Interviu de Oana Racheleanu
Mădălina Preda este specialistă în organizare, productivitate și managementul timpului, lucrează cu persoane fizice și companii, iar în prezent derulează un proiect cu o instituție a statului. De șase ani face parte din proiectul pentru licee „Gustă cu atenție”, în care lucrează alături de un medic nutriționist, un psiholog și un coach. Ea îi învață pe liceeni planificare și time management – cum să-și programeze mesele, cum să-și facă programul, orarul, noțiuni de bază de time management. Până acum, s-au format în cadrul programului 300 de profesori, diriginți și mii de elevi din toată țara.
Și-a propus să educe publicul larg cu privire la productivitate și organizare, iar în acest sens ține live-uri pe social media în care lucrează în timp real cu cei interesați. Demersul ei, #planificarepentrutoți, a ajuns la episodul 67.
Am discutat cu Mădălina, mamă a patru copii, despre cum trebuie să fie organizată camera copilului, astfel încât să-i sprijine dezvoltarea. Experta atrage atenția că o zonă de studiu încărcată de jucării și de postere hiperstimulează un creier aflat în dezvoltare, deoarece procesează în continuu informația pe care o primește.
Jucăriile și cărțile trebuie oferite ca instrumente de învățare, iar părinții trebuie să se întrebe constant, ca să evite aglomerarea camerelor: «Ce beneficii îi oferă această jucărie, carte acum copilului meu?». Are un îndemn pentru cititori, care poate fi reținut ușor și de copii: „Periuță în căsuță” – fiecare lucru trebuie să aibă locul lui, așa cum așezăm periuța de dinți doar în locul dedicat.
Într-o societate tot mai orientată spre consum și cu produse ieftine, cu durată scurtă de viață, disponibile online, rolul părinților în educarea copiilor despre relația cu obiectele, dorințele și nevoile reale devine cu atât mai important.
Testul unei bune organizări
„Organizarea unui spațiu își arată valoarea în viața reală atunci când ești obosit, când i-a fost rău copilului toată noaptea, când poate și tu ești răcit, când trebuie să ieși din casă pe ultima sută de metri. Atunci vezi dacă ți-ai găsit șosetele, dacă sunt spălate. Ăsta este testul organizării. Asta e organizarea bună, care te susține când îți este îngrozitor de greu, nu aia care dă frumos în poză.
Ca părinți, trebuie să înțelegem că schimbarea chiar începe cu noi. Copilul o să imite ceea ce vede la noi și putem să începem să ne jucăm cu anumite reguli ale casei. Nu e nicio problemă că nu au fost până acum, putem să începem să le stabilim, putem să le negociem cu copilul, să le comunicăm, să le încercăm, să fim curioși vis-a-vis de organizarea din casa noastră și să vedem ce funcționează pentru noi acum și să ne dezvoltăm pe parcurs.”
Zonele din camera unui copil
„Începând cu vârsta de un an, stabilim pentru fiecare obiect un loc unde copilul îl va regăsi întotdeauna. Pentru asta, nouă trebuie să ne fie foarte clare zonele. Una dintre filosofiile de educare este cea Montessori, în care, de la o vârstă foarte fragedă, bebelușului i se oferă zone. Iar zonele acelea sunt foarte clar delimitate și nu sunt interșanjabile, tocmai ca să dăm repere spațiale clare, să-i dăm o hartă creierului în dezvoltare. De exemplu, zona de somn și zona de joc, care, la rândul ei, poate avea subzone – de motricitate grosieră, de motricitate fină, de stimulare auditivă, de stimulare vizuală.
Pe la doi ani, poate să apară și o zonă de lectură. La trei ani – zona de creație, zona de joc de imaginație, zona de construcție, zona de îmbrăcare. Când copilul începe grădinița, încercăm să recreăm mediul pe care îl are acolo. De exemplu, să adăugăm o măsuță.
Odată cu clasa 0 apare și zona de studiu, care trebuie delimitată foarte clar de zona de joc. Ea trebuie să fie ferită de distrageri pentru momentul de studiu al copilului, chiar dacă a studia înseamnă că face bețișoare. Chiar și atunci, el își adună răbdarea și determinarea și se concentrează să facă bețișoare.”
Impactul unei camere hiperstimulante
„Atunci când copilul începe scrierea, în clasa 0, pe biroul lui apar tot felul de jucării, personaje, postere. Și noi avem impresia că, oferindu-i un spațiu colorat sau cu personajele lui preferate, îi oferim un confort.
De fapt, ce se întâmplă este că hiperstimulăm un creier care are acum nevoie de toată energia lui pentru a se angaja într-o activitate nouă, complexă, care va determina performanța lui pentru tot restul vieții, adică studiul.
Unghiul lateral al privirii unui copil este mult mai larg decât cel al unui adult și este important să verificăm ce vede el cu colțul ochiului deoarece creierul nu doar percepe, ci și procesează informația continuu. Dacă el vede scris undeva în stânga «Pokémon», creierul lui va face micro-mișcări și va citi de 10.000 de ori «Pokémon».
La un moment dat, creierul se adaptează și dezvoltă un soi de orbire spațială în care te obișnuiești cu lucrurile. Dar asta nu înseamnă că el nu consumă energie continuu.”
Alegerea intenționată a jucăriilor și a cărților
„Dacă părinții creează și respectă zonele, o să-și dea singuri seama dacă o zonă dă pe dinafară. Cum ar fi cea a jucăriilor, de exemplu.
Trebuie să știi de ce cumperi, de ce îi oferi copilului tău o jucărie sau de ce o primești în arealul copilului tău. Jucăria este un instrument de educare. Neuroștiința ne spune clar: jucăriile au rol formator; sunt instrumente de învățare la nivel corporal, motric, de neuroplasticitate a creierului; sunt instrumente de învățare emoțională, de a practica frustrarea, răbdarea.
Cea mai importantă întrebare este: ce beneficii îi oferă această jucărie acum copilului meu? Atenție, e foarte important acest «acum».
Cunoscându-ne copilul și cunoscând care sunt obiectivele de educare și de dezvoltare pe care vrem să le atingem, trebuie să gândim și această expunere la jucării, care ar trebui să fie intenționată.
Un studiu realizat de Universitatea din Toledo, SUA, a arătat că prea multe jucării împiedică creativitatea și concentrarea copiilor, pe când un număr redus de jucării contribuie la o joacă mai concentrată și la dezvoltarea creierului.
Aceleași reguli se aplică și în cazul cărților. Pentru că bibliotecile copiilor tind să devină foarte voluminoase, trebuie să eliminăm cărțile care nu mai sunt potrivite vârstei lor. Le putem dona bibliotecilor publice sau asociațiilor sau le putem vinde. Important este să nu le stocăm.”
O cameră ușor de curățat
„O cameră plină va fi foarte greu de curățat și prezintă riscuri de alergii, pânze de păianjeni, gândăcei, mirosuri neplăcute, umiditate, mucegai.
Dacă, la un moment dat, îi vom zice copilului, «Du-te în cameră și fă curat», sarcina aceasta trebuie să fie foarte la îndemână, mai ales pentru cineva care este la început. Camera nu trebuie să-i opună rezistență copilului. Trebuie să fie ușor de manipulat de către un copil de 8 ani sau de 14 ani. Fiindcă apoi ne plângem că avem camere de adolescenți ticsite, cărora mai degrabă le dai foc decât să dai cu aspiratorul în ele.”
Periuță în căsuță
„Comportamentul de a pune lucrurile la locul lor este unul automat, care se învață de la vârsta de un an.
Eu am o vorbă: «periuță în căsuță». Unde ne punem periuța după ce ne spălăm pe dinți? La locul ei! Pornind de la acest exemplu, putem să extrapolăm pentru tot restul casei noastre și să înțelegem că fiecare lucru trebuie să aibă o căsuță.
În cazul copiilor, jocul nu se termină în momentul în care s-au plictisit de o jucărie, ci când acesta este așezată la locul ei. Așa cum scosul jucăriei din locul ei este parte din joc, dar este începutul jocului, pusul jucăriei la loc este finalul jocului.
Masa se termină în momentul în care vasele sunt uscate, puse la locurile lor, gata pentru următoarea utilizare. Când se termină un ciclu de spălare al unei haine? În momentul în care este la loc pe umeraș, gata pentru următoarea utilizare.”
Colecțiile de jucării și consumerismul
„Comportamentul copiilor de a colecționa (n.r. de a completa o serie de produse) este un tipar imprimat de către părinți. Copilul nu se naște cu nevoia de a avea toate numerele dintr-o cărticică Disney sau dintr-o revistă care apare săptămânal cu piese ca să completeze o mașină.
Iar apoi, se poate perpetua. Dacă venim pe un fond de dezorganizare sau de acumulare, dacă trăim într-un cămin umplut de obiecte, dacă în casa respectivă nu se întâmplă multe evenimente de socializare, ci sunt prioritizate obiectele, copilul poate să dezvolte genul acesta de comportament.
Accesul la obiecte este acum extraordinar de ușor. Este un semnal de alarmă, iar comunitatea internațională a organizatorilor este foarte îngrijorată, fiindcă este o chestiune de sănătate mentală. Copiii își comandă de pe site-uri chinezești sau își cumpără de la chioșc tot felul de lucruri ieftine, în cantitate mare, cumpără foarte multe pachețele până își completează colecția.
Sunt pretutindeni. Indiferent de statutul social sau de posibilitățile financiare, casele sunt inundate de genul acesta de opțiuni, care nu ajută copilul cu absolut nimic.
Aici eu văd rolul de reglare al părinților. Părinții au aici o oportunitate de educare foarte mare în care să îi explice copilului faptul că este un tipar de marketing și este o dorință creată, nu o nevoie reală. Într-un context de creier neurotipic, nu ai nevoie real să termini total almanahul și pentru asta să-ți dai toată alocația timp de câteva luni ca să găsești ultimele surprize sau abțibilduri, generând o cantitate enormă de dubluri, adică de deșeuri.
Chiar am asistat la o criză de nervi a unui băiețel de 8 ani pentru că și-a cumpărat patru ouă Kinder, în ele erau dubluri și nu a găsit ce avea nevoie pentru colecția lui.
Ăsta este un comportament învățat și există o oportunitate mare de a-l educa, în condițiile consumerismului. De exemplu, îi putem explica: «Dacă seria are cinci surprize, îți garantez că una dintre ele a fost produsă în milioane de exemplare, a doua a fost produsă în mii, a treia în zeci și ultimele două n-au fost produse sau au fost produse patru. Iar tu vei cumpăra încontinuu surpriza produsă în milioane, sperând că le vei prinde pe celelalte.»”
Câteva sfaturi utile
Jucăriile și cărțile trebuie să fie așezate la nivelul copilului, astfel încât să-și dezvolte autonomia de mic și să nu depindă de părinți pentru înmânarea lor.
Putem să practicăm rotația jucăriilor. Dacă avem 10 puzzle-uri, vom face cinci cutii de rotație, cu câte două puzzle-uri în fiecare cutie. Le rotim o dată pe săptămână sau la două săptămâni.
Jucăriile de sezon pot fi depozitate separat și oferite doar la acel moment. Facem o cutie de Crăciun sau o cutie de iarnă, o cutie de Paște. Lucruri pe care să le scoatem doar atunci, așa se formează și asocieri mult mai puternice cu evenimentul respectiv.
Plușurile rețin foarte mult praf, acarieni, copiii pot dezvolta alergii. Așa că trebuie igienizate periodic, de două ori pe an.
Autoare: Oana Racheleanu
Managing-editor: Florinela Iosip
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!