Săptămâna asta vorbim despre educație ca speranță, dar și despre motivele de îngrijorare. Explorăm cum sănătatea emoțională a taților influențează copiii la școală, o hartă interactivă a nevoilor reale din școli și o recomandare care îi ajută pe cei mici să-și construiască rutina prin joacă. Pentru copiii 10 +, aducem o colecție de 172 de exerciții non-formale pentru sănătatea emoțională, plus o poveste interactivă despre bullying. Vorbim și despre cum misoginia ajunge tot mai devreme în școli – influențată de voci din online – și despre un opțional care cultivă empatia față de animale. Încheiem cu psihologul Mihai Copăceanu, specializat în adicții, care ne arată ce semne să observăm, cum putem interveni și de ce au nevoie copiii de o oră sinceră cu adulții, în fiecare săptămână.
Și mai avem! 🙂
Noutăți din Prima Bancă
📙„Ora cu și pentru animale” ar putea ajunge în toate școlile din 2026
Un opțional care i-a cucerit pe elevii din clasele a V-a și a VI-a din Ilfov ar putea deveni disponibil în toată țara, începând cu anul școlar 2026–2027. „Ora cu și pentru animale” îi învață pe copii lucruri simple și utile: cum să adopte, să sterilizeze sau să respecte un animal, cum să recunoască un abuz, de ce nu e ok să hrănești urșii la munte sau de ce contează ouăle de la găini crescute liber. La ore participă și animale – câini de terapie, pisici, chiar și o găină. Scopul opționalului e să îi învețe pe copii despre responsabilitate, empatie și cum trăim mai bine unii cu alții.Până ajunge la nivel național, am câteva idei de pus în practică alături de cei mici, mai ales dacă locuiți în localități nu foarte familiarizate cu natura și fauna ei diversă. De exemplu, puteți afla de aici cum să folosiți origami pentru a-i învăța pe copii despre animalele pe cale de dispariție. La WWF, puteți descoperi ce să faceți dacă găsiți un pui de urs în pădure. Pentru a înțelege mai bine de ce contează grija față de animale, puteți vizita sanctuarul Libearty din Zărnești. Vizitele au scop educativ și sunt permise doar copiilor peste 5 ani, în cadrul tururilor ghidate. În fine, pe site-ul hipoterapia.ro vedeți cum o echipă de psihologi, medici şi psihopedagogi vine în ajutorul copiilor cu dizabilităţi prin terapie cu ajutorul calului.
📙Crește sexismul în școli. Profesorii dau vina pe influencerii din online
Tot mai mulți elevi preiau idei misogine de la influencerul Andrew Tate. Un sondaj realizat în Marea Britanie, cu peste 5.800 de cadre didactice, arată că rețelele sociale au afectat comportamentul elevilor, iar aproape 60% dintre profesori confirmă această tendință. Unele profesoare spun că băieți de 10 ani refuză să le vorbească doar pentru că sunt femei. Alții folosesc un limbaj ofensator față de colegii pe care nu îi consideră „destul de masculini”. Sindicatul NASUWT, care reprezintă cadrele didactice, atât bărbați cât și femei, din învățământul britanic, cere măsuri urgente pentru protejarea copiilor de influențele populiste și extremiste.
📙Copiii cu tați depresivi au mai multe probleme la școală
Un studiu realiza de Rutgers University (New Jersey) arată că depresia netratată a taților afectează comportamentul copiilor la școală, cu efecte vizibile chiar și patru ani mai târziu.. Cercetarea, realizată pe un eșantion de 1.422 de familii, arată că elevii expuși la depresia paternă la vârsta de 5 ani au, patru ani mai târziu, mai multe episoade de agitație, sfidare, furie și scăderea stimei de sine. În același timp, copiii au dificultăți în cooperare și relaționare. Aproximativ 8-13% dintre tații din SUA suferă de depresie în primii ani de viață ai copilului, iar procentul crește până la 50% dacă și mama are depresie postnatală. Este primul studiu național care face o legătură clară între depresia tatălui și dificultățile de comportament ale copilului la l școală. Cercetătorii recomandă screening pentru tați, sprijin psihologic adaptat și intervenții timpurii în familie, cu rol de prevenție pe termen lung.
Cutia cu Idei
📙Alege-ți Traseul Digital – o aventură interactivă despre cum să fii în siguranță online
Alege-ți Traseul Digital este o poveste interactivă creată special pentru copii (+10) și dezvoltată de Salvați Copiii România. Aplicația le oferă copiilor și adolescenților o modalitate accesibilă și interesantă de a învăța cum să fie mai siguri în mediul online, printr-o experiență care îi implică direct, dar într-un mod prietenos și distractiv. Cei mici își aleg un personaj și pornesc într-o aventură digitală, unde trebuie să ia decizii care le influențează traseul – exact ca în viața reală, dar într-un spațiu sigur de învățare.
Pe parcurs, copiii și adolescenții vor învăța cum să-și protejeze intimitatea, cum să folosească responsabil aplicațiile de social media, cum să reacționeze la conținut dăunător și cât de important este să aibă parole sigure. Fiecare alegere are o consecință, iar deciziile bune sunt răsplătite cu insigne precum „Siguranță Online” sau „Lider Digital”. O poți testa aici, în Engleză sau Română, aici. Iar de aici, profesorii pot descărca și alte resurse, inclusiv planuri de lecție pe care le pot integra ușor în curriculumul școlar, realizate de Salvați Copiii, pentru desfășura o activitate la clasă.
📙172 de activități pentru sănătatea emoțională
Pentru profesori și cei care lucrează cu adolescenți, Fundația RAA și UNICEF au pregătit o colecție cu 172 de activități non-formale pentru tineri de 10+ ani. De la jocuri de cunoaștere la exerciții pentru gestionarea emoțiilor, e o resursă valoroasă pentru clasă, dirigenție sau ateliere – un sprijin real pentru a crea relații sigure și autentice .
📙Joacă și ordine în aceeași cutie
Rutinel este un calendar interactiv pentru copiii între 3 și 5 ani, care transformă rutina zilnică într-un joc. Copilul se distrează, iar părintele câștigă cooperare fără certuri. Fiecare activitate e prezentată ca o misiune de îndeplinit, cu ajutorul unor personaje simpatice. Rutinel îi ajută pe cei mici să-și formeze obiceiuri sănătoase, le oferă un sentiment de control și le dezvoltă încrederea, autonomia și primele noțiuni despre timp. A fost creat de o mamă medic și este susținut de psihologi.
📙Când vrei să ajuți o școală, dar nu știi de unde să începi
În 2024, 30% dintre cei care au intrat în clasa I în urmă cu 12 ani nu s-au mai înscris la Bacalaureat. Aproape jumătate dintre elevii români nu trec de nivelul 2 în testele PISA, iar 189 de școli din România încă au toaleta în curte. Într-o astfel de realitate, nu mai merge doar cu statistici – e nevoie de implicare. HartaEdu e o platformă simplă și utilă, unde oricine poate semnala problemele dintr-o școală – de la pereți crăpați până la lipsa hârtiei igienice. Totul apare pe o hartă interactivă, actualizată în timp real, ca să vezi ce lipsește în localitatea ta sau în alt colț de țară. Mai mult decât atât, poți să te implici direct: cu donații, bunuri sau servicii. Platforma funcționează ca un apel public la solidaritate, într-un context în care educația a fost prea des lăsată la coadă. Dacă autoritățile nu se grăbesc, măcar noi să știm unde e nevoie de ajutor. Și să acționăm.
Știai că?
📙Pactul Global pentru Educație – 7 angajamente pentru o lume mai bună de la Papa Francisc
Vestea e tristă, dar e greu să mă gândesc la el altfel decât observându-i zâmbetul generos de pe chip. Papa Francisc, care s-a stins din viață pe 21 aprilie 2025, a susținut adesea o educație bazată pe speranță, incluziune și responsabilitate față de ceilalți. În 2019, Francisc a lansat Pactul Global pentru Educație, o inițiativă menită să reînnoiască angajamentul global față de educație. Acest pact propune șapte angajamente esențiale:
- Plasarea individului în centrul fiecărui program educațional.
- Ascultarea vocilor copiilor și tinerilor
- Promovarea accesului egal la educație pentru fete și tinere.
- Așezarea educației pe fundația oferită de familie.
- Deschiderea către cei mai vulnerabili și marginalizați.
- Economia și politica trebuie gândite altfel – în folosul oamenilor și al mediului.
- Grija pentru casa noastră comună.
Iată alte câteva dintre cele mai valoroase idei și soluții pe care Papa Francisc le-a propus cu privire la educație:
Educația – un act de speranță
„Educația este întotdeauna un act de speranță care, din prezent, privește spre viitor.” „Educația este, înainte de toate, un act de speranță în cei dinaintea noastră (…), în posibilitățile lor de a se schimba și de a contribui la reînnoirea societății.”
Rolul educatorului: a însoți, a asculta și a dialoga
„Educatorul adevărat nu se teme de greșeli, nu: el însoțește, ia de mână, ascultă, dialoghează.”
Combaterea bullying-ului: educația pentru pace
Dar dacă, la școală, duceți război între voi sau vă angajați în bullying, pregătiți războiul, nu pacea.”
Educația ca proces de umanizare
„Educația nu poate fi neutră: fie este pozitivă, fie negativă; fie îmbogățește, fie sărăcește; fie permite unei persoane să crească, fie o diminuează, chiar o corupe.”
Mentorul săptămânii
Psihologul Mihai Copăceanu/ Foto: Arhiva personală
Mihai Copăceanu este psiholog, doctor în medicină, autor, specialist în adicții. A studiat psihologia prin burse de cercetare la Universitatea din Bologna, la Colegiul Balliol (Universitatea Oxford) şi la Universitatea din Londra. A absolvit un program masteral în adicţii la Institutul de Psihiatrie din cadrul King’s College din Londra. A publicat 7 cărţi printre care: Ghid de supraviețuire în pandemie. 500 de sfaturi de la adolescenţi pentru adolescenţi şi părinţi (Ed. Polirom, 2020), Sex, alcool, marijuana şi depresie în rîndul tinerilor din România. Studiu naţional cu participarea a peste 10.000 de tineri şi 1.200 de părinţi (Editura Universitară, 2020), Dependența sexuală (Ed. Medicală, 2018) și Drogurile – o carte obligatorie (Ed. Eikon, 2018). Este pasionat de psihologie, educaţie, cultură şi religie. A lucrat în presă şi colaborează la diverse publicaţii. Crede în potenţialul celor tineri şi în România.
Moartea recentă prin supradoză a tânărului Rareș Ion ne-a bulversat și pe noi, așa cum a făcut cu o țară întreagă. Am discutat cu Mihai Copăceanu despre semnele adicțiilor, cum comunicăm cu adolescenții despre substanțe interzise și cum ajutăm o persoană care trece printr-o astfel de încercare înainte să fie prea târziu.
– Cum recunoaște un adult (părinte sau profesor) semnele timpurii ale unei dependențe sau ale unei suferințe emoționale la copii și adolescenți? Ce reacții sunt potrivite în astfel de situații?
– Teoretic, există semne care corespund unor modificări la nivel fizic, emoțional și comportamental.
Din punct de vedere fizic, atunci când un adolescent a început să abuzeze de substanțe (dar nu este încă la stadiul de dependență) putem vorbi de câteva semne și anume: la nivelul feței, ochii sunt roșii, pupilele se dilată sau se micșorează (în funcție de tipul de drog consumat), miros neobișnuit al respirației sau hainelor, igienă personală deficitară, o scădere sau creștere bruscă în greutate, somnolență excesivă sau, dimpotrivă, hiperactivitate, dureri frecvente de cap, greață, vărsături.
Din punct de vedere emoțional, se poate constata în primul rând o instabilitate emoțională, schimbări bruște de dispoziție (de la euforie la deprimare în doar câteva minute) și deseori părinții pun pe seama „hormonilor”, ceea ce este complet greșit. Iritabilitate, anxietate, apatie, lipsă de interes față de activitățile care înainte îi plăceau (nu doar școala, cât și activitățile din timpul liber), izolare socială sau ieșiri cât mai dese și lungi cu prietenii consumatori (ziua și noaptea), sentimente de vină sau inutilitate, lipsă de motivație.
În final, din punct de vedere comportamental, adolescentul își schimbă cercul de prieteni, refuză activitățile familiei, apar minciunile frecvente, comportamentul devine tot mai secretos, nu ne răspunde la întrebări.
La școală, performanțele sunt scăzute, are probleme de concentrare, poate fi mereu somnolent și obosit, obține note mai mici, nu mai are niciun interes pentru învățare, apar conflicte dese cu părinții până la comportament agresiv sau deviant, violență, furt, acte de vandalism și alte încălcări ale legii.
Cu toate acestea, vreau să reținem ceva esențial: în foarte puține cazuri semnele sunt timpurii și vizibile. În primul rând, pentru că adolescenții își propun să-și ascundă suferința și o ascund foarte bine mai ales de părinți, părinții sunt ultimii care vor afla adevărul. În alt doilea rând, pentru că semnele suferinței și ale abuzului de substanțe sunt atipice, nu sunt atât de explicite ca în cazul adulților. De aceea, mulți părinți ne spun „nu mi-am dat seama, nu am observat nimic îngrijorător”.
– Cum ar putea arăta o oră de dirigenție eficientă despre adicții și sănătate emoțională? Ce pot face profesorii concret în clasă pentru prevenție, mai ales în ciclul gimnazial?
– Avem nevoie de o oră în fiecare săptămână din fiecare an școlar. Așa îmi spun toți copiii pe care îi întâlnesc în școli: „avem nevoie de o oră ca aceasta în fiecare săptămână”. O oră în care îi ascultăm pe copii întrebându-i despre emoțiile lor negative, despre tristețe, temeri, anxietate, despre suferințe și depresie, despre stres și despre presiunile din viața lor.
O oră fără bănci și limite, doar cu scaune aranjate în semicerc, în care noi ca adulți le ascultăm sufletul și intervenim acolo unde este necesar, în care îi învățăm să privească în profunzime, să se respecte reciproc și să învețe unii de la ceilalți, să se susțină și să se ajute, mai ales când suferă.
O oră fără note și fără niciun fel de evaluare, cu profundă sinceritate și libertate în idei și exprimare, cu multe jocurile de rol și scenarii de viață.
În ultimul, an spre surprinderea mea, am identificat o nevoie mult mai mare de a aborda teme de sănătate mintală la clase din ce în ce mai mici, de gimnaziu și primar. Și erau atât de atenți, de cuminți și, la final, recunoscători.
– Ce expresii sau atitudini ale adulților fac mai mult rău decât bine când vine vorba de suferința emoțională a copiilor?
„Nu te cred”, „ce probleme ai tu la vârsta ta?”. Neîncrederea în suferința copilului, răceala și indiferența părinților („ce nevoi ai tu de psiholog?”), hiperprotecția și rigiditatea părinților, alături de o altă extremă lipsa monitorizării, lipsa oricăror reguli și a unui respect față de școală – „pentru mine ca părinte, nu contează notele”.
5 lucruri de ținut minte pentru părinți și profesori de la Mihai Copăceanu:
1. Nu te poți vindeca într-un mediu care te îmbolnăvește. Dacă un adolescent este în terapie și recuperare, mediul, activitățile, preocupările sale necesită schimbare. Nu poți să reușești să nu mai consumi dacă vei continua să-ți petreci timpul cu consumatorii sau vei comunica cu ei online. Recuperarea implică schimbări profunde în întreaga viață, chiar dacă, pe moment, ele provoacă tensiuni sau supărări. Părinții trebuie să ia toate măsurile necesare – exact cum ai face dacă cineva ar fi prins într-un incendiu: îl scoți din foc, îl protejezi și previi alte pericole.
2. Nu vrea atenție. Vrea ajutor. Automutilarea o întâlnesc foarte des la fetele de clasa a VI-a și ea are explicații psihoemoționale clare. Atitudinea greșită a adultului este una care arată exprimă neîncredere și scepticism, ironie și critică: „vrea doar să atragă atenția”. Automutilările sunt încercările unui adolescent de a face față suferinței emoționale prin apelarea la o suferință fizică, ceea ce pe moment pare a fi un mecanism funcțional: „când m-am tăiat, am uitat de depresia mea”.
3. Adolescenții au nevoie și de tați, nu doar de mame. Mi-aș dori ceva esențial: să avem mulți mai mulți tați implicați în viața copiilor, în cea emoțională, educațională și socială. Absența taților, nu fizic, cât mai ales emoțional, duce la multe dezechilibre pentru adolescent. Constatările mele din practică și din studii în fiecare an îmi demonstrează că vorbim de o implicare de 90% a mamelor și doar de 10% a taților, în toate privințele, de la simpla prezență la o ședință cu părinții, la prezența în cabinetul de psihoterapie.
4. Adolescenții puternici emoțional sunt mai greu de influențat. Putem să ne opunem influențelor negative din social media într-un singur mod: crescând și educând copii puternici și echilibrați din punct de vedere emoțional, copii care se definesc prin valori și principii morale sănătoase, care sunt atașați afectiv de părinții, frații și bunicii lor și interesați de educație, de școală și au prieteni la fel de sănătoși emoțional și încrezători.
5. Prezența afectivă a părinților e cea mai bună protecție. Pentru a avea adolescenți care nu vor fi influențați de social media în ceea ce privește consumul de droguri, trebuie să luăm în considerare 7 factori: a) O familie în care ambii părinți sunt prezenți fizic și emoțional, sprijină copilul, îl încurajează, îl motivează, îl iartă când greșește. b) Aspirații educaționale și clare pentru viitor. c) Anturaj sănătos, fără prieteni care consumă droguri. d) Autocontrol și reglare emoțională bună, adică își gestionează bine stresul, furia sau frustrarea și nu este controlat de impulsuri. e) Nivel ridicat de conștiinciozitate – este disciplinat și responsabil, își asumă responsabilități și evită comportamentele de risc. f) Nivel scăzut de căutare a senzațiilor, adică nu este atras de încălcarea regulilor, de experiențe riscante și periculoase. g) Gândire critică și independență în luarea deciziilor.
Citește aici întregul interviu cu psihologul Mihai Copăceanu.
Autor : Adriana Moscu
Managing-editor: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!