#7 – Copiii speciali, educația timpurie care e mai mult decât ABC și tratamente estetice la 16 ani

502

Săptămâna aceasta discutăm despre stereotipurile de gen, provocările profesorilor debutanți și impactul rețelelor sociale asupra adolescenților. Vorbim despre tratamente estetice la tineri, un scurtmetraj despre expunerea copiilor online și abilități esențiale pentru învățare. În plus, psihopedagogul Iulia Sfetcu-Măndășescu ne explică cum putem crea un mediu mai incluziv pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES), acasă și la școală.

Noutăți din Prima Bancă

📙E nevoie de influenceri care să combată stereotipurile de gen

87% dintre tineri urmăresc influenceri, dar numai 19% reflectează asupra impactului conținutului consumat, arată un nou raport lansat de Centrul FILIA și alți parteneri europeni. Fetele sunt mai expuse la conținut toxic (discriminare, hate speech, revenge porn, trolling) iar aproape jumătate dintre adolescenți au renunțat să urmărească un influencer din cauza acestor tipuri de mesaje. Mulți creatori de conținut perpetuează stereotipuri, dar există și exemple pozitive cum ar fi ALUZIVA sau Mădălina Vin. E nevoie de mai mulți creatori care să abordeze deschis teme precum hărțuirea, abuzul și bodyshaming-ul, pentru ca social media să devină un spațiu mai sigur și mai incluziv, mai arată studiul.

📙Cel mai mic număr de nașteri în 100 de ani. Ce e de făcut? 

România are una dintre cele mai scăzute rate ale natalității din Europa, cu puțin peste 149.000 de nașteri în 2024, potrivit INS. Este cel mai mic număr de nașteri înregistrat în țară în ultimii 100 de ani. Situația e dramatică și în alte state. Deși guvernele investesc miliarde în stimulente financiare, studiile arată că acestea nu funcționează. Problemele sunt mai profunde: lipsa infrastructurii în educație și sănătate îi împinge pe tineri să își întemeieze familii în străinătate, iar în marile orașe, mulți amână decizia de a avea copii din cauza carierei și a nesiguranței economice. Experții subliniază că soluțiile țin de creșterea accesului la creșe și grădinițe, programe flexibile de muncă și politici care să susțină echilibrul dintre viața profesională și cea de familie. 

📙Ce spun părinții despre tratamentele estetice pentru adolescenți?

Un sondaj al Universității din Michigan din SUA arată că 16% dintre părinți sunt de acord ca adolescenții lor să facă tratamente estetice nechirurgicale, cum ar fi epilare definitivă cu laser, peeling chimic pentru piele sau fillere dermice (injecții pentru botox sau acid hialuronic). Totuși, 50% spun că ar accepta doar dacă există un motiv „valid” (o nevoie medicală sau dermatologică, un beneficiu clar pentru stima de sine). Pe de altă parte, 27% cred că sunt acceptabile de la 16 ani. Experții recomandă mai multă educație despre impactul social media, riscuri și sănătatea mentală, pentru ca adolescenții să ia decizii informate, fără presiunea standardelor nerealiste de frumusețe.

Cutia cu Idei

📙Cum îi păstrăm pe profii noi în școli? Un studiu de la Texas A&M University arată că profesorii debutanți nu pleacă neapărat din sistem din cauza salariilor mici, ci pentru că nu sunt pregătiți să gestioneze o clasă sau să explice clar materia. Din fericire, există soluții: formare practică intensivă, mentorat și suport continuu și feedback constructiv. 

Iar un articol din Edutopia explică de ce profesorii noi se simt pierduți și cum îi pot ajuta școlile să rămână în sistem. Sugestiile sunt simple: 1. Explică ce face școala ta specială – fiecare loc are propriile reguli și tradiții, iar noii veniți trebuie să le știe din start. 2. Organizează o întâlnire înainte de începerea anului – fără un ghid ușor de înțeles, multe detalii logistice devin un haos. 3. Explică-i clar cum trebuie să comunice – e-mail, mesaje, platforme interne, totul trebuie lămurit. 4. Creează momente de socializare reale – ieșiri relaxate în loc de activități forțate de „team building”. 5. Dă-le un mic „kit de supraviețuire” – tricouri, căni, ghiduri utile. 

Asta îmi amintește de prima mea zi de lucru într-o editură, când colegele m-au întâmpinat cu flori, bomboane și o agendă personalizată, cu un mesaj de bun-venit pe birou. Anxietatea începutului a dispărut pe loc, iar ele m-au cucerit fără prea mare efort. O primire bună poate face diferența între un profesor (sau orice alt angajat) care rămâne și unul care pleacă.

📙Cum îi ajuți pe copiii care se simt singuri? Child Mind Institute îți arată că unii copii au dificultăți în a-și face prieteni din mai multe motive: lipsa abilităților sociale, anxietate, depresie sau interese diferite față de colegii lor. Specialiștii recomandă părinților și profesorilor câteva soluții simple pentru a-i sprijini:

• Fii un bun ascultător – întreabă deschis, fără să insiști, și lasă copilul să-și exprime gândurile.
• Ajută-l să exerseze interacțiuni sociale – explica-i pașii, joacă roluri și oferă-i scenarii alternative.
• Încurajează-l să încerce activități noi – cluburi, hobby-uri, grupuri care i se potrivesc mai bine.
• Corectează percepțiile negative – dacă un copil crede că cineva îl evită, ajută-l să analizeze situația realist.
• Gestionează cu atenție timpul petrecut online – verifică dacă reușește să socializeze sănătos, nu doar să consume conținut pasiv.

Cei mici nu trebuie să fie populari, dar au nevoie de conexiuni care să le dea încredere. Cu sprijinul potrivit, pot învăța să-și facă prieteni fără presiune. Aici poți asculta podcastul Quiet: Puterea introvertiților cu Susan Cain, inspirat de bestsellerul său. Seria explorează cum pot fi susținuți copiii introvertiți acasă și la școală, cu sfaturi practice pentru părinți și educatori.

📙Atelier de gândire critică la UBB: dezbateri, istorie și literatură. Dacă ești din Cluj sau mergi în vacanța de vară acolo, avem o veste. Universitatea Babeș-Bolyai organizează un atelier de gândire critică pentru liceeni și studenți, cu tema literatura Primului Război Mondial. Prin dezbateri, jocuri de argumentare, studii de caz și exerciții de interpretare a textelor, vor învăța să pună sub semnul întrebării narativele istorice și să coreleze evenimentele trecutului cu realitatea actuală. Înscrierile sunt deschise aici. 

📙„Povestea lui Nelly”. Când like-urile iau locul relației părinte-copil. Nellys Story/Povestea lui Nelly este un scurtmetraj care explorează relația tensionată dintre o mamă influenceriță și fiica sa de 9 ani, Nelly. În ziua aniversării sale, Nelly refuză să participe la un videoclip pentru Instagram organizat de mama sa și de acolo tensiunea dintre ele escaladează. Filmul arată riscurile expunerii copiilor pe rețele sociale fără acordul lor și dreptul acestora de a-și controla propria imagine. Nellys Story a fost recunoscut la diverse festivaluri de film, unde a fost apreciat pentru abordarea sa profundă și provocatoare asupra dinamicii familiale în era digitală. Pentru copiii de 12-14 ani, vizionarea împreună cu un adult poate facilita o discuție despre limitele în mediul online și dreptul la intimitate. Pentru 15+, filmul poate fi un punct de plecare pentru reflecții personale despre expunerea pe internet și dinamica familială.

Știai că?

📙Tot pe mama cad responsabilitățile. Fără dialog sincer între parteneri, rolurile tradiționale de gen persistă (și) în parenting. Chiar dacă ambii părinți câștigă la fel, discuțiile despre concediul parental și opțiunile de îngrijire sunt conduse aproape exclusiv de mame. Tații se simt nesiguri să abordeze subiectul, temându-se să nu „intre” în zona de care se ocupă mamele”. Femeile pornesc discuțiile, aleg soluțiile pentru îngrijirea copiilor și își adaptează programul. În final, ele rămân cu cea mai mare parte a responsabilităților. Publicată în Journal of Family Studies, cercetarea stabilește patru motive principale pentru situația asta: rolurile tradiționale, lipsa conștientizării, evitarea subiectului și nesiguranța taților de a deschide discuția. 

📙Un copil bilingv dezvoltă capacități excelente de gândire și comunicare. Copilul care crește învățând două limbi simultan are un mare avantaj, dar menținerea ambelor necesită implicare. Un articol din The Conversation explică cum pot părinții crea un mediu lingvistic echilibrat acasă:

• Ajută-ți partenerul să mențină consecvența – încurajează excursii și interacțiuni cu vorbitori nativi.
• Acceptă și încurajează folosirea ambelor limbi – copilul va învăța natural dacă are expunere constantă.
• Învață și tu câteva cuvinte și expresii – aplicațiile care te ajută să înveți o limbă străină sau cursurile scurte pot ajuta.
• Creează un mediu prietenos pentru limba minoritară – cărți, desene animate și conversații cu familia extinsă.

📙Educația timpurie este mai mult decât ABC și 1,2,3. Un studiu realizat de Dana Charles McCoy (Harvard) și Terri Sabol (Northwestern University) arată că educația timpurie nu înseamnă doar numere și litere. Cercetătorii propun un set de șase abilități esențiale („FOLD skills”) care ajută copiii să învețe mai bine pe termen lung: curiozitate, creativitate, gândire critică, autocontrol, empatie și identitate personală. Acestea nu sunt mereu măsurate, dar sunt esențiale.

Ce pot face părinții și profesorii?

• Joacă liberă – orice tip de joc ajută copilul să învețe despre lume.
• Urmărirea intereselor copilului – răspunde-i la întrebări și încurajează conversațiile.
• Fii un model – copiii învață din comportamentul adulților. Exprimă-ți gândurile și emoțiile deschis.
• Învață-l strategii – de exemplu, să respire adânc când e nervos sau să pună întrebări înainte de a reacționa.

Mentorul săptămânii

Iulia Măndășescu. Foto: Denis Bărbos

Săptămâna aceasta, discutăm cu Iulia Sfetcu-Măndășescu, profesor psihopedagog și logoped la Școala Specială Gimnazială pentru Surzi Nr. 1 București, formator la Finnish Teacher Training Center și profesor Merito la Romanian Business Leaders. Absolventă de Psihologie, cu peste 15 ani de experiență în educația specială, ne vorbește despre provocările și bucuriile acestui domeniu.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini în predare și cum le gestionezi?

Faptul că elevii mei sunt foarte diferiți face dificil lucrul „frontal” cu toată clasa. Fiecare are nevoie de sarcini adaptate, ceea ce presupune un efort considerabil de pregătire. Copiii merg și la terapie individuală, dar progresele sunt inegale.

Cea mai mare provocare este să armonizez grupul și să creez contexte în care să lucreze împreună. „Comunicarea totală” este esențială – folosesc limbajul semnelor, imagini, labiolectură (aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor) și dactileme (alfabetul manual). Îi învăț să citească și să înțeleagă un text cu ajutorul cărților ilustrate și al explicațiilor non-verbale.

Planificarea riguroasă a activităților este vitală – trebuie să existe o temă săptămânală, fără schimbări bruște de conținut. Dacă luni vorbim despre plante și marți despre urșii panda, fără o legătură logică, elevii se pot pierde. Un profesor eficient trebuie să se adapteze permanent și să fructifice potențialul fiecărui copil.

– Cum gestionezi relaționarea și integrarea elevilor cu CES în comunitate?

– Este dificil, pentru că depinde mult de relația cu părinții și cu comunitatea. Încerc să includ în programul școlar ieșiri – în parc, la magazin, la teatru. Îi învăț cum să se comporte în situații reale, dar sunt atentă și la modul în care sunt percepuți de cei din jur.

Nu ezit să intervin când aud remarci nepotrivite. O fac ca profesor, dar și în calitate de părinte. Odată, în parc, o mamă i-a spus fetiței ei că, dacă nu e cuminte, „o să facă buba la gură, ca bebelușul de lângă”. M-am apropiat și i-am explicat că băiețelul meu, Călin, s-a născut cu o malformație a buzei și că nu a făcut „buba” pentru că nu a fost cuminte. Femeia s-a rușinat, și-a cerut scuze, iar mai târziu, copiii noștri chiar au ajuns să se împrietenească.

Cred că este important să spunem lucrurile într-un mod blând, dar fără să ascundem realitatea. Oamenii pot conștientiza mai bine că nu suntem toți la fel și că fiecare este unic și frumos în felul său. Dacă atunci aș fi plecat, probabil aș fi rămas furioasă și aș fi evitat să mai merg în acel parc. Acum cred că fiecare și-a luat din această poveste exact ce avea nevoie.

– Cum arată o zi obișnuită pentru un profesor care predă într-o școală pentru copii cu CES?

– Îmi încep ziua la 7.30, pregătindu-mi cafeaua și materialele pentru întreaga zi. La clasa mea sunt înscriși 11 copii, dintre care 8 sunt prezenți fizic, iar 3 sunt școlarizați la domiciliu. Toți au deficiențe asociate severe, așa că lucrez cu ei pe rând, adaptând materialele la nevoile lor.

La ora 8 încep să vină copiii. O fetiță hipoacuzică, care stă în internat, este mereu prima. Prima jumătate de oră este dedicată „încălzirii” – puțină mișcare, muzică, organizare. Lucrez cu ei până la 9.30, cu pauze între secvențele de lecție. Activitățile sunt specifice domeniilor Limba și Comunicare sau Matematică.

După masa de la 9.30 la 10.15, urmează disciplinele „mai ușoare”: muzică, ritm, educație plastică, abilități manuale. În jur de ora 12 termin programul. Vinerea, copiii pot lua acasă unul-două materiale la alegere, iar lunar avem un proiect comun – un colaj, un desen, decorarea ușii clasei, pictură sau o mică scenetă pentru părinți.

Ce te-au învățat pe tine elevii tăi speciali?

M-au învățat să fiu un om mai bun. Întâlnirea cu ei și fiecare zi petrecută împreună m-au modelat și mi-au dat un sens pe care nu l-aș fi găsit în altă profesie.

M-au învățat să mă bucur de lucrurile mici. Ei se bucură de orice – o îmbrățișare, un dulce, un lucru care le iese. Sunt absolut minunați.

Cineva mi-a spus odată: „Ce norocoși sunt elevii tăi că ești în viața lor”. Aș spune că e exact invers: eu sunt norocoasă că sunt în viața lor.Iulia Sfetcu-Măndășescu împreună cu Antonela Samson, psihoterapeută și profesoară, îți recomandă pe pagina sa de Facebook o listă cu 12 cărți din domeniul educației speciale sau care abordează teme precum: sănătate mintală, reziliență, integrare senzorială, relaționare, strategii pentru intervenția elevilor cu CES în sala de clasă sau în cabinet. Cărțile alese au în spate cercetări, experiențe și multe exemple practice de la oameni de știință, psihopedagogi sau educatori. Iată 5 dintre ele:

1. Intervenții psihopedagogice în tulburările specifice de învățare – Adrian Roșan & Carmen David. Un ghid practic bazat pe dovezi științifice despre dificultățile de citire și scriere, oferind strategii eficiente pentru profesori, psihopedagogi și părinți.
2. Copilul desincronizat senzorial – Carol Stock Kranowitz. Explică principalele diferențe de procesare senzorială și oferă strategii aplicabile atât acasă, cât și la școală, pentru sprijinirea copiilor cu dificultăți de integrare senzorială. 
3. Profesorul eficient – Programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu elevii – Thomas Gordon & Noel Burch. Oferă metode concrete prin care profesorii pot evita comunicarea devalorizantă și pot construi relații bazate pe respect reciproc și motivație autentică.
4. Abilități sociale în tulburarea din spectrul autismului – coordonat de Cristina Costescu. Un volum esențial despre dezvoltarea și îmbunătățirea abilităților sociale la copiii cu TSA, bazat pe cercetări și experiențe practice.
5. Program terapeutic pentru copii agresivi – Franz & Ulrike Petermann. Un ghid structurat pentru profesori și specialiști care doresc să înțeleagă și să gestioneze comportamentele agresive ale copiilor, prin metode de intervenție eficiente.

Citește întregul interviu aici.

Autor : Adriana Moscu

Managing-editor: Florinela Iosip

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.