Săptămâna asta vorbim despre testările de la clasa a II-a și de ce nu e cazul să intrăm în panică, aflăm de ce copiii învață mai bine literele când scriu de mână, nu când tastează, și ce obiceiuri contează mai mult decât banii pentru viitorul lor. Explicăm cum ne ajută AI-ul în clasă, dar vorbim și despre cum a creat un român trendul viral „Ballerina Cappuccina”. La final, actorul Marius Manole le vorbește liceenilor despre curaj, frică, importanța votului și cum se leagă toate astea.
Și mai avem! 🙂
Noutăți din Prima Bancă
📙Ce facem după testările de la clasa a II-a
Cei care au copiii în clasa a II-a stau zilele acestea cu gândul la rezultatele de la testări. Între 13 și 16 mai, a avut loc Evaluarea Națională, cu probe la română și matematică. Timpul de lucru a crescut la 45 de minute față de anii anteriori. Sfaturile de mai jos se aplică și celor cu copii în clasele a IV-a și a VI-a, care urmează să susțină evaluări în perioada următoare. Iată ce e important de știut după ce probele s-au încheiat:
- Rezultatele nu se afișează public și nu se trec în catalog. Se exprimă în punctaje, iar părinții pot cere conducerii unității de învățământ să fie transformate în note sau calificative.
- Punctajele sunt folosite de învățători pentru a face planuri de învățare personalizate, adaptate nevoilor fiecărui copil.
- Testele nu ar trebui să reflecte notele, ci progresul. Dacă rezultatul a fost mai slab, el poate indica o nevoie de sprijin, nu eșecul elevului.
- Discuția cu învățătoarea/învățătorul e esențială. Întrebați concret ce ar fi bine să exersați acasă sau dacă urmează activități de sprijin la școală. Acum e un moment bun pentru cooperare între părinți și profesori, fără stres sau presiune.
- Evitați comparațiile. Fiecare copil are ritmul lui, iar evaluările de clasa a II-a nu influențează media, nici parcursul educațional pe termen lung. Ele sunt, mai degrabă, un ghid pentru ce e de făcut mai departe.
📙Copiii învață literele și cuvintele mai bine când scriu de mână
Scrisul de mână ajută copiii să învețe literele și cuvintele mai eficient decât tastarea, arată o nouă cercetare realizată de oameni de știință norvegieni. Savanții au comparat patru moduri de învățare: copierea de mână, trasarea literelor, tastarea în mai multe fonturi și tastarea într-un singur font. Au participat 50 de preșcolari. Copiii care au învățat literele prin scris de mână (copiere sau trasare) au avut rezultate semnificativ mai bune în recunoașterea, denumirea și scrierea literelor și cuvintelor, față de cei care au tastat. Diferențele au fost de până la 30% în unele teste, mai ales când copiii trebuiau să scrie cuvinte doar pe baza pronunției. Rezultatele susțin ipoteza că acțiunea motorie implicată în scrisul de mână, dar și variația naturală a formelor literelor, ajută creierul să construiască reprezentări mai clare și stabile ale sunetelor și cuvintelor. Studiul avertizează că înlocuirea timpurie a scrisului cu tastatura în clasele mici poate limita dezvoltarea citirii, iar profesorii ar trebui să păstreze creionul și hârtia în rutina de alfabetizare.
📙Obiceiurile sănătoase din copilărie pot influența viitorul mai mult decât banii
Dincolo de venit sau nivelul de educație, stilul de viață învățat în copilărie influențează puternic șansele unui copil la o viață sănătoasă și stabilă, arată un studiu realizat de Universitatea Colorado din Boulder. Timp de nouă luni, echipa a intervievat și observat peste 50 de familii cu copii între 9 și 11 ani din două comunități americane cu statut socio-economic mediu și ridicat. Au analizat rutinele zilnice legate de alimentație, somn, sport, tehnologie și relațiile din familie. Potrivit rezultatelor, copiii învață de mici ce înseamnă „sănătos” din ceea ce fac, nu din ce li se spune. Familiile privilegiate investesc conștient în stiluri de viață care să sprijine pe termen lung succesul copiilor. În schimb, lipsa timpului, a informației sau a sprijinului comunitar în familiile vulnerabile face ca alegerile sănătoase să devină inaccesibile. Studiul propune să privim inegalitățile nu doar prin prisma resurselor materiale, ci și a obiceiurilor transmise zilnic între generații. Așadar, nu doar banii fac diferența, ci și ce învață copiii zi de zi acasă. Obiceiurile simple – cum dorm, ce mănâncă, cât se mișcă sau cum petrec timpul cu părinții – pot conta mai mult decât venitul familiei.
Cutia cu Idei
📙Drogurile nu dispar cu morală și pedepse
Într-un context în care tot mai mulți tineri ajung pe primele pagini ale ziarelor din cauza consumului de droguri, iar vârsta la care tinerii încearcă droguri pentru prima dată scade vizibil, e normal să ne întrebăm „ce-i de făcut?” Tocmai de aici pornește volumul „Combaterea eficientă a abuzului de droguri și a dependenței. O sinteză a experienței internaționale”, semnat de psihologa Beata Fatime Gyarmati și de sociologul Adrian Hatos. A fost publicat de Școala Doctorală de Sociologie din Oradea și îl poți poți descărca și citi în format electronic aici.
Lucrarea se bazează pe o analiză riguroasă a literaturii internaționale și a datelor furnizate de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie și se adresează cercetătorilor, profesioniștilor din sănătate publică, educație și asistență socială, precum și decidenților politici interesați de dezvoltarea unor programe coerente și eficiente de prevenție și intervenție.
Tematicile abordate includ modele internaționale de politici publice, intervenții structurale și multidimensionale, rolul școlii și al familiei în reducerea riscurilor, strategii educaționale centrate pe dezvoltarea competențelor personale și sociale, precum și abordări personalizate în funcție de vulnerabilități psihologice și contexte de risc.
Una dintre cele mai eficiente abordări pentru adolescenți este dezvoltarea competențelor sociale și emoționale. Asta înseamnă să vorbești deschis cu copilul tău despre presiunea de grup, să-l înveți cum să refuze fără rușine și să-l încurajezi să-și exprime emoțiile fără teama de judecată. În loc de predici sau interdicții, funcționează mai bine întrebările de tipul: „Cum ai reacționa dacă un coleg ți-ar propune să încerci ceva?” sau „Cum te-ai simțit într-o situație în care ai fost presat să faci ceva ce nu voiai?”. Astfel de discuții pun bazele autoreglării emoționale, un factor cheie în prevenție.
📙AI nu deține întotdeauna răspunsul corect
Cum se schimbă școala când în clasă intră și AI-ul? La evenimentul „Revoluția AI în educație”, care a avut loc pe 5 mai, la Liceului Teoretic Internațional de Informatică București, profesori din toată țara au discutat nu despre dacă, ci despre cum integrăm inteligența artificială în predare. Maria Melente, profesoară de limba și literatura română – cunoscută pe Instagram ca @profaderomana.ro –, a vorbit despre planificări mai rapide, lecții mai creative și profesori care rămân relevanți într-o lume care se schimbă. „În fapt, AI-ul nu vine să ne înlocuiască, ci să ne degreveze. Dacă știm ce vrem de la el”, spune ea.
Am vrut să aflăm mai multe de la Maria despre cum folosește AI-ul la clasă, ce funcționează, ce nu, dar și cum reușește să rămână un profesor urmărit și în online, și la școală. Iată ce ne-a povestit:
– Care este cel mai simplu mod în care un cadru didactic poate începe să folosească AI la clasă, chiar dacă nu are experiență digitală?
– Cel mai simplu e să-l testeze întâi pentru ei, apoi pentru elevi. De exemplu, pot cere o lecție despre textul argumentativ, iar pe măsură ce adaugă detalii – clasă, nivel, metode preferate sau contextul elevilor – învață să construiască prompturi (n. red.: o instrucțiune sau o cerere pe care o dai unei inteligențe artificiale pentru a genera un răspuns) mai bune. Cu cât exersezi mai mult, cu atât AI-ul devine un partener mai util. Și nu e nevoie de cunoștințe tehnice, ci doar de curiozitate.
– Ce instrumente AI recomanzi pentru planificarea lecțiilor sau crearea de conținut adaptat vârstei elevilor (3-18 ani)?
– Există o mulțime de aplicații care pot sprijini profesorul, indiferent de ciclul școlar, dar totul ține de ce vrei să creezi. Pentru brainstorming, redactare, adaptare de conținut sau lecții-model folosesc AI-uri conversaționale – ChatGPT, Claude, Copilot, Gemini. Le folosesc și în jocuri de rol: îi cer AI-ului să fie un elev confuz sau un coleg din alt domeniu, ca să-mi clarific obiectivele. Pentru conținut vizual, prefer Canva AI (gratuită pentru profesori), DALL-E sau Gamma. Iar pentru evaluare automată – Kahoot AI, MagicSchool.ai sau Curipod. Cel mai bine e să le testezi și să alegi ce ți se potrivește.
– Cum putem folosi AI pentru a personaliza învățarea, mai ales în clase mixte, cu ritmuri diferite de lucru?
– Personalizarea învățării e, cred, cel mai mare avantaj al AI-ului – mai ales în clasele numeroase și eterogene din școala românească, unde e greu pentru profesori să fie atenți la fiecare elev. AI-ul poate crea trasee de învățare diferențiate pornind de la aceeași sarcină: întrebări cu dificultate variabilă, exerciții remediale sau provocări creative pentru cei avansați – astfel încât fiecare copil să se simtă inclus și valorizat.
Exemplu de prompt:
„Voi lucra la clasă un text narativ (menționează titlul, autorul și clasa). Vreau o strategie de învățare diferențiată, fără etichetare sau fragmentare. Încurajez lucrul în perechi/grupuri. Te rog să generezi 3 sarcini adaptate:
Grupa 1 – Elevi care au dificultăți de comprehensiune:
Creează o activitate de reformulare narativă a textului, în care elevii să redea, cu propriile cuvinte, acțiunea principală sau un fragment-cheie. Include o fișă de lucru cu întrebări-ghid, exemple de reformulare și un criteriu clar de succes (ex.: 5 propoziții coerente, folosind conectori logici).
Grupa 2 – Elevi de nivel mediu, capabili de conexiuni și analiză:
Propune o activitate de construire a întrebărilor critice pornind de la conținutul și tema textului. Include 2-3 exemple de întrebări bine formulate și o grilă cu criterii pentru o întrebare reușită (ex.: claritate, relevanță, profunzime).
Grupa 3 – Elevi avansați, cu autonomie și creativitate:
Creează o activitate de scriere creativă pornind de la o ipoteză alternativă („Ce s-ar fi întâmplat dacă personajul ar fi ales alt drum?”). Oferă un început de text, o structură orientativă (introducere, dezvoltare, final alternativ), și criterii de evaluare (originalitate, coerență, corectitudine).
Toate sarcinile trebuie:
– să pornească de la același text narativ;
– să poată fi desfășurate simultan în clasă, într-o oră de 50 de minute;
– să le permită elevilor să aleagă nivelul provocării, fără a se simți stigmatizați;
– să includă opțional un feedback automat generat de AI (ex.: evaluare pe criterii simple sau sugestii de îmbunătățire).
– Ce pericole trebuie evitate când folosim AI cu elevii și cum ne asigurăm că tehnologia rămâne un sprijin, nu o distragere?
– O provocare cu care m-am confruntat și eu la clasă și pe care m-am străduit să o înăbuș din fașă este superficialitatea – utilizarea excesivă a AI-ului în rezolvarea temelor. Există multiple modalități prin care AI poate fi un instrument ce facilitează procesul învățării într-un mod interactiv și plăcut, dar provocarea poate apărea atunci când răspunsurile sunt preluate cuvânt cu cuvânt, fără a fi trecute prin propriul filtru critic.
Aici intervine rolul profesorului: să transforme AI-ul dintr-o unealtă de copiat într-un instrument pentru aprofundarea învățării. Într-o epocă a știrilor false și a dezinformării în masă, o epocă în care termenii de gândire critică sau autonomie în învățare trec prin grele încercări, devine esențial ca elevii să învețe să evalueze, nu doar să consume conținut generat. Ar trebui să îi învățăm pe elevi este că AI nu deține întotdeauna răspunsul corect. În caz contrar, am pierde fix ceea ce încercăm să cultivăm prin activitatea noastră la clasă: creativitatea, curiozitatea, discernământul.
Profesoara Maria Melente/Foto: Arhiva Personală
Știai că?
📙Trendul viral „Ballerina Cappuccina” a pornit de la un român și a cucerit Gen Alpha?
Dacă ai un copil care țopăie prin casă strigând „tralaero tralala!” și imită un espresso pe balet, tocmai a(i) fost lovit de Italian Brainrot. (Recunosc că nu știam de el, dar am întrebat-o pe fiica mea și acum, din sufragerie, se aud onomatopee cu accent italian, dar ininteligibile. 🙂) Ei, bine, aflăm din New York Post că mema virală cu nume pseudo-italiene și scenarii generate de AI a fost inventată în martie 2025 de un român, Susanu Sava-Tudor, care a descris fenomenul ca „umor absurd despre mitul cinematografic al Italiei”. Clipul său cu Ballerina Cappuccina a strâns peste 45 de milioane de vizualizări. Fenomenul e descris de experți ca „umor dezintegrat”, un haos digital care n-are legătură cu Italia reală, dar reflectă perfect cum se conectează între ei copiii de azi: tot mai mult prin meme-uri și tot mai puțin prin propoziții. Și, chiar dacă brainrot (în română s-ar traduce ca „putregaiul creierului”) a fost desemnat de Oxford drept cuvântul anului 2024, cercetătorii spun că pentru copii e mai puțin o formă de alienare și mai mult o glumă colectivă a generației care „vorbește în meme-uri”.
📙Vrei să țină minte la test? Du-l la o plimbare înainte
Când înveți pentru un examen, ajută să legi informația nouă de lucruri pe care le știi deja – chiar dacă par irelevante. Memoria funcționează mai bine când combină două lucruri: noutatea și familiaritatea, arată un studiu britanic. Cercetătorii le-au cerut participanților (adolescenți și tineri între 18-25 ani) să exploreze medii virtuale – unele noi, altele deja cunoscute – apoi i-au testat la memorat cuvinte. Cei expuși la un mediu nou înainte de activitatea de învățare au reținut mai bine. Explicația e simplă: creierul devine mai receptiv după o experiență nouă (cum ar fi o plimbare într-un loc necunoscut sau o galerie de artă online), iar apoi fixează mai ușor informațiile dacă sunt legate de ceva deja știut. De exemplu, pentru a explica rolul potasiului și sodiului într-un neuron, o profesoară a folosit o imagine cu o banană (bogată în potasiu) și o solniță (sare = clorură de sodiu). Rezultatele la examen au crescut simțitor. Ce poți face concret să ajuți un copil să rețină mai ușor materia? Înainte de examen sau test, schimbă contextul (o cameră nouă, o stradă necunoscută). Apoi leagă noile concepte de ceva deja familiar: obiecte, gusturi, jocuri, meme-uri. Creierul copilului tău îți va mulțumi.
Mentorul săptămânii
Marius Manole/ Foto: Arhiva personală
Pe 7 mai, actorul Marius Manole, cunoscut pentru implicarea sa civică, a scris pe Facebook că educația ar fi trebuit să fie prioritatea României. A anunțat că va merge prin licee să discute direct cu adolescenții care votează pentru prima dată pe 18 mai. Primele întâlniri au avut deja loc.
Manole a vorbit cu elevii despre frică, libertate, vot și despre cum se construiește gândirea critică. Le-a spus că România nu e cea de pe TikTok și că implicarea civică e esențială. Adolescenții i-au răspuns cu întrebări sincere, despre părinți, influenceri și votul asumat.
Am discutat cu Marius Manole despre ce speră să schimbe prin acest demers, ce l-a impresionat în discuțiile cu elevii și de ce crede că educația, cultura și dialogul lipsit de prejudecăți și elitism pot responsabiliza o generație.
– Cum ai fost primit de elevii de la Colegiul „Dante Alighieri”? (N. red.: interviul a avut loc pe data de 9 mai, după vizita de la acest liceu.)
– Au fost foarte deschiși și au înțeles exact despre ce vorbesc. N-am discutat despre politică sau candidați, ci despre direcții generale: comunism versus democrație, importanța votului, rolul culturii. Unii tineri mi-au spus că nu mai cred în vot, pentru că simt că nu contează și că cineva își bate mereu joc de opțiunea lor. Dar cei mai mulți au spus: „Dacă nici votul nu mai contează, atunci ce ne rămâne?”. Ideea a fost că, dacă nu mergi la vot, aleg alții pentru tine. Majoritatea celor cu care am vorbit aveau 17-18 ani și mi s-au părut destul de informați – știau ce se întâmplă în jurul lor.
I-am rugat să-mi spună ce știu despre comunism. Apoi le-am propus să facem o comparație între comunism și democrație. Când auzeau detalii despre comunism, li se părea ceva de necrezut, ca o utopie inversă. Mulți credeau că vorbim doar din cărți, că nu s-ar fi putut trăi așa ceva. Așa că le-am povestit un pic cum a fost copilăria mea în comunism. „Noi am crescut într-un sistem care ne-a format în frică. N-aveam voie să ne spunem părerea, nici în fața părinților, nici în fața profesorilor. (…) Și acum, dacă vă vine să credeți, mi-e frică de poliție. (…) Așa de adânc era înrădăcinată frica de autoritate”. I-am întrebat dacă și-ar dori să trăiască într-un alt sistem decât cel actual, iar răspunsul a fost clar: „Nu, în niciun caz”. Le place lumea în care trăiesc acum, cu toate imperfecțiunile ei.
– Cum pot fi cultura, teatrul, muzica, filmul o formă reală de educație civică pentru tineri?
– Poate că rolul artiștilor nu e doar în stradă, ci mai ales în școli. Poate că e mai important să aducem copiii la teatru și să vorbim cu ei după spectacol. Avem nevoie de mai multă empatie, de înțelegere, de dialog. Trăim cu multe prejudecăți – rasism, homofobie, dezinformare. Teatrul, cultura, în general, ar trebui să sensibilizeze publicul, să deschidă minți, să-i facă pe oameni mai responsabili. Cred că acesta e rolul culturii: să ne ajute să ne înțelegem unii pe alții.
Citește aici întregul interviu.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!