3.6K

Foto: Dreamstime 

de Adriana Moscu

Uneori, viața bate filmul. La câteva luni după ce serialul Adolescență coruptă a șocat publicul, un caz care amintește dureros de povestea din ficțiune s-a petrecut în România. În film, un băiat de 13 ani este acuzat că și-a ucis o colegă. În realitate, în județul Timiș, trei băieți, dintre care unul de 13 ani, sunt implicați în uciderea unui coleg de 15 ani. Întrebarea esențială nu ține de indignarea de moment, ci de ce s-a întâmplat înainte. 

Ce semnale au fost ratate, cine ar fi trebuit să observe schimbările de comportament, unde a lipsit sprijinul pentru acești copii care au acumulat furie și nu au fost auziți la timp? Violența nu apare din senin, e rezultatul unui eșec construit pas cu pas, când legătura dintre școală și comunitate devine tot mai firavă și apoi dispare cu totul.

Noutăți din Prima Bancă

📙Scade vârsta de răspundere penală în România?

După crima din județul Timiș, în care unul dintre suspecți, de 13 ani, nu poate fi tras la răspundere penală conform legislației actuale, Ministerul Justiției a constituit un grup de lucru și analizează dacă vârsta de la care un minor poate răspunde penal ar trebui schimbată. În România, un copil sub 14 ani nu răspunde penal, iar între 14 și 16 ani contează discernământul.

Deputata Alina Gorghiu, fostă ministră a Justiției, spune că reducerea vârstei ar însemna „recunoașterea eșecului unui sistem” și că e nevoie, mai degrabă, de intervenție timpurie. Legislația penală ar trebui să fie „ultima barieră”, după ce prevenția și protecția socială nu au funcționat, mai spune deputata. 

Majoritatea țărilor europene stabilesc pragul răspunderii penale la 14 ani, deși există și țări în care răspunderea penală începe de la 12 ani (Olanda, Scoția) sau chiar 10 (Elveția). Scăderea vârstei de răspundere penală nu îi descurajează pe copii să comită infracțiuni, arată un studiu din Danemarca, iar Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului recomandă ca pragul de 14 ani să nu fie coborât.

📙Copiii ajung la școală fără să știe cum se folosește o carte

O parte dintre copiii care intră în sistemul de învățământ nu știu ce să facă cu o carte tipărită. Elevii de 4-5 ani încearcă să atingă sau să „deruleze” paginile, ca pe un telefon sau o tabletă, spun 28% dintre profesorii care au participat la un studiu britanic. În total, 37% dintre copiii care au început școala în 2025 nu aveau abilități de bază pentru mediul școlar, potrivit sondajului la care au participat peste 2.000 de părinți și profesori.

Problema nu se oprește la cărți. Mulți copii nu pot sta atenți pe durata unei lecții și devin extrem de anxioși la separarea de părinți. Profesorii spun că pierd, în medie, 2,4 ore pe zi pentru a gestiona aceste nevoi, din care 1,4 ore doar pentru mersul la toaletă.

Expunerea timpurie la ecrane și conținutul de tip TikTok sau YouTube Shorts afectează atenția înainte ca aceasta să se formeze. Dacă un copil nu rezistă 30 de secunde fără un stimul nou, o poveste de 10 minute devine imposibil de urmărit. La asta se adaugă costul vieții. Aproape jumătate dintre părinți și cadre didactice spun că lipsa timpului și a resurselor a dus la renunțarea la rutine precum cititul zilnic.

Un copil pregătit pentru școală trebuie să fie, înainte de toate, autonom: să se îmbrace singur, să mănânce singur, spun experții. Apoi, lectura zilnică, 20 de minute dintr-o carte tipărită, îi ajută să fie răbdători și să înțeleagă ce citesc.

📙Limitele de timp pe ecrane nu mai sunt suficiente

Limitarea timpului petrecut de copii în fața ecranelor nu mai este suficientă, arată noile recomandări publicate de American Academy of Pediatrics. După analiza a sute de studii din ultimii 20 de ani, specialiștii spun că mai important este cum sunt folosite ecranele și ce tip de conținut ajunge la copii.

Platformele digitale sunt construite intenționat pentru a menține atenția cât mai mult timp, prin notificări și algoritmi care împing în față conținut extrem sau foarte stimulant. Din cauza acestui tip de consum, descris ca „scrolling fără scop”, copiii dorm mai prost noaptea, au probleme de atenție și reglare emoțională. În schimb, conținutul de calitate, educativ sau creativ, folosit împreună cu un adult, poate avea efecte pozitive.

Medicii cer reguli mai stricte pentru companiile tech, de la limitarea reclamelor targetate către minori și protecția datelor, până la transparență privind algoritmii. 

Cutia cu Idei

📙Cum gestionăm provocările emoționale ale adolescenței

Adolescenții de astăzi trăiesc sub presiunea bullying-ului, a comparațiilor din social media, a performanței școlare, la care se adaugă nesiguranțe legate de identitate, corp, viitor, lipsa informațiilor esențiale despre relații și sănătate, tentația consumului ca formă de evadare și o singurătate accentuată. Aceste vulnerabilități devin și mai apăsătoare pentru cei din medii defavorizate, unde sprijinul specializat ajunge rar și târziu sau lipsește. 

Flori-Ana Buzilă, psiholog, explică principalele provocări ale acestei etape și oferă repere pentru părinți și profesori.

Pentru părinți

1. Observă schimbările mici. Retragerea bruscă, tristețea prelungită, pierderea interesului pentru activitățile preferate, iritabilitatea constantă sau tulburările de somn pot fi semnale de alarmă. 

2. Fii prezent, nu doar fizic. Adolescenții au nevoie de o „bază de siguranță” – un adult la care să poată reveni, chiar și atunci când îl resping. Prezența calmă, disponibilitatea de a asculta și acceptarea necondiționată sunt forme de sprijin esențiale.

3. Evită judecata și moralizarea. În loc de întrebări de tipul „de ce ești așa?”, încearcă variante precum „mi se pare că îți e greu, vrei să povestim?”, care îi ajută să se simtă înțeleși, nu criticați.

4. Caută ajutor specializat. Psihologul, consilierul școlar sau un ONG local pot fi parteneri de sprijin. 

Pentru profesori

1. Observă înainte să sancționezi. Un elev apatic, neatent sau agresiv nu este mereu nepăsător – uneori, e doar copleșit. 

2. Validează emoțiile, nu doar performanța. Încurajează exprimarea liberă, feedback-ul empatic și greșelile ca parte firească a procesului de învățare. Adolescentul are nevoie să simtă că valoarea lui nu depinde doar de note.

3. Fii model de echilibru. Modul în care îți gestionezi stresul, vorbești despre emoții sau te raportezi la eșec devine o lecție de viață pentru elevii.

4. Creează contexte de apartenență. O clasă în care elevii se simt în siguranță, văzuți și ascultați este cel mai bun teren de protecție emoțională. Grupurile de discuții, activitățile extracurriculare și momentele de reflecție pot reconstrui sentimentul de comunitate care, în multe școli, s-a pierdut.

Un astfel de proiect dedicat sprijinului emoțional al adolescenților din comunități mici este „În Stare să Ajut”, care face parte din programul În Stare de Bine, implementat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

📙Oscar 2026: cele mai bune filme de animație 

Au fost anunțate filmele nominalizate la Oscar 2026 pentru cel mai bun lungmetraj de animație, selectate pentru originalitatea lor vizuală și profunzimea narativă.

Arco. Urmărește povestea unui băiat dintr-un viitor îndepărtat și prietenia sa cu o fetiță dintr-un prezent afectat de schimbări climatice. (7+; Premiera: 27 martie);

Elio. Un băiat singuratic ajunge, din greșeală, reprezentantul Pământului într-o comunitate extraterestră. (7+)

Fetele KPop. La vânătoare de demoni. O trupă K-pop care duce o viață dublă, pe scenă idoli, în culise vânători de demoni. Filmul vorbește despre identitate și viața trăită sub privirea constantă a celorlalți. (12+)

Micuța Amélie. Copilăria unei fetițe între Japonia și Europa, o animație delicată despre cum se formează lumea interioară a unui copil. (9+; în cinematografe)

Zootropolis 2. O nouă investigație într-un oraș al animalelor, unde fricile și prejudecățile ies din nou la suprafață. Filmul vorbește despre societate și conviețuire într-un limbaj accesibil pentru copii. (6+)

Știai că?

📙Finlandezii învață să recunoască știrile false încă de la 3 ani 

În Finlanda, educația media începe foarte devreme, chiar din grădiniță. Aici, copiii sunt obișnuiți să se uite critic la imagini, să analizeze titluri și povești, să discute ce este adevărat și ce ar putea fi inventat. De ani buni, aceste exerciții fac parte din programa națională, iar recent au fost extinse pentru a include și noțiuni de inteligență artificială, pe fondul răspândirii rapide a știrilor false și a deepfake-urilor.

Presa este parte din acest efort. În fiecare an are loc „Săptămâna Ziarelor”, când elevii primesc publicații tipărite și digitale, le citesc și discută la clasă. În 2024, cotidianul Helsingin Sanomat a distribuit tuturor adolescenților de 15 ani un „ABC al educației media”, un ghid care explică pe înțelesul lor cum funcționează știrile și cum pot fi verificate.

Educația media este predată în Finlanda încă din anii 1990, iar autoritățile o consideră o abilitate civică de bază, legată de siguranța democrației. Pe măsură ce tehnologia avansează și falsurile devin mai greu de detectat, profesorii spun că aceste exerciții, repetate constant, fac diferența între a consuma informație și a o înțelege.

📙Șahul ajută copiii să învețe mai bine 

Jocurile nu „fac copiii mai deștepți”, dar pot susține învățarea și dezvoltarea unor abilități cheie necesare la școală, arată un articol publicat de Popular Science. 

Jocuri precum șahul sau Go îi antrenează să gândească și să planifice înainte de a lua decizii.

Cele precum Minecraft, în care participanții nu concurează între ei, ci colaborează pentru un scop comun (rezolvarea unei probleme sau îndeplinirea unei misiuni) sprijină gândirea logică, îi pot ajuta pe copii să se orienteze spațial și dezvoltă competențe utile în matematică și științe. 

Jocurile de tip RPG (role-playing games), în care jucătorul intră în rolul unui personaj și ia decizii pentru el, folosesc mult text și pot susține dezvoltarea limbajului și a abilităților de citire.

Recomandările Săptămânii

Ioana Chicet-Macoveiciuc/ Foto: Arhiva personală

Jurnalista Iulia Asproiu a discutat cu Ioana Chicet-Macoveiciuc, scriitoare și creatoarea blogului Prințesa Urbană, aflată în prezent în primii ani de studiu la Facultatea de Psihologie, despre cum pot cărțile, filmele, spectacolele și experiențele culturale să devină instrumente de educație informațională și emoțională, fără a idealiza lumea în care trăim.

Iată 5 sfaturi și recomandări culturale care deschid conversația cu copiii de la Ioana Chicet-Macoveiciuc:

1. Copiii au nevoie de noi să le traducem lumea. „Până la 6-7 ani, trebuie să le explicăm copiilor lucruri prin filtrele noastre. Să mestecăm împreună cu ei arta, lecturile, evenimentele zilei, emoțiile importante. Așa învață singuri să se uite la lucruri din locul în care doar ei se află, să argumenteze și să aibă respect față de viziunea, opiniile și emoțiile altora. Din aceste discuții se construiește, în timp, vocea critică a copilului.”

2. Accentul se mută de pe „ce” pe „ce facem după”. „Pentru mine, cele mai importante sunt discuțiile de după cu copilul. După vizita la muzeu, după spectacol, protest, film, lasă copilul să se întrebe și să te întrebe. Căutați și alte argumente, surse diferite de ce tocmai ați experimentat. E OK să fie și întrebări fără răspuns, e OK să fie și tristețe sau teamă, câtă vreme ele se dezbat în spațiul părinte-copil.”

3. Ritualuri mici, ușor de repetat, pentru familiile ocupate. „O discuție în timpul cinei, de exemplu, despre ce s-a mai întâmplat pe lume. Pornim de la ziua fiecăruia, cum a fost, ce a fost bine, ce a fost neplăcut, și ajungem la o problemă națională sau internațională pe care o detaliem. Sau o plimbare după școală, părinte-copil, de 20 de minute în jurul blocului, timp în care se pot discuta lucruri importante sau triviale.”

4. Cărți care deschid conversații. Copii, nu există părți rele (Richard Schwartz, 4-10 ani), o carte care explică lumea lor interioară și emoțiile fără a le împărți în „bune” și „rele”; Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți (Gary Chapman), un sprijin pentru discuții despre relații, atașament și nevoi emoționale; Politica pe înțelesul copiilor (Rosie Hore, 7-12 ani), o introducere accesibilă în ideea de politică, responsabilitate și viață civică; Alegeri în junglă (André Rodrigues, 4-8 ani), o poveste despre alegeri și consecințe; Frige planeta (Sandrine Dumas, 3-7 ani), o carte care vorbește despre climă fără a induce panică; Mami, ce e războiul? (Ioana Chicet-Macoveiciuc, 6-8 ani), o carte „necesară, din păcate, în vremurile noastre”.

5. Animații, filme și podcasturi care susțin dialogul. Stuff You Should Know, un podcast care explică teme complexe pe înțelesul tuturor, pentru părinți și adolescenți interesați de cultură generală; The 10 Minute Teacher Podcast, o resursă practică și ușor de integrat în rutina profesională a profesorilor; în zona de animații pentru cei mici, Bluey și Dora the Explorer sunt exemple educative care pot deschide conversații despre relații, empatie și curiozitate.

Autoare: Adriana Moscu

Managing-editor: Florinela Iosip

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.