3.4K

de Adriana Moscu

Gândul VOCATIV: Trăim într-o lume în care informația circulă mai repede decât putem s-o înțelegem, în timp ce granița dintre adevăr și manipulare devine tot mai fragilă. În acest context, educația sprijinită de știință și gândirea critică sunt esențiale pentru felul în care copiii și adulții ajung să înțeleagă lumea. De aceea, continuăm VOCATIV și anul acesta și avem nevoie de susținerea voastră pentru a merge mai departe.

Noutăți din Prima Bancă

📙Telefoanele „bruiază” conversațiile față în față

Folosirea excesivă a telefoanelor și a rețelelor sociale afectează capacitatea copiilor și tinerilor de a purta conversații în viața reală, arată o nouă analiză realizată de o cercetătoare din Barcelona. Simpla prezență a unui telefon pe masă, chiar și pe silențios, reduce atenția și scade șansele ca oamenii să intre în discuții mai profunde. În familiile în care mesele sunt dominate de ecrane, copiii interpretează cu greutate limbajul nonverbal și dezvoltă mai puține mecanisme de empatie.

Vorbirea este o abilitate naturală, dar conversația se învață. Acasă, în mediul familial, copiii nu deprind doar cuvinte, ci și moduri de a asculta, de a aștepta rândul, de a negocia emoții și idei. Familiile transmit ceea ce specialiștii numesc „capital conversațional”. Diferențele dintre copii apar atunci când unii se descurcă ușor în dialog, în timp ce alții întrerup sau evită interacțiunea directă.

Conversațiile reale, în care atenția nu este fragmentată de notificări, ajută la dezvoltarea gândirii și a relațiilor sociale și au impact asupra succesului personal și profesional al viitorilor adulți.

📙Mai multă educație practică pentru studenți

Senatul a adoptat de curând o modificare legislativă care obligă universitățile să asigure cel puțin 75% din stagiile de practică necesare studenților, față de 50% cât era până acum. Legea urmărește să apropie mai mult universitățile de cerințele pieței muncii și să le ofere studenților experiență practică reală înainte de absolvire. Universitățile vor avea timp până la anul universitar 2029-2030 pentru a ajunge la noua țintă și vor putea colabora atât cu mediul privat, cât și cu organizații și proiecte proprii.

Scopul este ca absolvenții să intre pe piața muncii mai bine pregătiți și cu competențe aplicate, într-un context în care lipsa experienței practice rămâne una dintre principalele dificultăți ale tranziției de la facultate la job.

📙Unde mai învățăm?

Tot mai mulți tineri din SUA ajung să învețe în afara universităților, pe măsură ce sistemul academic de aici intră în criză. Autoritățile au tăiat miliarde din finanțarea publică și au cerut mai mult control asupra programelor și admiterii, iar multe cursuri au dispărut pur și simplu.

Așa apar soluții alternative. După ce i-a fost anulat un curs în care analiza legăturile dintre rasă, mass-media și relații internaționale la Universitatea Columbia, Karen Attiah, jurnalistă și profesoară, l-a mutat online. S-au înscris 500 de studenți în doar 48 de ore. În paralel, apar centre comunitare unde oamenii învață lucruri concrete, de la electronică și sudură până la imprimare 3D. Pe scurt, tinerii continuă să se educe, doar că nu mai așteaptă soluțiile de la universități.

Cutia cu Idei

📙În loc să cerem autocontrol, să oferim co-reglare

Mulți părinți ajung în cabinet convinși că, dacă au făcut „totul ca la carte” în primii ani, au fost prezenți, grijulii, atenți, disponibili, atașamentul copilului ar trebui să fie rezolvat pe viață, spune psihologa Monica Mereuță. Doar că teoria atașamentului și cercetările recente spun că atașamentul este rezultatul unei relații construite zilnic, prin predictibilitate și disponibilitate emoțională.

Problemele apar mai ales când copiii mai mari sunt tratați ca adulți emoțional maturi și li se cere autocontrol și „comportament corect”, deși creierul lor nu este încă pregătit pentru explicații și reacții atât de complexe. Când un copil are o criză de furie sau ți se opune, îți cere, de fapt, ajutor pentru reglare emoțională. Iar atunci când răspunsul adultului e moralizator sau când intră într-o competiție de tip „cine are dreptate”, relația pierde nevoia de siguranță, adică exact ceea ce ar trebui să ofere. Pe scurt, un atașament sănătos nu presupune obediență și nici copil „cuminte”, ci un adult suficient de stabil emoțional care rămâne prezent chiar și când nu e totul roz.

Recomandări de lectură pe tema atașamentului de la Monica Mereuță: 

– Crearea și ruperea legăturilor afective (John Bowlby);

– Știința Artei Psihoterapiei. Terapia reglării afectului și neuropsihanaliza clinică (Allan N. Schore);

– De ce este eficientă psihoterapia. Cum ne folosim mintea pentru a ne influența creierul (Louis Cozolino).

📙Poezia fentează modelele AI

Ei, bine, poezia n-a murit, ci doar se transformă. De ce spun asta? Fiindcă s-a dovedit una dintre cele mai eficiente metode de a păcăli filtrele de siguranță ale modelelor AI, a descoperit un studiu recent din Italia. Simplul fapt că o cerere sensibilă este formulată poetic, într-o singură interacțiune, crește semnificativ șansele ca modelul să ofere răspunsuri pe care, în mod normal, le-ar refuza. 

Forma schimbă radical comportamentul, deși intenția rămâne aceeași. Cu alte cuvinte, aceeași întrebare la care AI-ul răspunde cu „nu pot ajuta” în proză poate primi un răspuns detaliat dacă este pusă ca poezie, pentru că modelul interpretează forma artistică drept inofensivă.

Studiul mai arată că formulările poetice pot ocoli filtrele de siguranță cu rate de succes de peste 90% și pot crește de până la 18 ori nivelul de conformare al modelelor, iar această vulnerabilitate apare constant, indiferent de sistemul testat.

📙Ce vor citi copiii în 2026

Iar aici, o listă cu cele mai așteptate cărți pentru copii ale anului 2026, realizată de autoarea Caroline Carlson, care a invitat nouă scriitori și ilustratori să spună ce titluri noi îi entuziasmează cel mai mult pentru anul viitor. Selecția cuprinde de la biografii și cărți despre știință pentru a înțelege lumea exterioară la realism magic și fantezie pentru a vindeca lumea interioară.

E genul de selecție care te face să-ți notezi rapid câteva nume și, poate, să speri că unele dintre ele vor ajunge cât mai curând și pe rafturile din România, printr-o traducere bună, la editurile de la noi.

Știai că?

📙Stranger Things și nostalgia generației Z

În primul episod dintr-o serie de trei, jurnalistul Mihai Dinu explică de ce a reușit Stranger Things să transforme muzica anilor 1980 într-un fenomen global pentru adolescenți. Serialul oferă o versiune stilizată, accesibilă emoțional a trecutului, într-un prezent fragmentat și instabil. Astfel, Kate Bush ajunge să câștige milioane dintr-o piesă veche de patru decenii, Metallica intră în topuri pentru un public care nu știa ce e thrash metal, iar walkman-urile devin obiecte de identitate culturală pe TikTok, cumpărate, adesea, pe sume exorbitante.

Există și un termen pentru cei atrași de o istorie culturală care nu mai există: „anemoia” – nostalgia pentru o epocă netrăită, care nu reflectă crizele reale ale anilor 1980 (SIDA, Războiul Rece). Trecutul devine mai seducător decât prezentul, iar nostalgia se transformă într-un mecanism (vandabil) de construcție a identității culturale.

📙Un profesor învață copiii să fie liberi

Anca Tîrcă, expertă în educație, recomandă pe HBO filmul The Teacher Who Promised the Sea/Profesorul care a promis marea. Este povestea unui cadru didactic din timpul Războiului Civil din Spania anului 1936, care schimbă felul în care învață copiii, punându-i să vorbească despre ce văd și ce simt, să scrie despre lucrurile care îi preocupă și să își tipărească propriile texte. Pentru lumea din jur, metoda lui devine periculoasă tocmai pentru că îi face pe copii să gândească critic și să creadă în ei. 

📙Ce poate și ce nu poate face inteligența artificială?

Uite aici un material scurt și animat despre ce este, de fapt, inteligența artificială și unde se oprește comparația cu mintea umană. Clipul explică diferențele dintre oameni și mașini, într-un format accesibil pentru copii și adolescenți, și face parte din programul ,,Educație media digitală pentru tinerii din România” al Centrului pentru Jurnalism Independent.

Mentorul Săptămânii

Florin Bican/ Foto: Ema Cojocaru

Florin Bican, scriitor și traducător cunoscut pentru modul în care aduce basmul clasic în prezent, este autorul unor cărți precum Răsciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc și Cartea albă cu Apolodor și unul dintre cei care știu să vorbească despre povești pe înțelesul copiilor de azi. Am discutat cu el despre cum ar trebui spuse astăzi poveștile, astfel încât să nu-și piardă farmecul, dar să rămână ancorate într-o realitate care pune accentul pe respect și echitate.  

Iată 5 lucruri de ținut minte de la Florin Bican:

1. Basmul reflectă structura minții omenești. „Structurile recurente din basme, de obicei guvernate de regula lui trei, reflectă, se pare, structura minții omenești, al cărei modus operandi sunt repetiția și analiza unei situații din cel puțin trei unghiuri diferite. Norbert Wiener, părintele ciberneticii, presupunea că funcționarea creierului uman are la bază această regulă a lui trei și, spre confirmare, trimitea, mai în glumă mai în serios, la poemul lui Lewis Carroll, The Hunting of the Snark, unde Căpitanul afirmă, nu o dată, „Ce vă spun de trei ori este adevărat”. 

2. Basmul este o discretă pledoarie pentru smerenie. „Când un cal răpciugos, o albină invalidă sau un pește eșuat îl salvează, la rândul lor, pe erou, după ce au fost ei înșiși salvați de el, devine evident că nici eroul nu este mai breaz decât ei și că, prin urmare, am face bine să nu ne supraevaluăm propriile resurse și să nu desconsiderăm resursele celor aparent lipsiți de putere.”

3. Basmele clasice nu fac apologia cruzimii, ci o demască. „Întâlnim în basme nenumărate episoade în care cruzimea este dezamorsată de calități pozitive cum ar fi inocența, blândețea, frumusețea, înțelepciunea. Trebuie să vedem cruzimea în toată hidoșenia ei pentru a o respinge în favoarea a ceea ce i se opune. Efectul formativ al demascării cruzimii e de necontestat și e benefic atât pentru copii, cât și pentru adulți.”

4. Trebuie să redăm demnitatea personajelor din povești. „Am scris Și v-am spus povestea așa… dintr-o pornire justițiară. Caii din poveștile citite în copilărie mi se păreau adevărații eroi ai acelor narațiuni. Eroul nu ştie încotro – şi pe unde – s-o ia, calul se face GPS pentru el. Eroul e pe cale să fie anihilat de oponent, calul îl salvează. Iar când eroul triumfă în sfârșit, nu-i zice calului nici mersi, nici… paște, murgule, iarbă verde. Îl abandonează pur şi simplu şi primește singur onorurile.”

5. Apolodor este un explorator. „Apolodor are curajul de a fi el însuși chiar dacă nu dă bine. Are curajul de a fi descurajat, de a-i fi frică, de a recunoaște că-i e dor, de a fi în contratimp cu lumea din jur. În fine, are curajul de a face ce-i mai ușor, de a se dizolva în anonimitatea corului, făcându-și însă meseria cu pasiune și dăruire. Păi cum să nu-ți dorești să fii ca el? Cum să nu-ți dorești să te faci Apolodor când vei fi mare?”

Citește interviul complet aici.

Autoare: Adriana Moscu

Managing-editor: Florinela Iosip

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.