În această săptămână aflăm cum frica de matematică se poate transmite de la părinți la copii, de ce interzicerea telefoanelor în școli nu are efectele așteptate și cum unele mesaje menite să combată prejudecățile pot, de fapt, să le întărească. În plus, îți recomandăm metode de a conecta matematica la viața reală și un ghid pentru părinții care vor să să-i ajute pe copiii lor să aleagă cărți care promovează incluziunea și respectă diversitatea. Iar la rubrica „Mentorul Săptămânii” îl avem invitat pe scriitorul Alex Moldovan, care ne arată cum îi putem apropia pe copii de lectură cu umor și imaginație. Și muuultă răbdare.
Noutăți din Prima Bancă
📙Teama părinților de matematică se poate transmite propriilor copii
Dacă părinții au anxietăți legate de matematică, copiii lor ar putea avea, la rândul lor, dificultăți cu numerele. Oameni de știință de la Universitatea Loughborough (Marea Britanie) și alte trei universități italiene au urmărit 130 de copii timp de cinci ani, începând de la vârsta de trei ani. Studiul arată că micuții ai căror părinți erau stresați de matematică aveau abilități numerice mai slabe, iar acest lucru continua și la opt ani. Chiar dacă părinții nu-și exprimă direct anxietatea, copiii tot sunt afectați. Pentru a-i ajuta, părinții ar trebui să le vorbească pozitiv despre matematică și să arate entuziasm. De asemenea, pot urma cursuri de numerație pentru adulți sau să folosească resurse online gratuite pentru a prinde încredere. Să le arăți copiilor că greșelile sunt normale și fac parte din procesul de învățare îi poate ajuta să fie mai relaxați și încrezători.
📙Bine intenționate, dar cu efect invers
Declarațiile menite să sprijine grupurile marginalizate pot întări, de fapt, stereotipurile, arată un studiu de la Universitatea Stanford. Cercetătorii au descoperit că formulări de genul „Fetele sunt la fel de bune la matematică precum băieții” subliniază implicit ideea că exista o diferență inițială. Deși intenția este pozitivă, astfel de mesaje pot menține stereotipurile în loc să le combată. Soluția? O abordare mai echilibrată, care să evite comparațiile și să pună accentul pe abilități, nu pe diferențe. De exemplu, în loc de „Fetele sunt și ele bune la științe”, mai bine spunem „Toți copiii pot excela în știință, indiferent de gen”. Mesajele contează, iar felul în care le formulăm poate influența percepțiile pe termen lung.
📙Fără telefoane la școală? O regulă strictă cu efect discutabil
Interzicerea telefoanelor la școală nu pare să rezolve mare lucru, arată o analiză a Universității din Birmingham, apărută în The Lancet. Experții au urmărit 1.227 de elevi din 30 de școli din Anglia și au descoperit că, indiferent de reguli, copiii tot petrec între 4 și 6 ore pe zi pe ecrane. Restricțiile nu au îmbunătățit somnul, sănătatea mintală sau notele, ceea ce sugerează că problema e complexă. Elevii găsesc mereu alternative să-și verifice telefonul, iar timpul petrecut online nu scade automat. Studiul recomandă o abordare mai largă, care să implice și părinții, nu doar școala. În loc de simple interdicții, soluțiile ar trebui să se axeze pe educația digitală și pe echilibrul dintre tehnologie și viața reală.
Cutia cu Idei
📙Cum alegi o carte incluzivă? Cum reacționează copiii când întâlnesc oameni diferiți – fie că e vorba de culoarea pielii, o dizabilitate sau orice altă particularitate? Părinții caută răspunsuri peste tot: pe grupuri, în cărți, în propriile experiențe. Echipa de la Bookisit, o inițiativă care își propune să promoveze lectura online și offline, a creat un ghid pentru părinți. Găsești în el sfaturi pentru alegerea cărților despre diversitate și incluziune, semne că o carte nu e tocmai ce trebuie, recomandări pe vârste și teme, plus coduri de reducere. Poți accesa ghidul aici.
📙Matematica din viața reală nu ajunge în clasă. Cum să schimbi situația? Mulți copii calculează corect în viața reală, dar se împotmolesc în clasă. Cercetători elvețieni și francezi spun că lipsa conexiunii dintre practică și teorie ar putea fi de vină. Studiul, publicat în Nature Human Behaviour, sugerează că metodele tradiționale ar putea fi îmbunătățite prin abordări mai aplicate, legate de realitatea cotidiană. De exemplu, atunci când sunt încurajați să folosească degetele pentru a număra, elevii își pot îmbunătăți semnificativ abilitățile aritmetice. Ascultă aici un podcast cu explicații și idei detaliate pe subiect.
Iată câteva metode care pot ajuta copiii să facă legătura între teoria matematicii și aplicabilitatea ei în viața de zi cu zi:
- Probleme inspirate din viața reală. Exerciții care implică calcularea timpului de sosire a unui tren, distanța parcursă într-o excursie sau consumul de combustibil al unei mașini.
- Matematica la cumpărături. Elevii pot învăța adunarea și scăderea calculând restul la supermarket sau făcând un buget pentru cumpărături.
- Gătitul și fracțiile. Ajustarea rețetelor (ex: înjumătățirea sau dublarea ingredientelor) ajută la înțelegerea fracțiilor și proporțiilor.
- Jocuri cu bani reali sau fictivi. Simularea unor tranzacții financiare simple, cum ar fi schimbul de bani într-un magazin de jucărie.
- Construirea de obiecte. Elevii pot învăța geometrie și măsurători construind machete sau obiecte simple din carton, lemn sau LEGO.
📙Educația timpurie în Europa este inegal accesibilă și subfinanțată. România are una dintre cele mai scăzute rate din UE (74,8%) de copii incluși în educația timpurie (creșe și grădinițe), alături de Grecia, Slovacia și Bulgaria, potrivit unui raport publicat de Comisia Europeană. Un alt aspect important este calificarea educatorilor: în România și alte șase țări europene, pentru a lucra în educația timpurie nu este nevoie de studii universitare, ceea ce poate influența calitatea îngrijirii și sprijinul oferit copiilor.
Soluțiile care ajută părinții să devină primii educatori ai copiilor lor devin esențiale în această situație. Un exemplu este pachetul de resurse educaționale Învățarea prin joc – Experiențe distractive de învățare acasă (dar care pot fi folosite și în mediul școlar) dezvoltat de Centrul Step by Step. Descoperă aici idei simple și prietenoase pentru activități de învățare cu copiii de la 6 luni la 6 ani.
📙Gândirea critică pe model finlandez. Între 13 și 16 februarie, Bucureștiul este gazda Nordic Festival, un eveniment dedicat culturii țărilor nordice, cu filme premiate, dezbateri, literatură și muzică. Pe lângă proiecții și concerte, se vor purta dialoguri interactive despre educație, tranziția verde și inteligența artificială, cu invitați din România și din străinătate. Pe 13 februarie, la POINT din București, va avea loc o dezbatere împreună cu specialiști din învățământul finlandez despre cum dezvoltăm gândirea critică și modernizăm educația pentru noile generații. Dezbaterea va fi în limba engleză, iar participarea este gratuită. Evenimentul va fi completat și de o expoziția Profesorii finlandezi – Supereroii celei mai fericite țări. Programul complet poate fi găsit pe site-ul festivalului.
Știai că?
📙Un joc video de 1 minut detectează autismul la copii. Cercetătorii de la Kennedy Krieger Institute și Nottingham Trent University au creat un joc video de un minut prin metoda CAMI (Computerized Assessment of Motor Imitation/Evaluarea computerizată a abilităților de imitare motorie), care poate detecta autismul la copii cu o acuratețe de 80%. Folosind tehnologia de urmărire a mișcării, testul le cere participanților cu vârste între 7 și 13 ani să imite mișcările unui avatar video și analizează apoi răspunsurile lor motorii. CAMI poate distinge autismul de ADHD cu 70% acuratețe, o provocare dificilă chiar și pentru specialiști, arată studiul, publicat în The British Journal of Psychiatry. Vezi aici cum funcționează.
📙Cum îți ajuți copilul să își facă prieteni. Începe prin a exersa cu el conversațiile simple. Mulți nu știu cum să spargă gheața, așa că puteți juca scenarii acasă: „Îmi place ce ai desenat, cum ai învățat să faci asta?” sau „Vrei să ne jucăm împreună?”. Încurajează-l să observe lucruri despre ceilalți și să ofere complimente autentice – un simplu „Ai un ghiozdan foarte cool!” poate fi un început bun. Ajută-l să descopere activități de grup care îi plac, fie că e vorba de sport, cluburi de lectură sau ateliere de artă. Atunci când face ceva ce îl pasionează, șansele să găsească prieteni cu interese comune cresc mult. Discută deschis despre prietenie și explică-i că nu trebuie să fie plăcut de toată lumea, ci să caute relații în care se simte confortabil. Mai ales, creează un spațiu sigur unde să-ți spună cum se simte și ajută-l să găsească soluții atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori. Găsești un articol pe temă în The Conversation. Iar aici, o carte cu 101 metode de a-l ajuta pe cel mic să cultive prietenii sănătoase și fericite.
📙66 de zile ca să fii un părinte mai calm? Sună bine, dar realitatea e mai complicată. Carly Earl, mamă a doi copii, a testat această provocare și a descoperit că nu e vorba despre o transformare magică, ci despre schimbări mici care chiar ajută. Cu ajutorul psihologului Lea Waters, a învățat să respire adânc înainte de a reacționa, să nu încerce să rezolve conflictele pe loc și să-și observe propriile declanșatoare de stres. Sărbătorile i-au pus răbdarea la încercare, dar a realizat că nu perfecțiunea contează, ci progresul. Lecția finală? Nu devii Zen peste noapte, dar câteva tehnici simple pot face parentingul mai suportabil. The Guardian a însoțit-o în această călătorie.
Mentorul săptămânii
Alex Moldovan: Foto: Barna Nemethi
Săptămâna aceasta vorbim despre cum să-i facem pe copii să deschidă o carte. Sau mai multe – fără pedepse, șantaj emoțional sau „citește, că așa zic eu!”. Alex Moldovan (n. 1977, Cluj) a vrut să fie scriitor de mic. Între timp, a tradus peste 70 de cărți, a fost librar, muncitor necalificat și vânzător de weekend. Are un blog, cont pe TikTok și un newsletter, iubește sarcasmul, muzica și pizza. A scris seria Olguța, Povestiri de citit pe sub bancă și Dani G. și castelul celor trei măgăruși, unde umorul și aventura nu au limite.
Ce te inspiră să scrii cărți pentru copii și cum îți alegi temele și personajele?
Am început să scriu cărți pentru copii în momentul în care mi-am dat seama că pe piața românească de carte nu existau unele care să se desfășoare în zilele noastre. Așa a apărut Olguța și un bunic de milioane, primul volum dintr-o serie, cu întâmplări mai mult sau mai puțin fericite.
Olguța este o fată de 12 ani din Cluj, care trece prin tot felul de aventuri, are o familie cu probleme, așa cum probabil că are foarte multă lume. Mi-am propus de la început să scriu într-un limbaj accesibil. Este cea mai mare laudă pe care o poate face un copil care citește cartea, să spună că e scrisă pe limba lui și o înțelege fără dicționar.
Ce greșeli fac adulții când încearcă să apropie copiii de lectură și ce strategii funcționează mai bine?
Cea mai mare greșeală este să-i oblige să citească. Poți să le interzici internetul, jocurile, YouTube-ul, dar asta nu le va stârni interesul. Dacă un adult le impune ce să citească, copiii vor fi suspicioși – așa e firesc, mai ales la adolescenți, când încep să-și formeze propriile opinii.
Soluția trebuie să fie personalizată. Trebuie să descoperi ce îl atrage pe copil – dacă îi plac jocurile, există cărți inspirate din gaming, dacă e interesat de știință, sunt cărți potrivite pentru asta. Problema e că părinții au tot mai puțin timp – copiii sunt la școală, la cursuri, iar timpul petrecut împreună se reduce la verificat teme și pregătit masa. În aceste momente scurte, e greu să creezi o conexiune reală.
Care sunt cele mai eficiente metode prin care părinții pot introduce lectura în rutina copiilor, dincolo de exemplul clasic – să mă vadă citind?
Exemplul personal funcționează. Fiul meu, Alex, își lua o carte și se așeza lângă mine înainte să știe să citească. E important să păstrezi o conexiune cu copilul. Dacă ai o relație apropiată, va fi mai deschis la sugestii. Poți începe cu romane grafice, benzi desenate sau cărți potrivite intereselor lui. Nu există rețete universale. Un copil de 10 ani poate fi un cititor avid, altul abia descoperă lectura. Trebuie adaptat în funcție de fiecare.
Ilustrațiile, umorul, acțiunea și descrierile scurte sunt esențiale pentru a menține interesul copiilor. Aproape toți copiii cu care am vorbit apreciază umorul, dar e dificil să scrii cărți cu adevărat amuzante. Totuși, dacă un copil râde la o pagină, sigur o va da și pe următoarea.
Nu cred că trebuie să limităm lectura doar la cărțile tipărite. Eu citesc aproape exclusiv pe ecrane – tabletă, laptop, telefon – pentru că e mai comod. Sigur, unele formate, cum ar fi romanele grafice, sunt mai greu de citit pe un ecran mic, dar în general nu e o problemă.
Alex, îți propun să ne recomanzi niște titluri ținând cont de câteva aspecte pe care ți le voi indica:
3 cărți pentru copii scrise de autori români
Recomand Florin Bican – scrie extraordinar, iar Și v-am spus povestea așa (8-12 ani) este o reinterpretare genială a basmului românesc din perspectiva cailor. Îmi plac și cărțile Alinei Purcaru despre copilăria în anii ’80, care sunt și o lecție de istorie accesibilă. Recomand Catrina si Marele Domn-Somn (4-8 ani).
Dintre ale mele, Olguța și un bunic de milioane (10-14 ani) e cea mai cunoscută, primul volum dintr-o serie. Iar Povești de citit pe sub bancă (8-12 ani) e o colecție de povestiri scurte, perfecte pentru copii de clasa a III-a, a IV-a, a V-a. Să le citească pe sub bancă? Oriunde pot. Nu e treaba mea să reglez asta, ci a părinților și profesorilor.
Pentru copiii care visează cu ochii deschiși…
Terry Pratchett spunea că există un loc în iad pentru cei care cred că un copil ar trebui să citească doar cărți „potrivite vârstei”. Fiecare copil are nevoie de altceva și e bine să exploreze și dincolo de zona lui de confort.
Totuși, dacă ar fi să aleg un titlu, Holes de Louis Sachar (tradusă ca Tabăra) (10-14 ani) este una dintre cele mai solide cărți contemporane pentru copii. Am citit-o și recitit-o, iar Sachar e un autor atât de bun încât îmi lucesc ochii doar când îi aud numele.
Pentru cei pasionați de știință…
Jules Verne rămâne o alegere bună – De la Pământ la Lună, 20.000 de leghe sub mări (12+ ani), toate aventurile lui Nautilus și oceanele explorate. Chiar dacă stilul său poate părea greoi azi, e un clasic care merită încercat.
Pentru cei cu spirit de aventură…
Harry Potter (8-14 ani) rămâne alegerea perfectă – are aventură, fantezie și mister, ingrediente care atrag toate tipurile de cititori. Aproape toți copiii cu care mă întâlnesc fie au citit cărțile, fie au văzut filmele. A rămas un fenomen global.
Pentru cei aflați la prima îndrăgostire…
Școala pentru bine și rău (10-12 ani) de Soman Chainani – combină romance, acțiune și mitologie. Are 6 volume, două traduse de mine, și a fost foarte populară printre copiii de 10-12 ani, inclusiv pe TikTok.
Pentru un copil care nu e atras de lectură…
Jurnalul unui puști (8-12 ani), de Jeff Kinney – ușor de citit, amuzant, exact genul de carte care prinde la copiii de 10 ani care nu sunt mari fani ai cititului.
*Citește întreaga listă de recomandări, dar și interviul integral cu Alex Moldovan aici.
* Sfaturi utile despre cum să alegi cea mai potrivită carte pentru copilul tău găsești și în acest articol de pe blogul lui Alex Moldovan.
Autor : Adriana Moscu
Managing-editor: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!