4.5K

Sumar VOCATIV #63: Începând cu anul școlar 2027-2028, statul va asigura gratuit nu doar manualele, ci și caietele de lucru, jocurile și alte materiale didactice, pentru elevi și profesori. Educația rămâne iar fără ministru, iar „Salvați Copiii” arată că jumătate dintre copii vor să doarmă mai mult, în condițiile în care petrec zilnic între 8 și 10 ore pentru școală și teme.

La Mentorul Săptămânii, Mădălina Preda, specialistă în organizare și mamă a patru copii, explică de ce camera copilului are nevoie de zone clar delimitate și cum un spațiu hiperstimulant îi consumă energia. Și mai avem! 🙂

Noutăți din Prima Bancă

📙Statul va asigura și auxiliarele elevilor

Potrivit unei legi recent adoptate, toți elevii și cadrele didactice, indiferent că sunt de la școli de stat sau private, vor beneficia de  ,,manuale şcolare gratuite, precum şi jocuri/jucării, caiete de lucru şi alte materiale didactice”. Aceleași prevederi sunt valabile și pentru grădiniță. Cadrele didactice vor putea alege resursele folosite. Legea a fost deja publicată în Monitorul Oficial, dar se va aplica din anul școlar 2027-2028. 

Potrivit inițiatorilor actului normativ, legea valabilă acum, care prevede că doar manualele sunt gratuite, a dus la încărcarea financiară a părinților și – mai mult decât atât – ,,a creat un precedent care nu respectă principiile constituționale de echitate şi acces universal la educație gratuită.”

📙Educația a rămas, din nou, fără ministru

Odată cu adoptarea moțiunii de cenzură, Mihai Dimian pleacă de la Ministerul Educației după doar două luni de mandat. La jumătatea lunii aprilie, Dimian declarase că vrea să crească cu aproape 50% plata cu ora pentru profesori. O altă măsură viza diferențierea plății, în funcție de tipul activității didactice. Astfel, orele desfășurate în laborator ar fi urmat să fie remunerate mai bine decât cele obișnuite. Declarațiile vor rămâne acum doar la statutul de intenție.

Recent, ministrul demis al Educației a stârnit și o serie de critici în spațiul public, în urma unei declarații făcute după publicarea analizei pe itemi a rezultatelor la simularea Evaluării Naționale. „Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiilor lor să învețe”, a spus ministrul, după ce 54% dintre elevi au ales varianta ,,să nu fi prea obosit”, în loc de cea corectă: ,,să nu fii prea obosit”. Specialiști din educație, profesori și directori de școală au criticat declarația.

Din 1990 și până acum, România a avut 31 de miniștri ai Educației. Nimeni nu a ocupat funcția timp de trei ani. Cele mai lungi mandate le-au avut Daniel Funeriu și Ligia Deca, puțin peste doi ani fiecare. Iar recordul pentru cel mai scurt mandat îi aparține lui Ioan Mang. Acesta a fost ministru doar opt zile, între 7 mai și 12 mai 2012.  

📙Jumătate dintre copii vor mai mult somn

O anchetă realizată de ,,Salvați Copiii” arată că 42% dintre elevii de gimnaziu și 52% dintre liceeni și-ar dori să aloce mai mult timp pentru somn. Asta în contextul în care dedică, în fiecare zi, școlii și temelor între 8 și 10 ore, adică chiar și mai mult decât un adult care lucrează full time. 

Timpul necesar pentru teme crește odată cu ciclul de studii, arată datele organizației: 20% dintre elevii din ciclul primar spun că petrec peste 3 ore pentru teme, comparativ cu 41% dintre elevii de gimnaziu și 36% dintre liceeni. Potrivit unui ordin de ministru, timpul alocat realizării temelor nu ar trebui să depășească două ore la gimnaziu și liceu, respectiv o oră în cazul învățământului primar. Pe lângă timpul petrecut la școală și cel dedicat temelor, 42% dintre elevi fac și meditații. 

În acest context, timpul dedicat sportului este puțin spre deloc, iar 30% nu citesc nimic în afară de lecturile obligatorii pentru școală. 

Cutia cu Idei

📙Imaginea copiilor pe rețelele sociale

Trăim într-o lume în care poveștile copiilor noștri ajung ușor la foarte mulți oameni: familie, prieteni, uneori chiar necunoscuți. Postăm cu intenții bune: vrem să împărtășim bucurii, să păstrăm amintiri, să ne simțim conectați. Dar înainte de a apăsa „share”, merită să ne oprim o clipă și să privim lucrurile și din perspectiva copilului.

Copilul tău este o persoană, nu un spectacol.  Când un copil e apreciat mai ales pentru gesturi drăguțe sau replici amuzante, poate ajunge să creadă că este văzut și iubit doar atunci când performează pentru ceilalți. Copiii au nevoie să știe că sunt suficienți și fără public. 

Tăcerea copilului este un mesaj. Copiii mici nu pot spune mereu „nu” prin cuvinte. Ei spun „nu” prin tăcere, împietrirea corpului sau retragere. Când vezi un copil care se blochează în fața camerei, nu e încăpățânare, ci felul lui de a-și impune limite. Răspunsul potrivit este un pas înapoi, nu insistența.

Consimțământul copilului nu funcționează ca al unui adult. Copilul depinde de tine, vrea să te mulțumească, se teme să nu te supere. „Da”- ul lui nu este întotdeauna o alegere liberă. Un copil care acceptă o face din obișnuință; un copil care alege știe că poate refuza fără ca asta să-i supere pe adulții din jur.

Memoria digitală nu uită. Pentru tine este un moment trecător; pentru copil poate deveni o etichetă cu care va trebui să trăiască toată viața lui. Imaginea lui digitală e construită fără participarea lui, înainte ca el să înțeleagă diferența dintre public și privat.

Mini-checklist înainte să postezi:

– Copilul nu este pus într-o situație stânjenitoare. 

– Dacă ar putea, copilul și-ar da acordul să postez asta. 

– M-aș simți confortabil ca această imagine să rămână online mulți ani. 

– Momentul ar fi la fel de important pentru mine și dacă nu l-ar vedea altcineva. 

– Știu să-mi setez opțiunile de confidențialitate astfel încât postarea să ajungă doar la cine vreau.

📙Pentru profesori: ce putem transmite la clasă

Un joc simplu pentru exersarea consimțământului este „Spune-mi folosindu-ți corpul”: pe rând, un copil se apropie pentru o îmbrățișare sau un gâdilat, iar celălalt arată doar prin corp dacă e de acord — zâmbind, deschizând brațele — sau dacă nu — retrăgându-se, încordându-se. Cel care se apropie trebuie să decidă: mă opresc sau continui? Schimbați rolurile. 

După ce ați jucat fără vorbe, puteți exersa și folosind cuvinte precum „nu”, „stop”, „nu îmi place” sau „vreau să ne oprim”. Spune-i copilului că este în regulă să se răzgândească, chiar și după ce a spus „da”.

Sursă: Ghidul de educație parentală: Intimitate, consimțământ și imaginea copiilor pe rețelele sociale, realizat de echipa Bookisit în cadrul proiectului „Povești care ne învață”. Ghidul pornește de la cartea „Băiețelul care se putea mușca de nas” de Alex Moldovan, ilustrată de Irina Georgescu (Editura Arthur, 2019).

Știai că?

📙Jocul liber antrenează o serie de funcții cognitive

Jocul liber nu înseamnă „timp pierdut”. Cercetătorii de la Harvard arată că funcții cognitive esențiale, precum memoria de lucru, flexibilitatea cognitivă sau controlul impulsurilor, se dezvoltă tocmai prin activitățile de joc. Cu alte cuvinte, copilul care construiește un castel din perne sau inventează un joc în curte nu se „relaxează” pur și simplu. Își antrenează creierul. 

În plus, în cadrul unui studiu realizat în Australia care a urmărit mai mulți copii de la 2 la 7 ani, cercetătorii au descoperit că între una și cinci ore de joacă activă și nestructurată pe zi preziceau o capacitate de autoreglare emoțională semnificativ mai bună. 

Ce puteți face:

1. Oferiți intervale de timp liber copilului: fără sarcini și fără ecrane. Chiar dacă la început pare că „nu face nimic”, tocmai atunci creierul lui lucrează cel mai activ.

2. Rezistați tentației de a organiza jocul. Nu propuneți teme, nu dați instrucțiuni. Lăsați-l să decidă singur ce și cum.

3. Dacă locuiți la bloc, căutați contexte sociale neorganizate. O oră în parc cu alți copii valorează mai mult decât un curs în plus.

4. Nu confundați activitățile structurate (sport organizat, cursuri) cu jocul liber. Ambele variante sunt valoroase, dar nu se înlocuiesc reciproc.

📙Telefonul folosit pe post de ,,calmant”

Cunoaștem bine scenariul: copilul plânge în magazin, în mașină sau la masă. Soluția rapidă – telefonul sau tableta – funcționează imediat. Dar încă un studiu arată că această strategie poate lăsa urme .

O echipă de cercetători de la University of California Irvine a urmărit 210 familii de când copiii aveau 9 luni până la 2 ani și jumătate și au descoperit că folosirea dispozitivelor digitale pentru a calma sau distrage copiii mici a fost asociată, în timp, cu o creștere a problemelor de comportament, iar în cazul mamelor, cu niveluri mai ridicate de stres parental.

De ce se întâmplă asta? „Abilitățile de reglare emoțională, precum capacitatea de a se calma și a-și distrage atenția, pot fi astfel înlocuite de dispozitive, în loc să se dezvolte”, explică Stephanie Reich, profesor la UC Irvine. 

Concret, ce înseamnă asta? Nu că sunteți un părinte rău dacă ați recurs la ecrane. Înseamnă că, pe termen lung, merită investit mai mult în alte strategii de calmare, chiar dacă sunt mai lente și mai obositoare la început. 

Câteva alternative:

– Contactul fizic (ținutul în brațe, legănatul ușor) rămâne cel mai puternic „liniștitor” natural la vârste mici, activând răspunsul natural de relaxare al copilului.

– Vocea calmă și repetitivă a părintelui (o melodie simplă, un cuvânt repetat) îl ajută pe copil să asocieze calmul cu prezența, nu cu un ecran.

– Dacă folosiți totuși ecranul, faceți acest lucru împreună, urmărind și comentând, nu ca substitut pentru prezență. 

– Nu vă judecați prea aspru. Studiul arată că, până la vârsta de doi ani și jumătate, toți părinții din eșantion ajunseseră să folosească dispozitive ocazional. 

Mentorul Săptămânii

Mădălina Preda este specialistă în organizare, productivitate și managementul timpului și mamă a patru copii. De șase ani face parte din proiectul „Gustă cu atenție”, prin care a format 300 de profesori și mii de elevi în planificare și time management.

Am discutat cu ea despre cum trebuie organizată camera copilului, despre impactul unui spațiu hiperstimulant asupra creierului în formare și despre rolul părinților într-o societate dominată de consumerism. Pentru ea, o organizare bună se vede în zilele grele, când ești obosit și trebuie să ieși din casă pe ultima sută de metri, nu în pozele de pe rețele.

1. Camera copilului are nevoie de zone clar delimitate. De la vârsta de un an, fiecare obiect ar trebui să aibă un loc fix, iar zonele camerei să nu se amestece între ele. Filosofia Montessori oferă bebelușilor zone separate de la o vârstă fragedă, ca să-i dea creierului în dezvoltare repere clare.

La început există zona de somn și cea de joc, cu subzone pentru motricitate și stimulare. Pe la doi ani apare zona de lectură, la trei ani cele de creație, construcție și îmbrăcare. Odată cu clasa 0 apare zona de studiu, separată ferm de cea de joc. Jucăriile și cărțile se așază la nivelul copilului, ca să-și dezvolte autonomia.

2. O cameră hiperstimulantă consumă energia copilului în loc s-o sprijine. Mulți părinți cred că un spațiu colorat, plin de personaje preferate, oferă confort. În realitate, hiperstimulează un creier care are nevoie de toată energia pentru o activitate complexă, precum studiul.

„Unghiul lateral al privirii unui copil este mult mai larg decât cel al unui adult și este important să verificăm ce vede el cu colțul ochiului deoarece creierul nu doar percepe, ci și procesează informația continuu”, atrage atenția Mădălina Preda. Dacă vede scris „Pokémon” undeva în lateral, creierul lui va citi de zece mii de ori acel cuvânt.

3. Jucăriile și cărțile sunt instrumente de învățare, nu obiecte decorative. Întrebarea pe care părinții ar trebui să și-o pună mereu este: ce beneficii îi oferă această jucărie copilului meu acum? Un studiu al Universității din Toledo a arătat că prea multe jucării împiedică creativitatea, în timp ce un număr redus susține o joacă mai concentrată. Cărțile care nu mai sunt potrivite vârstei pot fi donate sau vândute, nu stocate.

O soluție practică este rotația jucăriilor: din zece puzzle-uri se fac cinci cutii cu câte două, rotite săptămânal. Plușurile rețin praf și acarieni, așa că se igienizează de două ori pe an.

4. „Periuță în căsuță”, regula simplă care învață ordinea. Comportamentul de a pune lucrurile la locul lor se învață de la vârste mici și poate deveni automat. „Eu am o vorbă: «periuță în căsuță». Unde ne punem periuța după ce ne spălăm pe dinți? La locul ei!”, spune Mădălina Preda. De aici se poate extrapola pentru toată casa: fiecare lucru are o căsuță. Pentru copii, jocul nu se termină când s-au plictisit de o jucărie, ci când aceasta este așezată la loc.

5. Colecțiile de jucării sunt un tipar imprimat de adulți, nu o nevoie a copilului. Copilul nu se naște cu nevoia de a completa o serie Disney sau o colecție săptămânală. Comportamentul apare pe fondul acumulării și al unui cămin în care obiectele sunt prioritizate în locul socializării. „Părinții au aici o oportunitate de educare foarte mare în care să-i explice copilului faptul că este un tipar de marketing și o dorință creată, nu o nevoie reală”, spune Mădălina Preda.

Un argument concret: dintr-o serie de cinci surprize, una e produsă în milioane de exemplare, alta în mii, alta în zeci, iar ultimele aproape deloc. Drept urmare, va cumpăra încontinuu surpriza comună, sperând să le prindă pe celelalte.

Citește AICI interviul integral, realizat de Oana Racheleanu.

---

Ajunge la cei care contează în educație! Newsletter-ul VOCATIV este citit săptămânal de peste 11.000 de părinți, profesori și specialiști în educație. La acest canal se adaugă site-ul și conturile noastre de social media. Dacă ai un program, o platformă educațională sau reprezinți un ONG ori o companie cu misiune în educație, poți deveni partener VOCATIV. Scrie-ne la vocativ@eduforum.ro și îți trimitem opțiunile de colaborare.

Autoare: Alma-Maria Coman, Florinela Iosip, Oana Racheleanu

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.