Vinerea asta vorbim despre dependența copiilor de net și cu ce soluții vin cercetătorii, AI și școlile din China, dezvoltarea atenției la școală, dar și cum vorbim cu cei mici despre abuzurile sexuale. Totodată, venim cu resurse pentru creșterea nivelului de literație, câteva sfaturi legate de social-media și dinozauri. La final, vă las opinia mea ca jurnalistă și mamă de două fete trecute de adolescență despre Adolescence, serialul de pe Netflix care stârnește dezbateri aprinse și pune în lumină această temă într-un mod nefiltrat, autentic și cu un puternic impact emoțional.
Și asta nu e tot! 🙂
Noutăți din Prima Bancă
📙China introduce AI în școli pentru toți copiii
Capitala Chinei, Beijing, va introduce cursuri de Inteligență Artificială (AI) în toate școlile. Copiii din ciclul primar vor beneficia de cursuri pentru introducerea conceptelor legate de inteligența artificială; cei din gimnaziu vor avea cursuri cognitive care să-i ajute să aplice AI în învățare și în viața de zi cu zi; iar liceele vor oferi cursuri practice pentru a îmbunătăți aplicarea și inovația în domeniul inteligenței artificiale.
📙Primul ghid din România pentru dependența de net la adolescenți
România are un acces rapid la internet, dar și cele mai scăzute competențe digitale din UE. Cercetătorii de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au creat primul ghid pentru tratarea dependenței de internet la adolescenți, publicat în The American Journal of Family Therapy.
Ghidul propune o intervenție în 20 de ședințe, care includ:
- Evaluarea inițială și psihoeducația, pentru a înțelege diferența dintre utilizarea sănătoasă și cea problematică.
- Terapia cognitiv-comportamentală, pentru schimbarea obiceiurilor digitale nesănătoase.
- Terapia familială, pentru implicarea părinților în procesul de recuperare.
- Tehnici de reducere a utilizării excesive, precum stabilirea unor limite clare și dezvoltarea unor alternative offline.
- Exerciții de mindfulness și gestionarea stresului, pentru a preveni folosirea internetului ca refugiu emoțional.
- Un concept-cheie al ghidului este „zona verde de internet”, care încurajează un echilibru sănătos, fără a impune abstinența totală.
Programul este adaptat contextului românesc și poate fi aplicat și adulților. Studiul complet și ghidul pot fi consultate aici.
📙Dacă îți antrenezi atenția, înveți mai ușor
Cercetătorii de la Cornell University, University of Chicago, UC Berkeley și University College London au descoperit că elevii care își antrenează atenția pot avea rezultate mai bune la școală. Testele s-au făcut pe 1.600 de copii din Pakistan, cu vârste între 9 și 11 ani. Elevii care au efectuat exerciții speciale pe tablete timp de 10-20 de ore, pe parcursul a cinci luni (august-ianuarie), și-au menținut performanța cu 22% mai bine față de ceilalți și au obținut rezultate superioare chiar și la materii pe care nu le-au exersat direct, precum matematica și engleza. De exemplu, au reacționat mai rapid la apariția unui simbol pe ecran și au găsit mai ușor simbolurile corecte într-un test de atenție de 15 minute.
Cercetătorii spun că școlile ar trebui să includă exerciții pentru dezvoltarea atenției, care să-i ajute pe copii să se concentreze mai bine și să rețină mai ușor informațiile. Metoda ar putea ajuta mai ales elevii din medii dezavantajate. Idei de jocuri și activități pentru dezvoltarea atenției de la profesoara Oana Moraru găsești și în cartea Atenție, atenție! Iată cea mai mare invenție, scrisă de Otilia Ortiz.
Cutia cu Idei
📙10 moduri de a-i ajuta pe copii să vorbească despre abuz
Din păcate, copilăria nu este doar despre culoare și magie. Într-o notă mult mai serioasă, citeam zilele trecute cum unui profesor acuzat de abuzuri sexuale asupra elevilor săi i s-a redus pedeapsa inițială de la 7 ani de închisoare la 3 ani cu suspendare. În cazul de față, victimele aveau 13, respectiv 15 ani. În ultimii ani, presa a scos la iveală cazuri cutremurătoare ale unor hărțuiri sexuale întâmplate, ca urmare a abuzului de putere, în sistemul de învățământ din România. Toți cei care știu un astfel de caz – părinți, profesori, elevi, martori – sunt îndemnați să nu tacă. Iată 10 moduri de a-i învăța pe copii să vorbească despre abuzul sexual, recomandate de Child Mind Institute.
- Vorbește despre părțile corpului de la vârste mici și învață-l să le definească în mod corect, pentru a ușura comunicarea ulterioară în caz de abuz.
- Învață-i că unele părți ale corpului sunt intime. Spune-i că doar părinții și medicul pot vedea aceste părți, iar medicul doar când părinții sunt de față.
- Învață-ți copilul despre limite corporale. Spune-i clar că nimeni nu ar trebui să-i atingă părțile intime și că nici el nu trebuie să atingă părțile intime ale altcuiva. Abuzul începe adesea prin a cere copilului să atingă pe altcineva.
- Spune-i copilului că secretele despre corp nu sunt în regulă. Abuzatorii le spun copiilor să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Pot folosi metode prietenoase („Dacă spui cuiva, nu mă vor lăsa să mai vin la tine”) sau amenințări („Dacă spui cuiva, vor crede că a fost ideea ta și vei avea probleme”).
- Spune-i copilului că nimeni nu trebuie să îi facă poze dezbrăcat. Există rețele de pedofili care fac și distribuie poze cu copii. Spune-i clar că nimeni nu ar trebui să-i facă fotografii în astfel de ipostaze.
- Învață-ți copilul cum să iasă din situații înfricoșătoare sau inconfortabile. Unii copii se simt inconfortabil să spună „nu”, mai ales în fața unui adult sau a unui copil mai mare. Spune-i că este în regulă să refuze și învață-l o frază care îl poate ajuta să plece, cum ar fi „Trebuie să merg la toaletă”.
- Alegeți un cuvânt secret pe care copilul să-l folosească atunci când se simte nesigur sau vrea să fie luat acasă. Pe măsură ce cresc, copiii pot folosi un cod special pentru a-ți transmite că se simt în pericol, fie acasă, fie în vizită la prieteni sau la o petrecere în pijamale.
- Învață-l că nu va fi niciodată pedepsit dacă îți spune un secret legat de corp. Mulți copii nu spun nimic pentru că se tem că vor fi pedepsiți. Această teamă este exploatată de abuzatori. Spune-i clar că, indiferent de ce se întâmplă, nu va avea probleme dacă îți spune.
- Explică-i că o atingere poate gâdila sau poate părea plăcută. Mulți părinți vorbesc despre „atingeri bune” și „atingeri rele”, dar acest lucru poate fi confuz, deoarece uneori atingerea nu doare sau nu pare greșită. Folosește termenul „atingere secretă”, care reflectă mai bine realitatea.
- Aceste reguli se aplică și persoanelor pe care le cunoaște, chiar și altor copii. Copiii își imaginează agresorii ca pe niște străini rău intenționați. Explică-i faptul că nici prietenii, rudele, profesorii sau antrenorii nu ar trebui să-i atingă părțile intime.
📙60 de minute dedicate Pământului
2024 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată. Secetele, incendiile și furtunile devin tot mai frecvente. Oamenii de știință avertizează că ne apropiem de puncte critice pentru ecosisteme, dincolo de care schimbările devin ireversibile. Pe 22 martie, milioane de oameni din toată lumea participă la Ora Pământului, una dintre cele mai mari mișcări globale pentru conștientizarea importanței protejării naturii. În România, WWF sprijină educația pentru mediu și oferă resurse gratuite profesorilor, părinților și elevilor. Dacă vrei să te implici, găsești mai multe resurse educaționale aici. Dacă ești din București, îl poți înscrie pe cel mic la Eco Puzzle, un atelier educativ 8+, unde învață să lucreze cu materiale reciclate sub îndrumarea Andreei Zelincu, de la asociația MaiMultVerde. În plus, găsiți ateliere și pentru adolescenți 15+.
📙„Hoții de subiecte” – un film despre alegeri, riscuri și maturizare
Patru adolescenți pun la cale o schemă periculoasă: vânzarea online a subiectelor de BAC. Fiecare are un motiv clar. Sofi vrea să-și plătească studiile în Elveția, Alex visează la propriul studio de înregistrări, Amalia caută validarea tatălui, iar Tomiță vrea doar o doză de adrenalină. Totul merge conform planului, până când realitatea îi lovește și sunt forțați să se confrunte cu consecințele. „Hoții de subiecte” (15+), regizat de Tudor Petremarin, este un film despre tentații, alegeri greșite și drumul spre maturizare. În distribuție: Karina Jianu, Ștefan Iancu, Ana Toda, Dragoș Prundeanu, Alexia Galeș, Adrian Văncică, Șerban Pavlu și Maria Obretin. Din 25 martie, în cinematografe. Biletele sunt deja disponibile.
📙Literația deschide uși și minți – dar trebuie cultivată
Literația înseamnă capacitatea de a citi, scrie și înțelege informațiile scrise. Nu este o abilitate naturală, ci una care se construiește treptat. Spre deosebire de mers, de exemplu, pe care copiii îl deprind instinctiv, cititul și scrisul necesită ghidare și exercițiu. Expunerea la cărți, povești și interacțiuni care stimulează curiozitatea îi ajută pe copii să înțeleagă sensul textelor și să își dezvolte gândirea critică. Pentru a ajuta copiii să-și dezvolte abilitățile de literație, este esențial ca profesorii să aibă acces la metode eficiente și resurse bine structurate. „Toți copiii citesc” este un curs gratuit pentru învățători și educatorii preșcolarilor, cu strategii practice gândite să-i ajute pe copii să învețe să citească și să scrie mai ușor.
Știai că?
📙Mulți copii știu mai multe despre dinozauri decât despre animalele reale. Scriitoarea și activista de mediu Isabel Losada atrage atenția că prea mulți copii știu mai multe despre dinozauri și unicorni decât despre animalele reale care au nevoie de protecție. „Copiii pot numi zece specii de dinozauri, dar nu știu diferența dintre un elefant african și unul indian”, spune ea. În loc de jucării și cărți cu creaturi dispărute sau imaginare, poate că părinții ar trebui să le arate celor mici (și) animale vii: lupi, castori, cameleoni, păianjeni-păun, delfini, vidre, lemuri. „Puneți pe perete o poză cu un lup, nu cu un T-Rex. Alegeți un pluș de pangolin, nu de unicorn”, spune Losada. Și, aș adăuga, explorați împreună cu cei mici natura ori de câte ori este posibil.
Acum câțiva ani, am fost împreună cu fiicele mele la o expoziție de fluturi vii în Harghita, unde înaripatele plăpânde și viu colorate ni se odihneau pe degete sau pe haine. A rămas până în ziua de azi una dintre cele mai frumoase experiențe trăite împreună. Dacă vrem ca viitoarele generații să protejeze natura, trebuie să le facem cunoștință cu ea de la început.
📙Orarul de la școală începe și se termină prea devreme? Cercetările arată că adolescenții au nevoie de 8-10 ore de somn pe noapte, dar cei mai mulți nu le obțin. Între 2009 și 2021, procentul liceenilor care dorm prea puțin a crescut de la 69% la 77%. Un motiv principal este schimbarea naturală a ritmului biologic în adolescență, care îi face să adoarmă mai târziu. Când școala începe devreme, lipsa somnului afectează concentrarea, starea de spirit și sănătatea mentală. Mai multe studii au arătat că liceele care au mutat începutul cursurilor după ora 8:30 au avut note mai bune, mai puține absențe și chiar mai puține accidente rutiere în rândul tinerilor.
În SUA, peste 500 de districte școlare au făcut deja această schimbare, iar state precum California și Florida au introdus legi care impun ore mai târzii de începere a școlii. În plus, și profesorii au dormit mai bine și s-au simțit mai odihniți. Dacă vrei să afli cum orele mai târzii la școală îmbunătățesc somnul și performanța elevilor, intră pe Start School Later – un proiect care promovează politici educaționale bazate pe știință. Voi cum stați cu somnul și ce program vi s-ar potrivi?
📙Poți face social media mai sigură pentru copilul tău! Expunerea la social media poate afecta somnul, sănătatea mentală și comportamentul copiilor. Dar părinții pot lua măsuri pentru a reduce riscurile. Mitch Prinstein, psiholog și expert în adolescență, propune patru soluții simple:
Fii un model bun. Dacă tu petreci prea mult timp pe telefon, copilul tău va face la fel. Arată că deconectarea e importantă.
Stabilește zone fără tehnologie. Impune ore clare pentru deconectare, mai ales seara. Telefoanele nu ar trebui să stea în dormitor peste noapte.
Explorați împreună magazinul de aplicații. Arată-le copiilor ce date colectează platformele de social media. Fii transparent despre riscuri.
Discută deschis despre conținutul online. Copiii vor fi expuși la mesaje nocive. Vorbește cu ei despre ce văd și cum pot reacționa.
Mentorul săptămânii
Adriana Moscu. Foto: Arhiva Personală
Săptămâna aceasta facem o excepție: nu vă oferim un interviu, ci opinia mea personală. Serialul Adolescence de pe Netflix a stârnit atâtea reacții și dezbateri încât simt nevoia să vorbesc despre acest subiect din perspectiva unui părinte. În fapt, serialul este doar un pretext suficient de bun pentru a vorbi despre felul în care adolescența este percepută și judecată în fiecare generație, despre influențele toxice din social media și despre responsabilitatea noastră, ca adulți, de a înțelege și ghida copiii în această lume tot mai complicată.
În ultima săptămână, miniseria Adolescence/Adolescență coruptă a urcat pe primul loc pe Netflix în România și în multe alte țări. Serialul a stârnit discuții aprinse despre pericolele lumii digitale, despre influența subculturii „incel” – o comunitate online de bărbați/băieți care se simt respinși de femei și dezvoltă frustrări adânci, adesea transformate în ură, misoginie și, în unele cazuri, violență – și despre felul în care adolescenții ajung să fie atrași în grupuri radicale. Dar cât de reală este această problemă și ce pot face adulții pentru a-i proteja pe cei mai tineri?
Povestea îl urmărește pe Jamie, un băiat de 13 ani prins într-un lanț de evenimente tragice, influențate de conținutul toxic pe care îl consumă online. Fiecare din cele patru episoade este filmat dintr-un singur cadru continuu, lucru care îți imprimă o senzație intensă de imersiune în universul personajelor și, ca atare, emoții și mai puternice legate de firul narativ.
Serialul vorbește despre pericolele utilizării necontrolate a internetului, despre comunități online toxice și despre cât de dificil este pentru părinți și profesori (care par depășiți de situație și, pe alocuri, resemnați) să înțeleagă și să controleze lumea digitală a copiilor lor. Ca mamă, mi-a fost imposibil să nu mă gândesc la impactul real pe care aceste fenomene îl au asupra tinerilor din jurul meu și, implicit, asupra fetelor mele.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale adolescenței de azi este revenirea în forță a machismului și a masculinității toxice, alimentate de social media. Frații Tate sunt un exemplu grăitor: doi bărbați care au devenit idoli pentru milioane de tineri promovează un model de „macho man” bazat pe agresivitate, control și superioritate față de femei. Mai mult, încurajează segregarea și ura între sexe – în loc să coopereze și să se completeze, cum e firesc, tipul ăsta de mentalitate pare să depună eforturi (a se citi „tehnici rafinate de manipulare”) de a învrăjbi cele două tabere, exact ca în piesele lui Shakespeare, scrise pentru o societate care trăia în Evul Mediu.
De ce prind astfel de mesaje? Pentru că vin la pachet cu un marketing agresiv, promisiuni de succes rapid și iluzia unei puteri absolute într-o lume haotică. Dar consecințele sunt devastatoare:
- Studiile arată o legătură directă între consumul de conținut misogin și acceptarea violenței de gen în rândul adolescenților.
- Instituțiile europene avertizează asupra radicalizării online a băieților, sub influența unor mesaje anti-femei.
- Profesorii din mai multe țări au raportat o creștere a comportamentului agresiv în școli – elevii repetă fraze, idei și comportamente luate din astfel de videoclipuri. Un copil din trei dezvoltă tulburări emoționale, spune și o analiză Salvați Copiii România. Utilizarea excesivă a rețelelor sociale amplifică nesiguranțele și izolarea și devine un factor major de vulnerabilitate.
Inevitabil, și fetele mele, Ioana și Ilinca, s-au confruntat cu atitudini nepotrivite din partea băieților sau bărbaților – de la remarci deplasate până la gesturi care au depășit limitele.
Ioana a trăit misoginia în toate formele ei: subtilă, agresivă, uneori direct fizică.
Pe la 15 ani, ajunsese să-și ascundă părul blond sub o căciulă, deși era deja cald afară. Dacă mergea cu părul desfăcut, unii bărbați se luau de ea pe stradă.
„La sală, m-au atins fără să le dau voie. Pe Discord, în timp ce jucam jocuri video, mi se spunea că sigur nu mă pricep, doar pentru că sunt fată. Sau că trebuie să mă duc să fac de mâncare, nu să mă joc.”Asta e misoginia casual, cea care se strecoară în glume și învinovățește victima dacă reacționează.
Dar a fost și un episod în care nu a fost vorba doar de vorbe. „Mergeam prin parc, iar un tip a venit din spate, pe bicicletă. Mi-a pus mâna pe fund în mers și și-a văzut de drum. Atât. O secundă în care cineva mi-a arătat că trupul meu nu-mi aparține.”
Ioana crede că respectul pentru femei trebuie învățat de mic. „Femeile îi nasc, îi cresc, îi educă, dar unii ajung să le trateze ca pe niște obiecte.”
Și, poate cel mai trist, fetele cresc învățând să fie în gardă, să anticipeze pericolul, să se ferească.
Ilinca îmi spune că nu contează dacă merge la un concert, în Centrul Vechi sau doar își comandă un Uber. Remarcile vin oricum: „Ce picioare frumoase ai!”, „Te iau acasă?”, „Hai la mine!”. Nu contează cum e îmbrăcată. A testat teoria asta. A ieșit în trening larg, în blugi, în fustă. Rezultatul a fost același.
„Dacă sunt îmbrăcată într-o fustă scurtă, mi se spune că atrag atenția și că e normal să primesc comentarii. Dar când port pantaloni și tot primesc aceleași remarci? Atunci ce mai zice lumea?”
Mai sunt și privirile insistente, de la bărbați mai în vârstă, inclusiv profesori. Priviri care nu ar trebui să existe, dar sunt acolo, intruzive.
„Înțeleg să spui Ești frumoasă sau Îți stă bine cu bluza asta, dar când un străin îți aruncă pe stradă replici despre cum arăți, e doar o formă de a te face să te simți vulnerabilă. Pe mine mă face să nu mai vreau să ies din casă decât acoperită complet.”
Pentru ea, problema e simplă: băieții și bărbații care se comportă așa nu au fost educați să respecte femeile. „Nu au fost învățați de mici că o femeie nu e acolo să-i distreze pe ei și că nu e normal să o faci să se simtă inconfortabil în pielea ei.”
Dar problema nu este doar a băieților. Fetele cresc și ele într-un mediu în care sunt învățate să accepte anumite comportamente, să se conformeze unor așteptări toxice sau să își evalueze valoarea doar prin prisma felului în care sunt percepute de băieți.
Vestea bună? Nu suntem neputincioși. Există soluții pe care le putem aplica. Am scris mai multe despre asta aici.
Autor : Adriana Moscu
Managing-editor: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!