VOCATIV e un proiect independent. Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit și ajută-ne să rămânem o sursă gratuită pentru părinți și profesori. Redirecționează 3,5%!
Suntem un proiect independent.
Susține-ne, fără costuri!
Redirecționează 3,5%!

Marius Manole în dialog cu liceenii: „Dacă nici votul nu mai contează, atunci ce ne rămâne?”

de admin

Marius Manole / Foto: Facebook

Pe 7 mai, actorul Marius Manole a publicat pe Facebook o postare care a strâns rapid mii de reacții și comentarii. Scria clar și apăsat: „Educația, educația, educația! Asta ar fi trebuit să fie prioritatea noastră în toți acești ani”. În plus, Manole a anunțat că va merge prin licee, să vorbească direct cu adolescenții care urmează să voteze pentru prima dată pe 18 mai.

Reacțiile au venit imediat: unii spuneau că gestul e profund și necesar, alții îl îndemnau să meargă și în sate. Mulți au vorbit despre importanța unui astfel de demers civic, mai ales când statul eșuează în a-și educa cetățenii.

Prima întâlnire a avut loc pe 8 mai, la Colegiul „Dante Alighieri”, din București. A doua, pe 10 mai, la Liceul „Ion Barbu”, unde peste 30 de elevi au stat de vorbă cu actorul timp de o oră și jumătate, într-un dialog despre vot, libertate și responsabilitate.

„România nu e cea de pe TikTok”, le-a spus Manole, în încercarea de a-i desprinde pe tineri de clișeele rețelelor sociale, așa cum scrie HotNews. A vorbit despre frică și despre copilăria trăită în comunism: „Noi am crescut într-un sistem care ne-a format în frică. N-aveam voie să ne spunem părerea, nici în fața părinților, nici în fața profesorilor. (…) Și acum, dacă vă vine să credeți, mi-e frică de poliție. (…) Așa de adânc era înrădăcinată frica de autoritate”. 

A mai vorbit cu tinerii și despre cum se construiește gândirea critică și de ce este nevoie de implicare: „Dacă nu mergem la vot, aleg alții pentru noi. E singura opțiune reală – să mergem”. Adolescenții au pus întrebări, au glumit, au vorbit despre părinții care nu știu pe cine să voteze, despre influencerii care nu se poziționează politic, despre ce înseamnă un vot asumat.

Am vrut să înțelegem mai bine cu ce speranțe și de ce a început Marius Manole acest demers. Așa că am stat de vorbă cu el despre educație, frică, polarizare, importanța culturii în responsabilizarea tinerilor, dar și despre România pe care o poate construi generația care vine.

Abonează-te gratuit completând formularul!

– Cum ai fost primit de elevii de la Colegiul „Dante Alighieri”? (N. red.: interviul a avut loc pe data de 9 mai, după vizita de la acest liceu.)

– Au fost foarte deschiși și au înțeles exact despre ce vorbesc. N-am discutat despre politică sau candidați, ci despre direcții generale: comunism versus democrație, importanța votului, rolul culturii. Unii tineri mi-au spus că nu mai cred în vot, pentru că simt că nu contează și că cineva își bate mereu joc de opțiunea lor. Dar cei mai mulți au spus: „Dacă nici votul nu mai contează, atunci ce ne rămâne?”. Ideea a fost că, dacă nu mergi la vot, aleg alții pentru tine. Majoritatea celor cu care am vorbit aveau 17-18 ani și mi s-au părut destul de informați – știau ce se întâmplă în jurul lor. 

Marius Manole / Foto: Liceul Teoretic „Ion Barbu” București

 – Ce le-ai spus, concret, ca să le ajungă atât la suflet, cât și la minte?

– I-am rugat să-mi spună ce știu despre comunism. Apoi le-am propus să facem o comparație între comunism și democrație. Când auzeau detalii despre comunism, li se părea ceva de necrezut, ca o utopie inversă. Mulți credeau că vorbim doar din cărți, că nu s-ar fi putut trăi așa ceva. Așa că le-am povestit un pic cum a fost copilăria mea în comunism. I-am întrebat dacă și-ar dori să trăiască într-un alt sistem decât cel actual, iar răspunsul a fost clar: „Nu, în niciun caz”. Le place lumea în care trăiesc acum, cu toate imperfecțiunile ei. Discuția a fost deschisă, prietenoasă. M-au întrebat și despre meseria mea, ce înseamnă să fii profesionist, cum e să fii „actual”.

– De ce crezi că oamenii educați fug de responsabilitatea politică? Nu prea îi vedem implicându-se activ.

– În primul rând, pentru că oamenii care ar fi buni în politică au deja o meserie. Sunt avocați, profesori, actori, muzicieni – profesioniști care iubesc ce fac și vor să performeze în domeniul ales. Nu pot abandona totul ca să se certe în Parlament. Și, sincer, nu știu câți ar face față. Îl apreciez pe Nicușor că poate sta de vorbă cu un personaj ca Simion fără să-i spună în fiecare minut că minte.

Mulți dintre cei care sunt acum în politică nu au meserii. Pentru ei, politica a fost o scăpare, o umbrelă, o șansă de a exista. Dacă mâine ar pleca, n-ar avea unde să se întoarcă. De asta se agață cu dinții de funcții. Eu, ipotetic vorbind, dacă intru în politică și nu mai iau niciun mandat, mă întorc la teatru. Acolo e meseria mea.

Marius Manole / Foto: Liceul Teoretic „Ion Barbu” București

– Dar, în general, tot ajungem să fim conduși de oameni complet nepregătiți…

Tinerii ar trebui încurajați să meargă către facultăți precum Științe Politice, să se formeze ca politicieni cu diplomă, care chiar înțeleg ce înseamnă politica. Pentru că nu oricine poate fi politician.

Nu ajunge să fii actor sau să fi citit două-trei cărți. Intelectualii pot și trebuie să fie o masă civică activă – o masă critică sănătoasă. Putem susține politicienii adevărați, să ieșim în stradă pentru ei, să-i susținem la vot, la referendumuri, ori de câte ori propun ceva coerent.

Pasivitatea n-a fost niciodată o opțiune. Eu, la un moment dat, am simțit că mi-ajunge. M-am săturat să fiu înjurat doar pentru că spun ce cred. Dar uneori simți că trebuie să spui ceva.

Când aud că sunt chemat iar să vorbesc în piață – la un referendum, un eveniment pentru Europa – și aud că vin și Chirilă, și Pellea, îmi vine să refuz. Pentru că oamenii pot crede că noi trei  n-avem altceva de făcut decât să stăm mereu în piață. Și apare iar aceeași întrebare: „voi chiar credeți că puteți schimba ceva?”. Dar problema e că nu mai vine nimeni altcineva. Lumea se uită tot la noi. Pentru că suntem puținii considerați credibili.

Și totuși, vocea noastră nu mai e auzită. Oamenii s-au obișnuit cu ea. Ca anunțul din teatru: „Vă rugăm să închideți telefoanele”. Nu-l mai ascultă nimeni. Așa ajungem să spunem aceleași lucruri – Manole e pro-Europa, Manole e onest – și oamenii dau ochii peste cap: „Da, bine, pe tine te știm. Dar alții?”. Din păcate, nu prea apar oameni noi.

Marius Manole / Foto: Liceul Teoretic „Ion Barbu” București

– Pe 9 mai s-a sărbătorit Ziua Europei. Ce fel de Europă ar trebui să ne dorim pentru copiii noștri?

– În primul rând, Europa ar trebui să mai existe. Uniunea Europeană e fragilă, luptă pentru supraviețuire. Extremismul crește. Totul e populism. Europa are nevoie de sprijinul nostru. Cred în globalism, dar cu rădăcini. Fiecare țară ar trebui să-și păstreze ce are valoros: cultura, tradițiile, oamenii. Așa poate contribui la Europa cu ceva propriu, nu să ne uniformizăm complet.

– Adică să fim diferiți, dar să respectăm niște reguli comune?

– Exact. Să ne păstrăm identitatea. Când merg în Polonia sau în Italia, vreau să simt că sunt acolo, nu că sunt tot în România. Dar granițele să rămână deschise. După gustul meu, nici n-ar trebui să mai existe granițe nicăieri. Dacă ne izolăm, ce câștigăm? Ar trebui să ne bucurăm de identitatea fiecărei țări, fără să pierdem legătura dintre noi.

Cu toții, inclusiv tinerii, trebuie să fim conștienți că Uniunea Europeană ne oferă sprijin, stabilitate, echilibru. Singuri, riscăm să distrugem țara în cinci ani. Nu avem o democrație matură, solidă. Avem o democrație fragilă, tânără, care se poate prăbuși foarte ușor. Și se vede cât de repede suntem gata s-o vindem pe nimic. Așa că nu, nu cred că e o idee bună să fim „de capul nostru”. 

– Cum pot fi cultura, teatrul, muzica, filmul o formă reală de educație civică pentru tineri?

– Poate că rolul artiștilor nu e doar în stradă, ci mai ales în școli. Poate că e mai important să aducem copiii la teatru și să vorbim cu ei după spectacol. Avem nevoie de mai multă empatie, de înțelegere, de dialog. Trăim cu multe prejudecăți – rasism, homofobie, dezinformare. Teatrul, cultura, în general, ar trebui să sensibilizeze publicul, să deschidă minți, să-i facă pe oameni mai responsabili. Cred că acesta e rolul culturii: să ne ajute să ne înțelegem unii pe alții.

*Interviul a fost scurtat și editat pentru acuratețe.

Autoare: Adriana Moscu

Editoare: Andrada Lăutaru.

Coordonatoare: Florinela Iosip

📝 Opinia ta ne ajută să creștem!

Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!

Completează formularul!

Alte articole care v-ar putea interesa

Lasă un Comentariu