Săptămâna asta am adunat cele mai relevante concluzii din Raportul despre educație, lansat de ministrul Daniel David – un document care cere reforme serioase. Discutăm și despre inițiativa UE care vrea să limiteze accesul copiilor sub 15 ani la rețelele sociale. Ca de obicei, v-am mai pregătit și alte surprize, iar în final vorbim cu cercetătorul Cristian Presură despre cum îi faci pe elevi să iubească fizica, ce riscuri aduce pseudoștiința și cum construim o societate care valorizează cunoașterea.
Noutăți din Prima Bancă
📙Raportul QX. Educația are nevoie de reforme reale
Pe 19 mai 2025, ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a lansat „Raportul de diagnostic al educației și cercetării din România”. Cunoscut și ca „Raportul QX”, documentul analizează în detaliu starea actuală a sistemului educațional și propune direcții de reformă pentru următoarea perioadă.
Raportul QX apare într-un moment important, după ce președinte ales, Nicușor Dan, a cerut un plan clar pentru schimbarea rețelei școlare. El a declarat că sunt necesare schimbări fundamentale pentru a reduce discrepanțele din sistemul educațional și pentru a promova gândirea critică și performanța. Educația e văzută ca o chestiune de siguranță națională, care ține de stabilitatea și viitorul țării.
Raportul QX va fi corelat cu „Raportul de țară” (Education & Skills) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), un for interguvernamental fondată în 1961 pentru a stimula progresul economic și comerțul mondial, care va fi publicat pe 27 mai 2025. Scopul e ca reformele propuse să țină cont de standardele internaționale și să fie adaptate la realitatea din România.
Iată câteva concluzii importante din raportul QX, care pot sta la baza unor schimbări reale și necesare în educație:
– Modernizarea curriculumului. Se propune predarea unui volum mai mic de informații, dar cu un conținut mai relevant, adaptat nevoilor actuale ale copiilor și societății.
– Evaluarea națională mai cuprinzătoare. Aceasta ar trebui să includă cerințe din mai multe domenii de studiu, nu doar din limba română și matematică, pentru a reflecta mai bine competențele elevilor.
– Reevaluarea periodică a cadrelor didactice. Se sugerează ca profesorii titulari să fie evaluați o dată la cinci ani, pentru a asigura menținerea unui standard ridicat de predare.
– Combaterea analfabetismului funcțional. Raportul evidențiază faptul că o parte semnificativă a elevilor se află în zona analfabetismului funcțional și accentuează nevoia unor intervenții rapide și eficiente.
– Mai puțină birocrație pentru profesori. Profesorii nu trebuie să fie transformați în secretari, contabili sau IT-iști. Sarcinile administrative nu ar trebui să le ocupe timpul și energia inutil.
– Toleranță zero pentru violență și droguri în școli. Școala trebuie să fie un spațiu sigur. Asta înseamnă reguli clare, implicarea autorităților și activități care să construiască o cultură antiviolență și pro-sănătate, inclusiv prin ore speciale de consiliere și „stil de viață sănătos”.
– Homeschooling, cu reguli clare. Școala făcută acasă poate fi o variantă acceptată în situații speciale, dacă sunt stabilite condiții stricte, ca să nu afecteze dezvoltarea copiilor.
– Educația trebuie să conteze în viața reală. Școala nu trebuie să formeze doar viitori angajați, ci și cetățeni implicați și oameni mulțumiți de viața lor. Accentul trebuie pus pe competențe reale, dincolo de teorie.
– Olimpiadele sunt bune, dar nu pentru toți. Performanța trebuie încurajată, dar fără să creeze competiții toxice sau să transforme olimpiadele în scopul educației. În primar, ele pot chiar încurca.
Raportul integral este disponibil aici.
📙Copiii sub 15 ani, tot mai aproape de interdicție pe rețelele sociale în UE
La începutul lunii iunie, mai multe țări din UE vor discuta o propunere care ar interzice accesul copiilor sub 15 ani pe platformele de social media. Ideea vine din Grecia și este susținută de Franța și Danemarca, scrie Politico. Se cere ca verificarea vârstei să se facă direct pe telefon sau tabletă, nu doar printr-o aplicație. Consimțământul părinților ar trebui să fie explicit, nu automat. În paralel, Comisia Europeană vrea și reguli noi pentru a limita funcțiile care creează dependență, cum ar fi redarea automată sau ferestrele pop-up.
În România, legislația actuală prevede că minorii sub 16 ani nu pot utiliza rețelele sociale fără acordul explicit al părinților, conform Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR). Cu toate acestea, în practică, mulți copii accesează aceste platforme fără consimțământul părinților.Un studiu recent realizat de Salvați Copiii România arată că aproape jumătate dintre copii (48,3%) petrec peste șase ore pe zi online, majoritatea acestui timp fiind dedicat rețelelor sociale. Mai alarmant, vârsta la care copiii încep să intre pe platforme a scăzut la doar 5 ani.
Cutia cu Idei
📙Cum construim relații sănătoase la școală
Dacă ești profesor, consilier școlar sau părinte și vrei să-i ajuți pe copii să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși și pe cei din jur, merită să răsfoiești ghidul Competențele sociale și emoționale – exemple de bune practici pentru profesori și consilieri școlari. E gratuit, structurat pe trei niveluri de vârstă: primar, gimnazial și liceal, și îl poți descărca de aici.
Conține 38 de activități care pot fi adaptate în orele de dirigenție, consiliere sau în proiecte extracurriculare – dar și acasă, de către părinți care vor să lucreze mai mult pe partea emoțională cu copiii lor.
Unul dintre exerciții, „Cum ajut un extraterestru să se adapteze la gimnaziu?”, le propune elevilor să-și imagineze un ghid de supraviețuire pentru un coleg nou. Explorează, astfel, ce înseamnă integrarea într-un colectiv. Într-un alt exercițiu, „Explozia stelară a prieteniei”, copiii se gândesc la prietenii lor, ce îi apropie de ei și cum se construiesc relațiile de încredere. Ghidul oferă și fișe utile pentru discuții despre presiunea grupului, gestionarea emoțiilor sau luarea unor decizii în acord cu propriile valori, indiferent dacă sunt în clasa I sau în clasa a XII-a.
📙Tot ce (nu) știm despre copii și ecrane
Un volum de referință, disponibil gratuit online, adună în peste 650 de pagini cele mai recente cercetări despre cum afectează tehnologia dezvoltarea copiilor, de la naștere până la adolescență. Handbook of Children and Screens, coordonat de doi experți americani – pediatrul Dimitri A. Christakis (cunoscut pentru studiile despre media și neurodezvoltare) și cercetătoarea în somn și sănătate publică Lauren Hale – analizează efectele cognitive, emoționale și sociale ale expunerii la ecrane, dar și impactul noilor tehnologii, cum ar fi realitatea virtuală sau asistenții vocali.
Iată câteva teme din ghid, bazate pe cercetări, pentru:
Părinți – cum să stabilească limite sănătoase, cum să navigheze relația copil–ecran în funcție de vârstă, cum să discute cu copiii despre conținut;
Profesori – cum pot integra tehnologia digitală în mod echilibrat și adaptat dezvoltării elevilor;
Decidenți – ce tip de politici publice pot sprijini o utilizare sigură și benefică a tehnologiei în rândul copiilor;
Specialiști în sănătate și educație – ghiduri pentru intervenții în cazul efectelor negative (de ex., anxietate, izolare socială, tulburări de somn).
📙Încă nu folosești AI? Iată 12 instrumente care îți fac viața mai ușoară
Inteligența artificială intră încet, încet în viețile noastre și nu e musai să o privim cu o sprânceană ridicată. Poate deveni un soi de asistent pe care se pot baza profesorii, părinți și toți cei care lucrează cu copiii. De la pregătirea lecțiilor și crearea de materiale vizuale până la transcriere, muzică sau design de prezentări, AI poate simplifica mult munca de zi cu zi. Am strâns 12 platforme utile, care te pot ajuta să câștigi timp și să aduci un plus de creativitate în educație:
- ChatGPT.com – răspunde la orice întrebare;
- RecCloud.com – transcrie vocea în text;
- MidJourney.com – creează artă digitală;
- Replit.com – scrie cod pentru web, aplicații sau proiecte școlare;
- Synthesia.ai – creează videoclipuri cu avatar;
- Soundraw.io – compune muzică;
- Fliki.ai – generează TikTok-uri educaționale;
- DaVinci.ai – transformă ideile creative în picturi generate cu AI;
- SlidesAI.io – face prezentări PowerPoint;
- PicWish.com – editează fotografii;
- Pictory.ai – editează videoclipuri;
- Relume.io – creează design de site-uri.
Totuși, deși utilizarea inteligenței artificiale în educație oferă oportunități semnificative, vine și cu riscuri notabile. Studiile arată că o dependență excesivă de instrumentele AI poate afecta negativ dezvoltarea gândirii critice și a abilităților de rezolvare a problemelor la elevi. De exemplu, cercetările indică faptul că utilizarea completă a AI pentru sarcini de redactare poate duce la o scădere de 25,1% a acurateței în înțelegerea materialelor academice. Prin urmare, AI trebuie folosit cu moderație, inclusiv în educație. Elevii ar trebui să-l vadă ca pe un sprijin, nu ca pe un înlocuitor al efortului personal.
Ilustrație realizată cu Dall-E
Știai că?
📙Empatia se învață. De la oameni, dar și de la câini
Un articol din The Guardian arată că bunătatea e o abilitate care se dezvoltă cu timpul. Copiii care învață să fie empatici și atenți la ceilalți ajung să aibă relații mai bune, performanțe școlare crescute și un echilibru emoțional mai sănătos. Iată câteva idei simple, dar esențiale pentru a crește copii mai empatici:
Fii tu exemplul. Copiii învață din ce văd. Dacă îți văd gesturile de empatie și generozitate, le vor imita. Dacă văd sarcasm și răceală, vor crede că e normal.
Vorbește zilnic despre bunătate. Întreabă-i ce gest frumos au făcut sau au văzut în ziua respectivă. Discută despre comportamentele celor din jur, fără a judeca, dar cu empatie.
Folosește poveștile ca oglindă emoțională. Când citiți împreună, întreabă-l cum se simte personajul. Leagă reacțiile din carte de experiențele copilului.
Acceptă momentele de egoism – sunt normale. Până la 5-6 ani, copiii se concentrează pe propriile nevoi. Nu e egoism, e biologie. Ajută-i cu blândețe să înțeleagă ce simt ceilalți.
Jucați-vă în familie. Fă din bunătate o activitate – de la a ajuta la așezarea mesei, la jocuri în care „salvați” o păpușă tristă. Pune un bilețel pe ușă: Fă un gest frumos azi.
Un câine poate fi cel mai bun profesor. Grija față de un animal le activează instinctele de protecție și empatie mai bine decât orice discurs. Poate fi și o pisică, un papagal sau un peștișor. (Noi, în familie, le-am bifat pe toate. 🙂)
Bunătate ≠ Supunere. Un copil empatic nu trebuie să devină o persoană care spune „da” tuturor. Bunătatea autentică vine din încredere și echilibru, nu din frică sau nevoia de validare.
📙De ce e esențial să vorbim despre știință încă din grădiniță
Un studiu recent publicat în IJ STEM Education arată că vârsta ideală pentru a începe alfabetizarea științifică este între 3 și 8 ani. Perioada aceasta este crucială pentru formarea curiozității, a gândirii critice și a înțelegerii unor noțiuni elementare despre cum funcționează lumea. Cercetarea analizează zeci de studii internaționale și trage concluzia că știința trebuie să intre devreme în viața copiilor. Evident, nu ca disciplină rigidă, abstractă, ci, mai degrabă, ca mod de a pune întrebări și a descoperi răspunsuri.
Ce funcționează cel mai bine: – învățarea prin explorare și întrebări, nu prin memorare;
– jocuri și activități legate de lumea reală;
– aplicații și instrumente digitale simple, dar bine gândite;
– discuții libere în clasă, în care copiii explică ce gândesc;
– profesori bine pregătiți, care știu cum să traducă știința pe limba celor mici.
Mentorul săptămânii
Cristian Presură/ Foto: Arhiva personală
Inventator, cercetător și autor de bestselleruri, Cristian Presură, doctor în fizică, a reușit să facă știința atractivă. Povestea lui nu începe, însă, cu o olimpiadă sau o bursă la vreo școală de elită, ci cu două corigențe la fizică în liceu. Asta nu l-a descurajat. A studiat, a recuperat, a plecat peste hotare și, în 2002, a obținut doctoratul în fizică la Universitatea din Groningen.
A scris cărți precum Fizica povestită, unde explică, pe înțelesul tuturor, cum funcționează lumea și este activ pe YouTube și pe alte rețele sociale. În interviul de mai jos, am vorbit cu Cristian Presură despre cum îi atragi pe copii la o oră de fizică, cum recunoști o teorie pseudoștiințifică, cum faci predarea relevantă într-o epocă a abundenței informaționale și de ce e important să învățăm să gândim corect cu mintea noastră.
– De ce credeți că au ajuns oamenii de știință să fie priviți cu neîncredere, iar știința să fie văzută uneori ca o sperietoare?
– Mult timp, știința a fost un privilegiu al celor puțini. Accesul presupunea resurse, efort, concursuri grele. Iar societatea recunoștea acești oameni: erau respectați, pentru că erau cu adevărat învățați.
Astăzi, cu internetul și rețelele sociale, a devenit extrem de ușor să ai impresia că știi, fără să ai o formare reală. Citești un articol, vezi un clip, și brusc ai senzația că ai înțeles tot. Și, pe de altă parte, dispare respectul față de cei care chiar au muncit ani întregi ca să înțeleagă în profunzime un domeniu. Omul zice: „Am văzut pe un site că nu e așa”. Dar nu vede diferența între o opinie și cunoașterea dobândită prin studiu serios.
Acum toți „știu”. E un efect psihologic real – efectul Dunning-Kruger. Atunci când știi puțin, ai impresia că știi mult. Abia când începi să aprofundezi, realizezi cât de puțin înțelegi, de fapt. Puțini trec acest prag. Majoritatea rămân la suprafață, cu o încredere foarte mare în idei foarte puțin verificate. Iar asta devine o problemă serioasă pentru societate.
– De ce sunt teoriile conspirației și pseudoștiința atât de atrăgătoare? Ce le face să pară credibile?
– E nevoie să înțelegem ce este, de fapt, omul. Nu suntem ființe perfect raționale, cu minți lucide și mereu dornice de adevăr. Suntem ființe biologice, iar creierul nostru caută, în esență, să-și optimizeze starea de bine, nu neapărat cunoașterea.
Așa se explică de ce răspunsurile simpliste sunt mai atrăgătoare. Nimeni nu vrea să înțeleagă toată complexitatea din spatele mecanicii cuantice sau al unui diagnostic medical complicat. Dacă vine cineva și îți spune că o brățară cu „antică” îți vindecă genunchiul, ai tendința să crezi. Pentru că îți dorești să crezi – și e mai ușor să alegi o explicație magică decât una științifică, dar greu de înțeles.
– De ce e important să le vorbim copiilor și adolescenților despre știință, chiar și atunci când nu sunt pasionați?
– Avem nevoie de o societate în care informația științifică e valorizată, căutată și respectată. O astfel de societate e capabilă să dezvolte o economie performantă. Iar fără o economie solidă, nu trăim bine. Nu ne pică nimic din cer – nici medicamente, nici aparate de imagistică, nici telefoane. Toate acestea trebuie cumpărate sau, ideal, produse.
De aceea, orice guvern ar trebui să aibă ca prioritate o educație științifică solidă și o cultură științifică prezentă în întreaga societate.
Un copil nu poate fi trimis direct să devină inginer. Mai întâi trebuie să vadă că ingineria contează. Să audă despre ea la școală, acasă, între prieteni, în spațiul public. Dacă trăiește într-o societate care valorizează știința, o va înțelege mai ușor și va fi atras de ea. Școala are un rol esențial aici. Așa ajungi, în cele din urmă, la acea economie performantă de care vorbeam.
📙5 lucruri de ținut minte pentru părinți și profesori de la Cristian Presură:
1. Omul nu trăiește doar din tehnologie. „Ne hrănim și din poezie, dintr-o vorbă bună, dintr-un peisaj frumos, dintr-o piesă de teatru sau dintr-o prietenie sinceră. Avem o dimensiune culturală care nu trebuie neglijată – dimpotrivă, trebuie susținută. Un om creativ în știință are adesea și o sensibilitate artistică. Și invers. Einstein cânta la vioară. E doar un exemplu, dar important: nu trebuie să alegem între știință și artă. Trebuie să le lăsăm să se completeze.”
2. Aplicați învățarea prin investigație. „Este o metodă foarte valoroasă, mai ales pentru copiii mici. Învățarea prin investigație imită, de fapt, modul natural în care învățăm. Copiii, mai ales la vârste fragede, nu înțeleg explicațiile verbale sofisticate – dar învață atingând, explorând, testând. Pun mâna pe lucruri, le scapă, le mișcă, observă ce se întâmplă și apoi încep să-și pună întrebări: De ce a căzut?, De ce s-a lipit de celălalt obiect?, De ce s-a mișcat așa?. Metoda propune să începi cu experimentul, nu cu teoria. Nu începi lecția spunând: Astăzi învățăm legea X și formula Y. Începi prin a pune elevii într-o situație practică – un experiment, o observație. Le dai voie să exploreze, să măsoare, să observe, fără să le dai din start răspunsurile. Apoi, pe baza întrebărilor și observațiilor lor, construiți împreună explicația.”
3. Copiii se duc plictisiți la școală și abia așteaptă să plece. „Problema e complexitatea informației. Pentru că avem atât de mult conținut de acoperit, sistemul reacționează greșit: îl îndeasă. Și atunci copilul nu mai are timp să se bucure de ce învață. Nu mai are loc pentru curiozitate, pentru mirare, pentru întrebări.”
4. Rolul profesorului trebuie revalorizat. „Dacă ai un profesor bun, respectat în societate, bine pregătit, care știe să comunice, copilul va merge cu plăcere la ora lui. «Vreau să merg la ora doamnei Grozavă, că îmi explică mai bine decât orice video».”
5. Programa trebuie simplificată. „Să o diversificăm și să dăm copiilor șansa să aprofundeze ce îi interesează. Poate unii nu vor face fizică – dar cei care rămân pe direcția asta, să aibă timp și spațiu real să înțeleagă.”
Citește aici întregul interviu.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!