3.8K

Foto: Getty Images

de Adriana Moscu

Gândul VOCATIV: Învățământul românesc nu intră în primăvară cu haine noi. În lipsa unui ministru titular la Educație, sistemul scârțâie din toate încheieturile, iar deciziile haotice se țin lanț. Programa de limba și literatura română pentru clasa a IX-a a fost aprobată cu doar câteva modificări față de ultima variantă criticată. Indemnizația pentru titlul de doctor urmează să fie redusă la jumătate, adică puțin sub 300 de lei. Iar peste 74% dintre profesorii chestionați s-au declarat dispuși să intre în grevă generală, cu două ferestre vizate: simulările din martie și finalul anului școlar. Tabloul de ansamblu e unul în care deciziile mari se iau în grabă sau în absență, iar cei care susțin efectiv sistemul sunt împinși tot mai aproape de colaps.

Noutăți din Prima Bancă

📙Programa de română pentru clasa a IX-a e aprobată. Iată ce se schimbă

După luni de controverse, programa de limba și literatura română pentru clasa a IX-a a fost publicată în Monitorul Oficial, semnată nu de un ministru al Educației, ci de premierul Ilie Bolojan, în calitate de ministru interimar. Documentul păstrează structura diacronică intens contestată în dezbaterile publice. Elevii vor parcurge literatura română în ordine istorică, de la cronicarii secolului al XVI-lea – Grigore Ureche, Miron Costin – până la realism și Junimea, cu corelații obligatorii cu literatura universală: Mary Shelley, Balzac, Molière. 

Programa introduce explicit inteligența artificială ca instrument de lucru. Elevii vor formula „instrucțiuni adresate unui instrument AI”, vor rescrie texte arhaice cu ajutorul lui și vor reflecta în scris asupra limitelor sale. Alături de asta, în programă sunt incluse jurnale de lectură, podcasturi, vloguri educaționale și portofolii digitale. 

Controversa rămâne însă legată de structura cronologică a conținutului, pe care peste 3.000 de profesori și experți educaționali l-au contestat și au argumentat că propune un model depășit, rupt de realitățile elevilor. Textele vechi ridică bariere serioase de vocabular pentru adolescenți, iar excluderea scriitorilor contemporani riscă să îndepărteze elevii de lectură. În loc să combată analfabetismul funcțional, programa l-ar putea agrava. 

📙Meta știa de pedofili, dar a îngropat problema 

Documente interne dezvăluite într-un proces intentat de statul New Mexico arată că directorii Meta erau conștienți încă din 2019 că Facebook facilita contactul dintre pedofili și copii, și că decizia de a cripta mesajele de pe Instagram și Messenger (să poată fi citite doar de cei doi participanți la conversație, nu și de platformă) urma să îngroape și mai adânc problema. Monika Bickert, șefa departamentului de politici de conținut la acea vreme, avertiza că măsura era „iresponsabilă”, iar directorul global pentru siguranță al companiei scria explicit că Facebook „le permite pedofililor să se găsească între ei și să identifice copii”. Intern, se estima că, odată cu criptarea, numărul sesizărilor privind exploatarea sexuală a minorilor ar fi scăzut cu 65%.

Compania a ales totuși să meargă înainte. Criptarea implicită a fost activată pe Facebook și Instagram în 2023, iar Mark Zuckerberg a susținut public că riscurile erau gestionate. Procesul din New Mexico acuză Meta că a pus profitul înaintea siguranței copiilor, o acuzație care vine pe fondul unui val mai larg de dosare. 

📙Traumele din copilărie ne însoțesc și în sala de clasă

Trauma nu dispare când copilul trece pragul școlii. Ea se vede în felul în care nu reușește să se concentreze, în relațiile pe care nu știe cum să le construiască, în momentele în care cedează fără un motiv aparent. Profesorii care nu înțeleg asta vor vedea indisciplină acolo unde e, de fapt, un copil care nu știe să spună că îi este greu.

Un model dezvoltat în Australia și adoptat deja de peste 100.000 de profesori pornește de la această premisă. În loc să gestioneze comportamentele problematice după ce apar, profesorii sunt pregătiți să construiască de la început un mediu în care elevii se pot regla emoțional și, de acolo, pot învăța. 

Concret, modelul lucrează pe trei niveluri care se susțin reciproc. Mai întâi, corpul – prin rutine, mindfulness și tehnici de co-reglare, copilul învață să-și gestioneze răspunsurile fizice la stres. Apoi, relația – profesorul lucrează activ la construirea unui sentiment de apartenență și la dezvoltarea capacității elevului de a-și înțelege și numi emoțiile. De acolo, devine posibil al treilea nivel: cultivarea resurselor interioare – curiozitate, perseverență, capacitatea de a găsi sens în ceea ce face. Un copil care se poate liniști e mai capabil să se conecteze, iar unul care se simte în siguranță într-o relație e mai deschis să crească

Cutia cu Idei

📙Conflictul din clasă nu se rezolvă pe grupul de părinți

Oana Moraru, expertă în educație, atrage atenția într-o postare recentă pe Facebook, asupra conflictelor dintre părinți și asupra claselor în care câțiva copii impulsivi ajung să destabilizeze întregul grup. 

Ce soluții propune:

– Evaluare profesionistă în clasă. Un psiholog sau terapeut observă copiii timp de câteva zile, în ore și în pauze, pentru a observa tiparele de interacțiune;

– Analiză a contextului familial. Discuții individuale cu părinții și profesorii pentru a înțelege ce ține de impulsivitate, ce ține de mediu permisiv, de critică excesivă, de expunere la ecrane sau de întârzieri de dezvoltare;

– Ședință comună cu reguli bine stabilite. Întâlnire cu toate familiile implicate, în care se definesc limite ferme. Părinții nu au voie să confrunte alți copii, nu se caută țapi ispășitori, iar obiectivul este sprijinul;

– Intervenție constantă în grup. Un adult pregătit este prezent în permanență, intervine la primele semne de escaladare și îi ajută să își regăsească echilibrul înainte ca situația să degenereze;

– Sprijin individual. Pentru copiii cu întârzieri sau tulburări de dezvoltare se solicită însoțitor și terapie specializată, susținută de familie.

Aici, câteva cărți pentru copii care îi ajută să dezamorseze ușor conflictele. 

📙Două premiere despre identitate, curaj și familie ajung în cinematografe

Pe marile ecrane ajung, în această perioadă, două producții care merită văzute și discutate în familie. KÎZÎM (din 24 februarie) și Gipsy Queen (din 27 februarie) aduc în prim-plan povești despre maturizare, identitate, presiune socială și puterea de a merge mai departe.

1. KÎZÎM, regizat de Radu Potcoavă și scris de Elias Ferchin, urmărește povestea Seldei, o adolescentă de etnie tătară prinsă între tradiția familiei și propriile alegeri. Pentru părinții ei, obiceiurile comunității nu sunt negociabile. Pentru Tudor, colegul de care Selda se îndrăgostește, și pentru părinții lui, relația cu copilul se bazează pe încredere și dialog. După un incident dintr-o vară, cele două lumi ajung față în față. 

2. Gipsy Queen, regizat de Hüseyin Tabak, spune povestea lui Ali, o mamă care intră în ringul de box pentru a-și proteja copiii și pentru a-și construi un viitor într-un context marcat de inegalități. În rolul principal, Alina Șerban oferă o interpretare premiată internațional. Filmul este lansat în paralel cu inițiativa „O campanie pentru șansa tuturor la educație și sport”. Încasările din biletele vândute de Cinema City vor fi direcționate către centre care sprijină copii aflați în risc de abandon școlar.

📙14.000 de profesori predau altfel educația financiară în România

România este pe ultimele locuri în UE la competențe financiare: doar 13% dintre adulți au un nivel ridicat, iar 30% au un nivel scăzut. Asta înseamnă că mulți oameni sunt mai vulnerabili financiar și au dificultăți în a face economii. Problema începe în școală. Educația financiară nu a fost niciodată tratată ca prioritate, iar copiii ajung să cheltuie fără să se gândească la consecințe și să creadă că banii sunt exclusiv treaba părinților. 

Programul LifeLab, dezvoltat de BCR, încearcă să rupă acest cerc. Peste 14.000 de profesori din toată țara au început să integreze educația financiară în orele lor obișnuite de română, biologie, geografie sau arte, folosind peste 500 de resurse educaționale, digitale gratuite, gândite să se integreze firesc în disciplinele deja existente, prin jocuri și povești adaptate lumii elevilor, fie că sunt la grădiniță sau la liceu. 

În întâlnirile cu profesorii implicați în program, discuțiile pornesc de la situații concrete. Ce alegi când ai bani puțini și mai multe opțiuni? De ce e greu să amâni o recompensă? Ce înseamnă să pui bani deoparte pentru ceva care nu se vede imediat? Care e diferența dintre nevoie și dorință?De ce banii sunt percepuți fie ca tabu, fie ca soluție universală? Întrebări pe care școala le-a evitat mereu, dar pe care copiii și le pun oricum.

Bianca Dragomir a discutat cu mai mulți profesori care fac parte din programul național de educație financiară LifeLab. Poți citi reportajul integral aici. (Material realizat cu sprijinul BCR.)

Știai că?

📙Cărțile, un instrument de ajutor împotriva întârzierilor de limbaj 

Unu din trei copii englezi nu este pregătit pentru școală când intră în clasa I. Proporția urca la 45% în rândul celor din familii defavorizate. Constrângerile de limbaj, de la vocabular sărac la probleme de înțelegere și exprimare, stau la baza acestei probleme și au consecințe grave pe termen lung. Copiii cu un vocabular mai sărac la cinci ani au de trei ori mai multe șanse să dezvolte probleme de sănătate mintală la maturitate și de două ori mai multe șanse să rămână fără loc de muncă.

O metodă cu rezultate demonstrate este lectura interactivă – privitul cărților împreună cu un adult care îi pune copilului întrebări deschise: ce vede în imagini, ce crede că se va întâmpla, cum se simte personajul. Cartea nu este citită ca o poveste, ci folosită ca punct de plecare pentru conversație. Studiile arată că programele bazate pe această abordare, livrate atât părinților, cât și personalului școlar, au dus la îmbogățirea limbajului, iar comportamentul și pregătirea școlară s-au îmbunătățit. În același timp, a crescut și starea de bine a părinților implicați.

📙Rețelele sociale le învață pe fete să-și urască propriul chip

„Mă simt umilită în fiecare zi”, spune o adolescentă de 15 ani care descrie misoginia întâlnită pe social media, într-un text anonim trimis publicației The Guardian. Pe Instagram și TikTok curg comentarii care obiectifică fetele, glume despre viol, insulte legate de aspectul fizic și un limbaj degradant, devenit normă în rândul adolescenților. Conținutul apare fără ca ea să-l fi căutat. Dă ca exemplu recent un reel postat de un băiat de 19 ani, urmat de comentarii care catalogau femeile drept „promiscue prin natură”. Termeni precum „body count” (numărul de parteneri sexuali pe care i-a avut o persoană) sunt folosiți exclusiv pentru a devaloriza fetele, în timp ce băieții care au relații sexuale nu sunt judecați în vreun fel.

Autoarea mărturisește că a ajuns să-și urască propriul chip și că e resentimentară față de băieții de vârsta ei. Se întreabă dacă va putea vreodată să aibă o relație bazată pe respect. Recunoaște că și băieții sunt victime ale acestui tip de conținut (cresc cu modele toxice oferite de adulți) și subliniază că prăpastia dintre generații devine tot mai adâncă. Pledează pentru interzicerea rețelelor sociale pentru cei sub 16 ani. Adolescenta crede că asta ar împiedica băieții tineri să fie expuși unui flux nesfârșit de conținut misogin și că ar putea funcționa și ca semnal că societatea nu acceptă ura față de femei drept divertisment.

Ruxandra Gîdei/ Foto: Arhiva Personală

Ruxandra Gîdei, vloger literar și fondatoarea platformei 4fără15, explică de ce literatura contemporană poate apropia școala de viața de zi cu zi și cum pot susține adulții lectura fără reguli rigide.

Iată 5 lucruri de ținut minte de la Ruxandra Gîdei:

1. Literatura, percepută ca un domeniu neprofitabil. „În grupurile mele, să alegi intenționat studiul literaturii era ceva destul de exotic, ca să nu zic complet inutil. Venea atât din partea adulților – am avut, de exemplu, profesori care mi-au pus sub semnul întrebării decizia, argumentând că «sunt deșteaptă, deci aș putea alege un domeniu mai profitabil» –, cât și din partea colegilor, care asociau filologia cu o ratare profesională aproape inevitabilă. Mi se pare important să nu abandonăm aceste domenii în numele eficienței economice și al profitului. Cred că ar trebui să milităm pentru un sprijin mai consistent din partea statului pentru lucrătorii culturali și să înțelegem în câte moduri poate cultura să schimbe, în mod concret, vieți.”

2. Literatura în numele civismului. „Prin conținutul meu, cel mai mult îmi place să vorbesc despre literatură, cultură în sens mai larg, democrație și legătura strânsă dintre cele trei. Atunci când discut online despre literatură, încerc, acolo unde este posibil, să pun în relație cărțile citite cu evenimente sociale sau fenomene politice mai largi și relevante în prezent. Sper astfel că pot știrbi măcar puțin din imaginea hegemonică a literaturii «neutre» sau «apolitice». Un exemplu de videoclip scurt care-mi vine în minte este cel în care am recomandat O poveste despre Germania noastră (Dinçer Güçyeter) – un roman autobiografic scris de fiul unor imigranți economici stabiliți în Germania, veniți din Turcia – în apropierea momentului nefericit în care un tânăr a atacat un livrator nepalez în București.”

3. Despre ce vorbesc titlurile contemporane. „Am descoperit că literatura contemporană poate vorbi în atât de multe feluri despre angoase foarte familiare, când am înțeles că pot interacționa nu doar cu textul, «despicându-l» împreună cu alți cititori până ajungeam la discuții mai largi, pe care le simțeam importante, dar la care, poate, nu fusesem expusă înainte: despre subjugarea sistematică a femeilor, în Povestea slujitoarei; despre ororile și cruzimea unui regim totalitar, de evitat cu orice preț, în Hoțul de cărți; despre alienarea maturizării, în De veghe în lanul de secară.”

4. Vlogurile literare prezintă experiențe subiective de lectură. „Aceste platforme video mizează adesea pe identificarea cu personaje sau situații descrise în cărțile discutate. Un profesor la Litere ar putea privi sceptic această abordare, dar cercetări despre lectura adolescenților arată că, pentru cei care nu își doresc să devină «cititori profesioniști», nevoia de recunoaștere și relevanță e esențială, cum amintea și profesorul Horia Corcheș. Abia mai târziu se consolidează competențele de distanțare: să privești textul în contexte mai largi, să îl înțelegi în cadre de istorie literară, curente și convenții.”

5. Cum împrietenesc părinții copiii cu lectura. „Părinții nu ar trebui să descurajeze copilul în propria lui căutare de titluri, impunând o ierarhie «corectă». Sigur că e perfect legitim ca părintele să verifice dacă un conținut este adecvat vârstei (mai ales când vorbim de limbaj licențios, sexualitate etc.). Dar există destule situații în care adulții fie se opun lecturilor «prea complexe», atunci când copilul își dorește o carte mai dificilă, fie, la polul opus, iau în derâdere lecturile «ușurele», care stârnesc curiozitatea copiilor, văzute poate pe rețelele sociale.”

Citește interviul integral aici. 

Autoare: Adriana Moscu

Managing-editor: Florinela Iosip

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.