Interviu de Ana-Maria Maxim
Doina Ruști este unul dintre cei mai citiți și apreciați scriitori români contemporani, cu numeroase titluri dedicatate iubitorilor de lectură de toate vârstele. Manuscrisul fanariot, Lizoanca la 11 ani sau Nas de Bulgar (cel mai recent roman al său) sunt doar câteva dintre acestea. Cu Platanos și Sălbatica, ambele apărute în 2025, și-a îndreptat atenția spre tinerii cititori.
Scriitoarea nu se teme să spună lucrurilor pe nume și să răstoarne prejudecăți: lecturile obligatorii pot ucide pasiunea, jocurile electronice nu sunt inamicul cărților, iar elevul de azi care citește pe telefon nu e mai puțin cititor decât cel de altădată. Dimpotrivă. Într-o lume în care părinții și profesorii se întreabă cum să-i mai apropie pe copii de cărți, Doina Ruști propune o altă temă captivantă: ce înseamnă, de fapt, să citești astăzi?
Cum le putem insufla copiilor pasiunea pentru lectură?
,,Prin poveste. În momentul de față, cititul este mai răspândit ca în orice epocă. Nu există elev care să nu citească zilnic. Este adevărat, astăzi e un alt tip de lectură, cea de pe net. Rețelele sociale, platformele de opinii, comentariile de tot felul, dar și literatura specifică Internetului se află la baza culturii de astăzi. Nu este un regres, ci o altă treaptă educativă.
Elevii de dinainte de internet, în proporție copleșitoare, nu citeau nimic, se temeau să vorbească, să-și exprime ideile, mulți repetau comentarii literare învățate pe de rost ori cuvinte auzite de la vreun profesor. Cititorii de azi sunt căutători. Încep prin a citi un text scurt, poate de multe ori agramat, dar care le ridică întrebări, și vor să-l întregească, să-l verifice. Este o lectură de explorare. Niciun elev de azi nu rămâne la acel text citit fugitiv, pe telefon, ci caută mai departe, dezvoltând fără să vrea un sistem propriu de cunoaștere.
Mulți descoperă povestea pe acest traseu. Cam tot ce se întâmplă pe net este narativ: un film despre prepararea unei salate, o știre melodramatică, o istorioară esopică. Unii dintre cititori ajung la romane sau măcar la personaje de roman, sunt avizi să știe cât mai mult despre un scriitor, despre un detaliu. Dar cultura omului actual nu mai este una de acumulare a informației și atât, ci de alcătuire a unei hărți. Iar în spatele acestei expansiuni intelectuale se află povestea, mereu a fost, cu toate elementele ei seducătoare.”
Care credeți că sunt cele mai mari beneficii ale lecturii?
„Lectura de plăcere te introduce în lumile spre care aspiri fără s-o știi. Recent am scris un roman, intitulat Nas de bulgar, inspirat și din viața mea de liceu, și urmăresc traseul lecturilor de atunci, de la emoția de lector, la zidăria identității mele. Nu există carte fără urmări. O întâlnire cu literatura devine parte din viața ta viitoare.”
Te poate salva lectura? Sau te poate face mai pregătit pentru viață?
„Nu știu dacă putem vorbi despre salvare. Lectura ca act de instrucție, da, te pregătește pentru un țel. Dar lectura literaturii este o bucurie a celor puțini. Pe măsură ce citești, își formezi reperele, îți rafinezi gustul, începi să fii mai analitic, iar cu timpul îți faci propriile ierarhii.”
În copilăria mică, celor mai mulți dintre copii le place ca mama sau un alt adult să le citească. Și textele/cărțile scurte, pe care le pot citi singuri, odată ce învață să o facă, pot fi atractive. Provocarea apare însă în gimnaziu, mai ales într-o lume dominată de jocuri online. Ce recomandări aveți pentru părinți și bunici?
„Le recomand să nu se străduiască foarte mult, ci doar să inventeze acele jocuri narative, în care partea grea cade pe umerii jucătorilor. Prinzând gustul poveștii, copiii vor căuta modele epice și vor ajunge și la literatură. Jocurile electronice au un rol important în dezvoltarea lecturii, mai ales cele de aventură. Ele se completează cu investigația pe net și în cele din urmă și cu literatura.”
Ce credeți despre lecturile obligatorii?
„Orice restricție ucide pasiunea. Literatura cere libertate. Aici însă trebuie să facem distincția dintre învățare și lectura de plăcere. Școala cred în continuare că ar trebui să aibă mereu în minte firul faptelor culturale, să ofere o hartă, un demers cronologic, o imagine generală. Iar elevul are nevoie să poată alege: cu cât există mai multe liste bibliografice, cu atât e mai bine, însă ele trebuie tratate exact ca și milioanele de informații de pe net, ca „materie” din care să poți selecta, în funcție de imbolduri și simpatii.”
Cum îi putem ghida pe copii în alegerea lecturilor fără să se simtă forțați să citească?
„Lăsâdu-i să aleagă într-un teritoriu larg și controlat.”
Anul trecut ați publicat un roman pentru adolescenți, Platanos, care pleacă de la o idee inedită: oameni care se transformă în plante. Cum a apărut această idee?
„Platanos a fost o povestire studiată în clasa a VIII-a, timp de aproape un deceniu. Elevii mi-au cerut s-o transform în roman. Este vorba despre o lume deformată, ieșită din mintea unui tânăr nemulțumit de condiția sa socială. El crede în revoluție și într-o lume a egalității, dar schimbarea pe care o proiectează nu este nici ea perfectă. Roman fantasy, scris pentru elevii care deja erau legați de personajele din povestire, romanul Platanos are în subtext dorințele elevilor, chiar indicații legate de acțiune.”
Împreună cu Platanos, ați colindat biblioteci și licee din țară. Care a fost feedback-ul primit de la adolescenți? Ce ați remarcat? Ce așteptări au aceștia de la literatură?
,,Literatura înseamnă pentru ei participare. Povestea care nu-i motivează să intre în acțiune, s-o completeze și s-o amplifice, nu există.”
Există preconcepția că literatura clasică nu mai este atrăgătoare pentru copiii și adolescenții de acum, deoarece nu se regăsesc în ceea ce citesc acolo. Cum vedeți lucrurile?
,,Multe depind de profesor, de condițiile pedagogice, de programele naționale etc. Am observat că există o presiune constantă asupra școlii de a renunța la literatura clasică, ceea ce este nu doar rușinos, dar eroziv pe termen lung. Fără să ai un „spate”, o literatură de bază, fără să știi ce-a fost înainte de tine, ești doar un impostor. Iar respectul față de clasici necesită programe unitare, la nivel național.”
În romanul pe care l-ați scris, Platanos spunea despre Singur pe lume că este cea mai frumoasă carte pe care a citit-o vreodată. Apropo de cărți frumoase, puteți veni cu recomandări de lectură?
,,De multe ori am primit această întrebare. De aceea am scris o carte, în care spun pe scurt care sunt cărțile importante ale omenirii, pe secole, din epoca Mesopotamiei până în prezent. Fiecare secol are o bibliografie, uneori cu indicarea paginilor importante. Această carte se numește Enciclopedia culturii umaniste pentru oamnii grăbiți. Se citește în 2 ore si am pus-o la dispoziția tuturor amatorilor, aici: Enciclopedia culturii umaniste pentru oamnii grăbiți.”
Credeți că bucuria de a citi poate fi pierdută și regăsită?
,,Categoric. Sunt momente în viață când iei pauze de la orice. Dar nu există o despărțire definitivă. Un om care a lecturat prima sută de cărți e deja citator de elită.”
* Printre recomandările scriitoarei Doina Ruști, selectate din Enciclopedia culturii umaniste pentru oamnii grăbiți
Charles Dickens – Marile speranțe
La Fontaine – Fabule
Umberto Eco – Numele trandafirului
* Cărți pentru tinerii cititori scrise de Doina Ruști
Platanos (2025, editura Art, colecția YoungArt) – ,,Într-o lume în care tuturor oamenilor și animalelor pare că le e sortit să-și schimbe regnul și să devină vegetali, Sisinel știe că nu are de ales și trebuie să se adapteze. Tocmai de aceea trăiește acum într-un centru experimental, alături de alții ca el, unde încearcă să învețe mersul noii lumi, unde veștile de afară pătrund mai greu și unde viața capătă încet-încet alt ritm, Asta până la apariția lui Platanos, un hibrid ca și ei, dar mult mai citit, dornic să le împărtășească și altora din cunoștințele lui și dispus să-i arate lui Sisinel ce înseamnă prietenia adevărată. Doar că celorlalți le este imposibil să nu se întrebe de unde a aflat Platanos atâtea lucruri. Și de ce pare să știe mai multe decât spune? Oare a găsit el remediul să refacă lumea cum era?”
Sălbatica (2025, editura Booklet) – ,,Tavi (14 ani) începe cu entuziasm ultima sa vacanță de dinainte de liceu. Are înclinații spre literatură, iar matematica este un prag de netrecut. Însă este hotărât să plece la oraș și să învețe, mai ales că tatăl său, milițian într-un mic sat din marginea Bărăganului, face eforturi susținute pentru ca Tavi să fie admis la un liceu bun. În fața casei lor se întinde câmpia, pustie și stăpânită de vânt. În mod paradoxal, Tavi întâlnește în mijlocul pustietății un personaj straniu: o fata sălbatică. Nu vorbește, pare să nu înțeleagă limba lui Tavi, dar știe limba matematicii. Cifrele devin o punte între cei doi.”
Autoare: Ana-Maria Maxim
Managing-editor: Florinela Iosip
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!