În VOCATIV #16, vorbim despre cum ar putea arăta o școală adaptată la epoca inteligenței artificiale, cu mai puține ore și mai multă autonomie pentru elevi. Aflăm că dansul și cântecele pentru copii nu apar în toate culturile, contrar așteptărilor. Vedem ce spune un nou studiu despre citit: toți copiii pot progresa dacă sunt sprijiniți la timp. Psiholingvista Viorica Marian explică de ce copiii bilingvi sunt mai concentrați și au o memorie mai bună. Discutăm și despre efectele reale ale umilinței publice asupra copiilor, pornind de la momentul în care actorul Claudiu Bleonț a ironizat-o în public pe fiica sa de 10 ani la Premiile Gopo. Iar Elena Calistru, activistă civică, arată ce funcționează în educația digitală: simulări de campanii electorale, ateliere despre fake news și idei out of the box pentru exersarea gândirii critice.
Și mai avem! 🙂
Noutăți din Prima Bancă
📙Educația în era AI: mai puține ore, dar cu mai mult sens
Un studiu recent realizat de cercetători din China și SUA, propune o schimbare radicală în educație: în loc să adăugăm noi materii sau ore, ar trebui să le oferim elevilor mai mult timp pentru autonomie – adică momente în care să decidă singuri ce, cum și cu cine învață. Autorii arată că programele școlare rigide și accentul pe rezultate standardizate reduc acest timp și afectează dezvoltarea creativității și adaptabilității, tocmai competențele de care vom avea nevoie și mai mult în era AI. Soluțiile propuse includ reducerea conținutului obligatoriu, transformarea profesorului în mentor și folosirea tehnologiei pentru a crea contexte flexibile, în care elevii învață în funcție de propriile interese și ritm. Într-un program pilot, de exemplu, elevii au lucrat la proiecte interdisciplinare alese de ei, cum ar fi impactul inteligenței artificiale asupra mediului, combinând știința, tehnologia și gândira critică.
📙Se poate și fără cântece de leagăn. Și asta nu e rău
Dansul și cântecele de leagăn nu sunt universale, arată un studiu realizat de cercetători de la UC Davis și Arizona State University. Timp de peste 40 de ani, antropologii au studiat comunitatea Northern Aché din Paraguay și au observat că în această cultură nu există dans și nici cântece pentru copii. Părinții își liniștesc bebelușii prin zâmbete și joc, nu prin muzică. Asta sugerează că aceste comportamente nu sunt instincte automate, ci practici culturale care trebuie învățate și transmise.
📙Toți copiii pot progresa la citit, dacă sunt sprijiniți
Un studiu recent publicat în Journal of Educational Sciences, realizat de Asociația Toți Copiii Citesc și de Institutul de Sociologie al Academiei Române arată că, deși mulți copii încep clasa pregătitoare cu dificultăți în literație, majoritatea reușesc să recupereze suficient dacă primesc sprijinul potrivit, cum ar fi exerciții prin care învață să recunoască literele și ce sunete scot, să formeze și să scrie cuvinte scurte sau să urmărească fiecare cuvânt dintr-o propoziție citită cu voce tare. Chiar și copiii care nu au fost la grădiniță sau vin rar la școală pot progresa semnificativ. Profesorii pot descărca gratuit kituri de literație și accesa o bibliotecă online cu resurse pentru copiii de 5-10 ani, de pe site-ul asociației.
Iar pe 17 mai, la Universitatea Româno-Americană din București, are loc a doua ediție a Conferinței Naționale de Literație, dedicată profesorilor care vor să înțeleagă mai bine cum pot susține cititul cu sens, de la grădiniță până la liceu. Detalii pe conferintaliteratie.ro.
Cutia cu Idei
📙Umilirea publică lasă răni adânci
La Premiile Gopo 2025, actorul Claudiu Bleonț a urcat pe scenă cu fiica lui, Eva, de 10 ani, și a transformat momentul într-o scenă publică în care a ridiculizat-o pe fiica lui. În discursul său, a ironizat hainele fetei, a menționat că înainte de a ajunge i-a spus fiicei să tacă „tacă dracu din gură” și a afirmat că generația ei nu are capacitatea de a înțelege cultura, în aplauzele și râsetele unei părți din sală. La două zile după întâmplare, Bleonț și-a cerut scuze public pe rețelele sociale și a declarat că „a spus lucruri dureroase fără să-și dea seama”.
Reacțiile online nu au întârziat să apară, iar multe voci au subliniat gravitatea gestului și impactul emoțional asupra copilului:
- Agnes Remalia Dragomir (psihologă): „Rușinea poate duce la un sentiment profund de inadecvare, care afectează stima de sine și relațiile.”
- Ioana Cărțărescu-Petrică (sociologă): „Mi se strânge stomacul. Nu e umor, e violență emoțională.”
- Andu Radu (editor de film): „Să-ți urci copilul pe scenă ca să-l faci de râs e josnic. Penibili sunt și cei care au aplaudat.”
- Iulia Blaga (critic de film): „Un copil copleșit de rușine. A înghețat. A fost o scenă de bullying public.”
Așa cum arată și studiul Wounds that time won’t heal/ Răni pe care timpul nu le vindecă, umilințele și abuzul verbal din copilărie pot lăsa urme adânci, inclusiv la nivel neurobiologic. De aceea, ar merita să nu fie trecute cu vederea. Aici găsești un kit de idei despre cum îți poți ajuta copilul să recunoască bullying-ul, să nu-l tolereze și să nu devină, la rândul lui, agresor – explicat clar, cu exemple.
Iată ce spun experții în domeniu că se întâmplă când un copil e umilit de propriul părinte – și de ce niciodată nu e în regulă să-ți judeci sau umilești copilul, indiferent de context.
Poate avea consecințe legale și sociale. În unele cazuri, umilirea publică a copiilor, mai ales pe platformele online, poate atrage consecințe legale și poate afecta reputația familiei.
Umilirea publică afectează stima de sine. Expunerea copilului la rușine în fața altora poate duce la sentimente de inutilitate și rușine profundă, afectând dezvoltarea sănătoasă a stimei de sine.
Poate provoca anxietate și depresie pe termen lung. Copiii supuși umilinței pot dezvolta tulburări emoționale persistente, inclusiv anxietate și depresie, care pot continua până la maturitate.
Distruge încrederea în relația părinte-copil. Criticile publice pot eroda încrederea copilului în părinți, făcându-l să se simtă nesigur și neprotejat în relația familială.
Nu corectează comportamentul, ci îl agravează. Umilirea nu învață copilul comportamente adecvate, ci poate duce la resentimente și comportamente negative suplimentare.
Modelează comportamente de bullying. Copiii învață prin observație; dacă sunt umiliți, pot replica acest comportament față de alții și perpetua ciclul de bullying.
Afectează dezvoltarea neurobiologică. Abuzul emoțional poate avea efecte negative asupra dezvoltării creierului copilului și influența negativ funcțiile cognitive și emoționale.
Împiedică dezvoltarea empatiei și a inteligenței emoționale. Copiii umiliți pot avea dificultăți în a dezvolta empatie și în a gestiona emoțiile în mod sănătos.
Poate duce la izolare socială. Copiii care se simt rușinați sau umiliți pot evita interacțiunile sociale, temându-se de judecata altora.
Îi învață că iubirea este condiționată. Umilirea poate transmite mesajul că afectivitatea părintească depinde de comportamentul „corect”, ceea ce poate crea nesiguranță emoțională.
Foto: Claudiu Bleonț pe scena Premiilor Gopo/Foto: Mediafax
Știai că?
📙Viorica Marian, psiholingvistă, predă psihologie și științele comunicării la Northwestern (SUA) și conduce acolo, din 2000, un laborator de cercetare în bilingvism. E vorbitoare nativă de română și rusă, și, de asemenea, vorbește fluent engleza.
Am vorbit cu ea despre cum funcționează treaba asta în cazul copiilor: când e bine să-i expunem la mai multe limbi, de ce nu-i încurcă (cum spun unii) și cum ajung din acest motiv să fie mai concentrați, mai creativi și să aibă o memorie mai bună.
5 beneficii ale multilingvismului pe care le-am aflat de la Viorica Marian
1. Creierul bilingv activează simultan toate limbile cunoscute și antrenează astfel flexibilitatea cognitivă. „Limbile cunoscute de o persoană nu sunt „depozitate” în compartimente separate ale creierului și activate una câte una, ci sunt procesate în paralel. Asta înseamnă că, în creierul unui bilingv, limbile funcționează ca un sistem de rețele interconectate. Când auzim un cuvânt într-o limbă, creierul activează automat și cuvinte asemănătoare din celelalte limbi cunoscute. Acest proces antrenează constant sistemul de control executiv – responsabil pentru concentrare, filtrarea informației relevante și comutarea între sarcini – ceea ce face ca un creier bilingv să fie mai «atletic» din punct de vedere cognitiv.”
2. Bilingvismul poate întârzia cu 4-6 ani apariția simptomelor de Alzheimer. „Vorbirea frecventă a două sau mai multe limbi funcționează ca un exercițiu zilnic pentru creier. La fel cum activitatea fizică menține sănătatea corpului, acest efort mental constant întârzie declinul cognitiv asociat îmbătrânirii. În medie, simptomele bolii Alzheimer apar cu 4-6 ani mai târziu la persoanele bilingve sau multilingve, comparativ cu cele monolingve, chiar dacă modificările anatomice din creier sunt similare. Explicația stă în „rețeaua alternativă” de conexiuni neuronale pe care o construiește multilingvismul – dacă o parte a rețelei e afectată, altele pot prelua funcțiile pierdute.”
3. Copiii bilingvi au o memorie mai bună și o capacitate crescută de a ignora informațiile irelevante. „În copilărie, învățarea și utilizarea a două limbi sau mai multe nu doar că dezvoltă vocabularul, ci întărește și funcțiile executive. Copiii bilingvi sunt mai eficienți în sarcini care implică memoria de lucru, atenția și autocontrolul. De exemplu, reușesc mai bine să urmeze instrucțiuni în mai mulți pași și sunt mai puțin distrași de elemente inutile. Aceste abilități sunt antrenate pentru că, în fiecare moment, creierul trebuie să aleagă limba potrivită și să le ignore automat pe celelalte – un exercițiu constant de selecție și inhibare, esențial pentru gândirea clară.”
4. Limbajul influențează felul în care ne amintim, gândim și luăm decizii – inclusiv în copilărie. „Copiii care vorbesc mai multe limbi își amintesc mai ușor evenimente dacă sunt întrebați în limba în care le-au trăit. Această legătură între limbă și memorie influențează și gândirea: deciziile luate într-o limbă maternă pot fi mai emoționale, iar cele în a doua limbă tind să fie mai raționale și mai deliberate. Astfel, învățarea timpurie a mai multor limbi oferă copiilor, dincolo de un vocabular divers, instrumente multiple de raportare la realitate și luare a deciziilor.”
5. Vorbirea mai multor limbi modelează percepția realității și identitatea personală. „Limba este un cod de comunicare, dar și un mod de a gândi, de a simți și de a ne vedea pe noi înșine. Multilingvismul creează contexte mentale și culturale distincte: mulți bilingvi spun că se simt «altfel» în funcție de limba în care vorbesc. Personalitatea, stilul de exprimare și chiar valorile pot varia subtil de la o limbă la alta. Pentru copii și adolescenți, care sunt în plin proces de formare identitară, expunerea la mai multe limbi poate însemna o mai mare flexibilitate în construirea sinelui.”
Sfat bonus: Ce pot face părinții și profesorii pentru a combate mitul confuziei lingvistice? „Primul pas este să se informeze corect. Vorbirea a două sau mai multe limbi nu «încurcă» copilul. Dimpotrivă, bilingvismul și multilingvismul susțin dezvoltarea cognitivă și emoțională. Părinții și profesorii pot încuraja folosirea limbilor acasă și la școală, fără teama că ar afecta negativ copilul. Natural, prin joacă, povestit sau cântece, copiii pot învăța mai multe limbi fără presiune, iar efectele pozitive se vor vedea în timp.”
Mentorul săptămânii
Elena Calistru/ Foto: Facebook (Arhiva personală)
Elena Calistru este fondatoarea Funky Citizens, organizație care promovează transparența, educația civică și lupta împotriva dezinformării. A creat factual.ro – primul site românesc de fact-checking – și podcastul Cum se face, difuzat de Recorder. Este implicată și într-un program național prin care adolescenții învață despre algoritmi, propagandă și siguranță online. În acest interviu, Elena oferă idei concrete și resurse utile – de la ateliere în care elevii simulează campanii electorale, până la expoziții interactive despre propagandă și fake news – pe care le putem adapta acasă, în clasă sau în proiecte educaționale.
– Cum consumă azi adolescenții informație? Ce îi prinde, ce ratează și unde sunt vulnerabili?
– În primul rând, consumă mult mai mult conținut online – ceea ce e cumva de la sine înțeles. În al doilea rând, vorbim despre o capacitate de atenție mai scăzută. Și dincolo de atenția mai scăzută, vorbim despre o disponibilitate mult mai redusă de a aloca timp pentru a înțelege lucrurile în profunzime.
Am observat direct acest fenomen începând cam cu clasa a VII-a, a VIII-a, până mai sus. Dar observ că atunci când le acorzi atenție – reală, umană – copiii și adolescenții devin foarte receptivi. Impresia mea e că le lipsește tocmai acest tip de atenție.
– Ce se întâmplă la un atelier de educație media digitală organizat de voi? Ce soluții ați găsit ca să-i atrageți în povestea asta?
– Avem un proiect de educație digitală la care lucrăm cu mai mulți parteneri. Unul dintre ei, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), colaborează cu profesorii și lucrează pe zona educației formale, în timp ce noi intervenim mai degrabă în zona informală.
Acolo ne concentrăm pe formate experimentale. Avem, de pildă, ateliere scurte, de o oră, în care simulăm o campanie electorală pentru șeful clasei. Elevii trebuie să convingă prin dezbateri, materiale sau diverse strategii, ca ceilalți să-i voteze.
Un alt exemplu: am avut recent o expoziție realizată cu sprijinul Ambasadei Britanice, care s-a numit Pe urmele minciunilor. Am amenajat un spațiu dedicat, unde au venit profesori însoțiți de clase de elevi, iar noi am organizat ateliere interactive despre cum funcționează propaganda. Puteau analiza inclusiv ziare din perioada comunistă. Am creat un chatbot prin care își puteau genera propriile tipuri de fake news. Aveam și un televizor vechi, din perioada comunistă, modificat astfel încât să poți urmări discursurile de la Revoluție și să le compari cu ce se întâmpla în realitate.
– Ce tip de conținut atrage adolescenții? Cât de conștienți sunt de ce apare în feed-ul lor și cât de mult îi prind mesajele superficiale sau violente?
– Există niște zone polarizate în rândul tinerilor, dar dacă ne uităm la obiceiurile lor de consum, se conturează și niște tendințe comune. Legat de asta, în ianuarie 2025, cei de la CJI au publicat un studiu foarte bun despre cum văd tinerii influencerii, cum consumă știri și ce obiceiuri media au. Oferă date clare și utile. (N. red.: Printre concluziile studiului: TikTok, Instagram și YouTube sunt cele mai populare platforme în rândul elevilor de gimnaziu și liceu; 6 din 10 liceeni cred că o informație este adevărată dacă le confirmă ceea ce știau deja; iar majoritatea nu verifică în profunzime sursele, considerând informația credibilă doar pentru că apare în mai multe locuri.)
Deși există zone polarizate în rândul tinerilor, un element comun este apetitul pentru conținut care are un impact puternic – nu neapărat în sens ideologic, ci prin efectul emoțional pe care îl produce. E ca și cum ar fi fost bombardați cu informații atât de mult timp, încât acum au dezvoltat un fel de rezistență. Ca să le captezi cu adevărat atenția, trebuie să creezi un mic șoc sau o emoție puternică.
Asta încercăm și noi la ateliere. De exemplu, îi provocăm să dovedească afirmația „Mama mea mă iubește”. Își dau seama repede că unele lucruri nu pot fi demonstrate concret, ci au nevoie de un sistem de referință, de valori, pentru a fi înțelese și asumate.
5 lucruri de ținut minte pentru părinți și profesori de la Elena Calistru:
1. Tinerii trebuie scoși din zona confortului emoțional: „Un alt exercițiu pe care îl facem e să le spunem că afară e noapte, deși e clar zi. Când protestează, îmi aleg zece aliați din sală care repetă împreună cu mine: «Afară e noapte». Apoi le spun: «Uite, suntem majoritatea, asta e voința poporului». În acel moment, ei încep să înțeleagă cum funcționează presiunea de grup și cât de ușor se poate deforma realitatea atunci când te bazezi doar pe numărul celor care susțin o idee. Ce facem, de fapt, e să vorbim despre știință, despre fapte clare. Iar exemplele astea sunt gândite să provoace o reacție emoțională și să-i scoată puțin din zona de confort. Poate par simpliste, dar tocmai de aceea funcționează. Fac apel la lucruri pe care le poate înțelege oricine.”
2. Presupunem greșit că tinerii nu sunt interesați de politică: „Așa ajung foarte puțini candidați să le vorbească direct, iar golul e umplut de mesaje antisistem. Iar reacția lor e firească: «Uite, cineva chiar ne vorbește – hai să-l susținem, măcar din frondă». Mai e și o lipsă serioasă de cunoștințe despre ce înseamnă, de fapt, curentele extremiste – fascism, legionarism, comunismul real din România. Asta face ca tinerii să fie foarte vulnerabili în perioadele electorale.”
3. Sănătatea mintală a tinerilor s-a degradat semnificativ. „Au crescut ratele de depresie, de tentative de suicid, iar asta e vizibil și în date, dar și în discuțiile directe cu ei. În cartea iGen, autorul dă exemplul parcurilor în care ne jucam când eram mici – păreau periculoase, te puteai răni ușor. Între timp, am creat spații de joacă sigure, cu plastic, protecții, totul controlat. Avem grijă cum merg copiii la școală, cu cine sunt, cum traversează. În lumea fizică am construit siguranță. În cea online, însă, nu. Și acolo tinerii își petrec majoritatea timpului. Iar pericolele sunt reale, chiar dacă nu se văd imediat.”
4. E important să găsim aliați în rândul celor de vârsta lor. „Noi, adulții, avem tendința, uneori involuntar, să fim moralizatori. De aceea, în ultima vreme, prefer ca interacțiunile directe să fie făcute de colegii mei mai tineri – ei știu mai bine cum să se apropie și cum să vorbească pe bune cu cei de vârsta lor. E nevoie de recunoașterea propriilor limite. Să înțelegi că sunt lucruri pe care poate nu le poți vedea sau înțelege complet. Tocmai de aceea e important să identifici zonele în care altcineva poate avea acele conversații dificile sau sensibile, în locul tău – dar să te asiguri că ele există.”
5. Algoritmii nu sunt transparenți. „AI-ul care stă în spatele platformelor sociale îți servește conținut care îți confirmă ce crezi deja. Asta te face să vezi lumea într-un singur fel. Și aici e pericolul: algoritmii nu sunt transparenți și creează pentru fiecare dintre noi o realitate separată. Un exercițiu simplu e să stai într-o cameră cu alți cinci-zece oameni, să puneți telefoanele pe masă și să vedeți ce vă arată aceeași platformă. Veți descoperi că, deși sunteți în același loc, trăiți în realități online complet diferite. Trebuie să înțelegem că același AI care ne dă exact ce vrem ne poate îndepărta de ceilalți.”
Citește aici întregul interviu.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!