Foto: Pexels
De multe ori, vacanța de vară a profesorilor înseamnă doar câteva săptămâni libere. Restul perioadei este ocupat cu activități precum organizarea și corectarea examenelor, participarea la titularizare sau definitivat, pregătirea temelor și structurii anului școlar următor, dar și organizarea de ateliere, ore remediale sau tabere educaționale.
Trei profesoare ne-au spus cum arată vara pentru ele. Pont: oricum, dar nu plictisitor.
Alexandra Chirea, profesoară de franceză la Colegiul Național „Gh. Șincai” și la Școala Gimnazială Evrika din București (de 16 ani la catedră)
„Umblă vorba-n târg că profii muncesc puțin, că au puține ore de predare pe zi, că au trei luni de vacanță. Trebuie să recunoaștem, există profesori, mulți chiar, care muncesc puțin și care au, într-adevăr, trei luni de vacanță. Aș îndrăzni să spun că unii au vacanță când vor ei, cum vor ei, ba chiar că depășesc cele trei luni oficiale. Care, de fapt, pentru un profesor în adevăratul sens al cuvântului, nu sunt niciodată trei luni, ci mai puțin.
Contrar opiniei generale, noi nu luăm vacanță odată cu copiii și nu ne întoarcem la școală atunci când se întorc și ei. Toată lumea din jurul meu are această impresie, de altfel, falsă, că dacă elevii sunt în vacanță, atunci și noi suntem în vacanță.
Există profesori care dau examene vara, de exemplu, gradul II se dă întotdeauna pe 30 august. Este unul dintre cele mai grele examene, pentru care trebuie să te pregătești toată vara. Există profesori care se duc corectori sau asistenți la celelalte examene, de titularizare sau de definitivat, există profesori care dau aceste examene, unul chiar mai des decât ar trebui, pentru că nu există posturi.
Eu sunt profă 24/24, sunt o dirigă care poate fi sunată la orice oră și în orice zi, așa cum sunt o profă care răspunde tuturor copiilor la mesaje. Pentru mine, atât timp cât îi am elevi, sunt parte din viața mea și mi-i asum și în afara școlii.
După ce se termină școala, primele două săptămâni de vacanță dorm. Atât de obosită sunt. Pentru că ultimele trei săptămâni nu le-am dormit, am scris aproape zeci sau sute de scrisori de feedback de final, am lipit plicuri, le-am ștampilat, am ascultat pentru măriri, am încheiat medii, am numărat scutiri și am motivat absențe, am renumărat că nu ieșeau, am visat că am lăsat medii neîncheiate, am mâncat bomboane cu copiii, am strâns și am predat manualele, am dat refresh la catalogul online de 100 de ori, că nu mergea.
Așa trăim noi, profii, sfârșitul de an școlar. Este frumos, dar este și epuizant. Numai cine nu a fost la catedră poate afirma că avem prea multă vacanță. Eu, una, am nevoie de vacanță ca de aer, pentru că urmează apoi un alt an în care îmi pun tot sufletul și toată știința în slujba copiilor.”
Claudia Chiru, profesoară pentru Învățământul Primar la o școală de stat din București (de 15 ani la catedră)
„În vacanța de vară nu am doar o pauză binemeritată, muncesc în continuare pentru binele copiilor mei și al carierei mele. Folosesc această perioadă pentru formarea profesională: particip la cursuri, ateliere, conferințe și programe de perfecționare, mă inspir din activitatea altor colegi și trăiesc pentru a-mi stimula creativitatea de care am mare nevoie, am mers în weekend la școală pentru a pune umărul la vizualizarea lucrărilor de la Evaluarea Națională etc.
Este momentul în care îmi actualizez cunoștințele, am achiziționat cinci cărți pentru această perioadă, explorez metode noi de predare, mă pregătesc pentru pasul următor în carieră și investesc în dezvoltarea mea personală și profesională.
În paralel, vacanța de vară este și o perioadă de planificare intensă. Îmi regândesc structura orelor, din septembrie voi lua clasa pregătitoare, caut idei creative pentru activități potrivite viitorilor mei elevi, cumpăr jocuri, le testez și le integrez, cumpăr și citesc cărți pentru a-mi împrospăta lista de lecturi recomandate din clasa pregătitoare până la a IV-a, creez fișe, strategii, materiale didactice și, dacă este cazul, reorganizez sala de clasă.
Uneori, colaborez cu edituri, redactez articole sau mă implic în proiecte educaționale locale. Anual, particip și la tabere și școli de vară, pentru că îmi face plăcere să lucrez cu copiii chiar și în afara cadrului formal, îmi place momentul în care aceștia văd și trăiesc legătura dintre conceptele predate la școală și viață.
Și, totuși, vacanța rămâne vacanță și pentru mine. În ciuda agendei pline, îmi fac timp pentru familie, pentru odihnă și pentru pasiunile mele. Recuperez din timpul pe care nu prea îl am pe parcursul anului școlar cu cei dragi, călătoresc, citesc ce-mi place mie sau pur și simplu mă deconectez de la presiunea anului școlar. Am nevoie de această perioadă de respiro pentru a-mi încărca bateriile și pentru a putea reveni la toamnă cu răbdare, entuziasm și energie – calități fără de care nu pot construi o clasă adevărată.”
Mihaela Murgoci, profesoară de istorie la Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu”, București; scrie pe mihaelamurgoci.com și pe cartierulberceni.com (de 8 ani la catedră)
„Să vă spun ce înseamnă să fii prof/ă vara, în România secolului XXI.
De exemplu, fără Școala de vară (trei săptămâni teorie, trei practică) de dinainte de începerea anului școlar și fără ateliere și tutorat în primii doi ani mi-ar fi fost mult mai greu.
Anul școlar 2018-2019 mi l-am încheiat vara, mergând într-o excursie la Sibiu, cu ateliere la Muzeul ASTRA. Cinci zile. Dar doar șase copii.
În vara lui 2020, în plină pandemie, am avut două examene în iulie: Definitivatul și, din nou, Titularizarea. Am fost desemnată evaluator la Bacalaureat și la supraveghere, tot la BAC. În august, am petrecut o zi la Inspectoratul Școlar pentru a fi repartizată din nou.
Imediat după examenul de Evaluare Națională, în loc de petrecere, am dus clasa a VIII-a într-o excursie de final de gimnaziu, la Sibiu. Pentru cealaltă clasă, a VII-a, am organizat o excursie la Brașov. Materialele pentru atelierele de creație desfășurate înainte de plecare le-am cumpărat din banii mei.
În vara lui 2021 am dat din nou examenul de titularizare, pentru a avea suficiente ore. În 2022, nu am avut examen, dar am organizat pentru clasa a opta o excursie de patru zile prin Transilvania, încheiată cu două nopți la Sibiu. Apoi am mers voluntar cu zece elevi la Viena, la un atelier pe tema drepturilor omului.
Proiectul a continuat și în 2023 și în 2024, cu elevi din București.
În vara lui 2024 nu am mai dat titularizarea, dar în toată perioada am avut cursuri de pregătire și la finalul lunii august am susținut examenul de gradul II, pe care l-am luat cu 9,75.
Spre finalul acestui an școlar m-am ocupat de organizarea Școlii Altfel și a Săptămânii Verzi. A fost, practic, o vacanță cu muncă. Cele 62 de zile de concediu teoretic nu am cum să le recuperez și nici nu le-am reportat pentru anul următor, pentru că nu aș avea când să le iau. Am avut examene, cursuri, ateliere și excursii cu elevii.
În momentul de față, nu știu ce post mai am din toamnă. Așa că e un concediu cu stres. Cu repartițiile copiilor la licee și cu o deplasare la Bruxelles, împreună cu câțiva dintre copiii cărora le-am fost dirigă în Isvoarele (jud. Giurgiu) și care acum termină clasa a XII-a.”
* Interviurile au fost scurtate și editate pentru acuratețe.
Autoare: Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Social Media Manager: Adina Zoican
Coordonatoare: Florinela Iosip
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!