| Săptămâna asta aflăm cum va arăta noul an școlar, ce îi nemulțumește pe români la sistemul de educație și cât investește UE în învățământ. Descoperim cinci emisiuni de știință potrivite pentru copii, cum îi ajutăm pe cei mici să fie mai puțin uituci și de ce expresia „crescut de tot satul” este încă valabilă. Descoperim controversele din spatele LooLoo Kids, trendul global de pe YouTube creat în Iași, cum arată singurătatea Generației Z și cum îi ajută internetul pe copiii cu dizabilități să-și câștige independența. La final, jurnalista de investigație Ioana Moldoveanu explică de ce studenții/tele și elevii/ele victime ale abuzului sexual aleg să tacă și cum pot fi încurajați/te să vorbească. |
Noutăți din Prima Bancă
📙Școala începe pe 8 septembrie, cu proteste și schimbări
Anul școlar 2025-2026 începe pe 8 septembrie, zi în care sindicatele anunță boicotarea festivităților și un miting de peste 30.000 de participanți la București. Orele efective ar trebui să înceapă pe 9 septembrie, deși manualele nu vor fi gata. Structura rămâne împărțită pe 5 module, cu vacanțe în octombrie, decembrie, februarie și aprilie, plus vacanța de vară.
Printre schimbări: plata cu ora scade cu circa 50% prin Legea 141/2025, directorii sunt obligați să predea 40 de ore pe lună fără plată suplimentară, peste 500 de școli au fost comasate, bursele de performanță și reziliență dispar, iar bursele de merit rămân doar pentru primii 15% din clasă. „Școala altfel” și „Săptămâna verde” rămân obligatorii, naveta elevilor continuă să fie decontată, iar reorganizarea școlilor va duce la mai mulți navetiști.
Ministerul promite că din acest an dispar și școlile cu trei schimburi, însă realitatea din teren arată orare haotice, lucrări neterminate și clase suprapopulate. Totul pe fundalul unui blocaj temporar al investițiilor prin PNRR, care pune sub semnul întrebării modernizările anunțate.
📙Mircea Miclea, cel mai bun ministru
Un sondaj realizat de compania FlashData arată că 75% dintre români sunt nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de sistemul de educație. Printre principalele probleme: reformele incoerente (29%), politizarea (23%) și subfinanțarea (19%). Peste două treimi (67%) cred că schimbările recente au un efect negativ asupra școlii, 61% resping creșterea normei didactice, iar 57% ar susține o grevă generală a profesorilor în toamnă. Aproape jumătate dintre respondenți (46%) consideră că școala românească a funcționat mai bine în perioada comunistă, iar 59% spun că actualul sistem creează „generații fără repere și perspective”.
Întrebați cine a fost cel mai competent ministru al Educației din 1990 până azi, cei mai mulți l-au indicat pe Mircea Miclea (26%), urmat de Daniel Funeriu (17%) și Ecaterina Andronescu (15%).
📙Mai multă școală, venituri mai bune
În timp ce multe state UE cresc bugetele pentru educație, România rămâne pe locul 26 din 27 la procentul din PIB alocat acestui domeniu – doar 3,04% în 2023. La nivel european, cheltuielile au ajuns la 806 miliarde de euro, adică 9,6% din bugetele publice și 4,7% din PIB. Raportul „Investițiile în educație 2025” arată că educația revine în centrul politicilor europene, esențială atât pentru economie, cât și pentru tranziția verde și digitală. Comisia subliniază că un an în plus de școală crește veniturile cu 7%, iar ridicarea nivelului de competențe de bază până în 2030 ar putea aduce un plus de 8-10% la PIB-ul UE. România rămâne deocamdată pe margine.
Cutia cu Idei
📙Cinci emisiuni de știință pentru copii pe Netflix România
Începe școala și, odată cu ea, temele pentru acasă. Poți să-l pregătești să intre în ritm cu aceste programe care continuă, într-un mod distractiv și educativ, ce învață la școală. Pe Netflix am descoperit câteva emisiuni care discută despre știință, natură, spațiu sau corpul uman, fără ca cei mici să simtă că fac „lecții” în plus.
1. Din nou la drum cu autobuzul magic – continuarea clasicului desen animat, cu noi aventuri conduse de sora doamnei Frizzle. Copiii descoperă fenomene naturale, biologie și științele Pământului. (Pentru toate vârstele.)
2. StoryBots: E timpul pentru răspunsuri – roboțeii răspund întrebărilor copiilor: de ce e cerul albastru, cum zboară avioanele sau de ce trebuie să ne spălăm pe dinți. (Pentru toate vârstele.)
3. Trucurile universului – Explicații pe înțelesul tuturor despre aspectele științifice ale vieții de zi cu zi, de la microbi și emoții și până la rețelele de socializare. (7+)
4. Planeta noastră – documentar narat de David Attenborough, adaptat și pentru copii, cu imagini spectaculoase despre ecosisteme și animale. (10+)
5. Animal – fiecare episod urmărește o specie și comportamentele sale. (10+)
📙Cum îți ajuți copilul să uite mai puține lucruri la școală
Toți copiii pierd și uită lucruri, mai ales când încep școala. Este normal, și ține de felul în care se dezvoltă memoria. Important e să îi ajuți fără să faci totul în locul lor.
Ce poți face:
– Creează rutine clare și repetă-le până devin automate (ex: „ghiozdanul la ușă” seara);
– Folosiți împreună liste și memento-uri vizuale, pentru antrenament;
– Vorbește cu copilul despre felul în care își amintește și unde are dificultăți;
– Dă tu exemplul: arată-i că și adulții folosesc agende sau alarme;
– Dacă uită des și în contexte diverse (acasă, la școală, când face sport), cere sprijinul medicului sau psihologului școlar.
Ce să eviți:
– Nu te baza pe memoria spontană a copilului – are nevoie de ajutor vizual;
– Nu transforma uitarea în motiv de pedeapsă;
– Nu lăsa pregătirile pentru dimineață – graba crește șansele să uite;
– Nu face totul pentru el – pierde ocazia să-și exerseze memoria.
📙Împarte grija, redu stresul
De câte ori ai simțit, ca părinte, că nu mai poți dar, în același timp, că nu faci destul? Când vei mai simți asta, amintește-ți că, de-a lungul istoriei, copiii au fost crescuți în comunități mari. Studiile arată că părinții au nevoie să împartă grija, nu să o ducă singuri.
Ce înseamnă sprijinul colectiv:
– Tangențial (concret): cineva care, din când în când, duce copilul la sport, gătește sau ajută cu bani sau alte necesități.
– Emoțional: cineva care ascultă, oferă empatie și încurajare.
– Informațional: cineva care îți dă o idee, un sfat, îți recomandă o carte sau îți povestește o experiență care te ajută să gestionezi o situație.
Cum poți aplica asta în viața de zi cu zi:
– Evaluează-ți rețeaua: ai prieteni cu care să stai la povești, dar nu pe cineva să te ajute practic? Caută să umpli golurile.
– Leagă mici conexiuni: vorbește cu vecinul/vecina, cu un alt părinte din parc sau de la școală, cu persoane din anturaj.
– Oferă și tu ajutor: cei care acordă sprijin câștigă sănătate și echilibru, iar șansa de a primi la schimb crește.
– Normalizează cererea de ajutor: spune direct când nu mai faci față și acceptă sprijinul oferit. Îi vei încuraja și pe alții să-și recunoască propriile nevoi.
– Păstrează regulile importante (somnul, siguranța), dar lasă loc de flexibilitate la detalii – cum ar fi ce se mănâncă la cină, atunci când copilul e în grija altcuiva.
Știai că?
📙LooLoo Kids, trend global pe YouTube, vine din Iași
Canalul LooLoo Kids, creat la Iași de Cristina și Alexandru Bădan, are peste 130 de milioane de abonați și miliarde de vizualizări și a depășit în unele clasamente hituri muzicale precum Despacito. Rețeta de succes e simplă, dar și controversată: scene tăiate rapid la 1-3 secunde, culori saturate, personaje mereu în mișcare și melodii repetitive, elemente care pot duce la „dependență neuronală”, avertizează psihologii. Criticii spun că ritmul alert suprastimulează creierul copiilor mici și reduce atenția și autoreglarea, deși creatorii promit conținut „sănătos și educativ”.
Modelul este același care a transformat Cocomelon (unul dintre cele mai populare canale de YouTube pentru copii, cu animații muzicale simple și colorate pentru preșcolari) într-un fenomen global și arată cum România a intrat în topul industriei video pentru preșcolari, cu efecte încă discutate de specialiști.
📙Cum arată singurătatea la Gen Z?
O echipă de jurnaliști, psihologi, antropologi și artiști vizuali pornește un proiect numit Atlasul Singurătății @GenZ. Scopul lui este să arate cum trăiesc și cum înțeleg singurătatea tinerii crescuți cu internetul la îndemână. Cercetarea adună interviuri, materiale audio și video, fotografii și povești personale, toate puse cap la cap pentru a deschide o discuție fără rușine despre singurătate. Proiectul urmărește și cum schimbă aceste experiențe relațiile dintre oameni și felul în care e folosit azi orașul.
Rezultatele vor fi prezentate în noiembrie, într-o expoziție multimedia la Amzei Creative Corner din București. Cei cu vârste între 13 și 30 de ani pot contribui anonim printr-un chestionar online, până pe 20 septembrie.
📙Internetul – independență pentru copiii cu dizabilități
Pentru mulți copii cu dizabilități, mediul online este spațiul unde pot învăța și lega prietenii. Tehnologiile de sprijin – aplicații de citire, calendare digitale, programe de vorbire – îi ajută să fie mai independenți și să aibă acces la educație adaptată nevoilor lor.
Cercetările arată însă și riscuri: acești copii sunt mai expuși la bullying sau conținut nepotrivit, iar de multe ori nu știu cum să vorbească despre problemele lor. Din acest motiv, părinții aleg adesea să interzică aplicații sau platforme, dar specialiștii spun că interdicția nu aduce nimic bun. Copiii au nevoie de adulți care să îi asculte și să le explice regulile de siguranță pe înțelesul lor. Un astfel de loc este EduacCES, o platformă unde găsești materiale realizate de specialiști, gândite să-i ajute pe elevii cu CES să se adapteze mai ușor la școală și să fie parte din comunitate.
Mentorul Săptămânii
Ioana Moldoveanu/ Foto: Arhiva Personală
Ioana Moldoveanu este jurnalistă de investigație și una dintre autoarele seriei Catedra de Abuz, un proiect care documentează cazuri de hărțuire și abuz sexual din școli și universități. Ioana are peste 15 ani de experiență în presă, iar anchetele sale au primit numeroase premii. În prezent, lucrează la Snoop, unde continuă investigațiile despre abuzuri în educație. Am discutat cu Ioana despre cum reușesc agresorii să rămână în școli și universități, de ce victimele aleg tăcerea și ce responsabilitate au instituțiile și profesorii care știu și nu au zis nimic.
Iată 5 lucruri de ținut minte de la Ioana Moldoveanu:
1. Harta abuzului din educație. „Am pus pe o hartă interactivă cazurile care au ajuns în instanță între 2017-2023 și cele care au ajuns în presă în aceeași perioadă, dar nu și pe masa unui judecător. Dar am vrut și să dăm o voce victimelor, așa că am strâns mărturii printr-un formular online. Ne așteptam să primim maximum 50, dar au fost de patru ori mai multe. Le-am pus și pe acestea pe hartă, pentru a arăta amploarea fenomenului, cu mențiunea că nu le-am investigat. Harta cuprinde 303 cazuri, în toate mediile – rural, urban, licee, universități, școli gimnaziale. Nu există o zonă «imună». Majoritatea abuzurilor s-au întâmplat când victimele erau minore. Pe harta abuzului, cea mai mică victimă are 7 ani. Apare un caz nou odată la câteva săptămâni. Uneori, mai multe în aceeași săptămână.”
2. Mulți profesori abuzatori își asumă rolul de mentor. „Aceștia oferă beneficii materiale, note mai bune, acces la resurse, meditații gratis, promovarea examenelor. Clădesc o relație de încredere. Au foarte mare succes mai ales la elevii din medii defavorizate și la studenții care vin din orașe departe de capitală. Apoi depășesc încet, încet granițele. Dau sfaturi în afara cadrului pedagogic: despre feminitate, relații, sex. Alternează criticile aspre cu complimente și validare ulterioară. Victimele ajung astfel să se simtă dependente de ei pentru a avea succes și să interpreteze abuzul ca o formă de grijă și bună intenție.”
3. Nimic nu justifică un abuz. „Abuzul este o alegere a agresorului, nu un «accident provocat» de victimă. În plus, în educație există un dezechilibru clar de putere între profesor și elev/student, iar responsabilitatea de a nu abuza de acea putere revine exclusiv adultului, care e responsabil de stabilirea granițelor.”
4. Tăcerea vine din frică, rușine și lipsa de încredere în sistem. „Este o formă de protecție, de supraviețuire. Multe se tem că nu vor fi crezute, că vor fi judecate și stigmatizate (și astfel retraumatizate) sau că abuzatorul, fiind protejat de instituție, nu va păți nimic. Și de cele mai multe ori rămâne la catedră, chiar dacă trece printr-o comisie de etică sau disciplină. Majoritatea profesorilor din Harta abuzului încă predau. Lipsa educației sexuale amplifică problema, victimele nu recunosc abuzul atunci când se întâmplă.”
5. Uneori, nici profesorii nu recunosc abuzul. „Societatea nu a fost și nu este educată în acest sens. Îl confundă cu un «stil de predare» mai dur, un limbaj «mai colorat» ori cu relații «de iubire». Alteori, se tem sau preferă să închidă ochii, ca să nu intre în conflict cu conducerea (pentru că afectează imaginea instituției) sau chiar cu abuzatorul, care are conexiuni, influență și bani de procese. Nici profesorii nu se simt sprijiniți de instituție – nu există mecanisme de intervenție. De multe ori, sunt bine intenționați, dar nu știu ce să facă. Codurile de etică și regulamentele interne nu vorbesc despre cum ar trebui să acționeze un profesor, dacă aude «zvonuri» despre un abuz.”
Citește interviul complet aici.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!