Săptămâna asta aflăm ce beneficii aduce digitalizarea școlilor, de ce clasele mixte pot fi de ajutor pentru elevi și cum îi ajutăm pe copii să nu devină dependenți de AI. Descoperim cum poate să vindece arta gândurile negre la adolescenți, trecem în revistă resurse de învățare pentru copiii cu nevoi speciale și înțelegem cum creștem reziliența unei generații născută într-o lume digitală. Aflăm istoria educației civice în România, ce spun studiile despre începerea cursurilor cu o oră mai târziu și cum sună poveștile copiilor instituționalizați, prin vocile unor actori cunoscuți. La final, patru tineri pasionați de informatică, știință, actorie și politică vorbesc despre cum cred ei că ar putea cădea la pace generațiile diferite.
Noutăți din Prima Bancă
📙Cine este perceput ca având cele mai ridicate competențe digitale din școală
România este percepută la un nivel mediu de digitalizare (3,6/5), iar șapte din zece români cred că mai multă tehnologie în școli ar îmbunătăți educația, arată un studiu Ipsos realizat pentru Edge Institute – un think tank independent care își propune să urce România peste media UE la digitalizare în următorul deceniu.
Elevii sunt percepuți ca având cele mai bune competențe digitale (3,9/5), urmați de profesori (3,7/5), în timp ce părinții sunt considerați cel mai puțin pregătiți (3,4/5). Respondenții spun că școala trebuie să aibă programe flexibile – conținut adaptat fiecărui elev, ritm de predare personalizat și teme rezolvate pe platforme digitale. Ei vor lecții interactive, cu realitate augmentată și mai mult lucru în echipă. Barierele majore rămân lipsa dotărilor și teama de dependență de ecrane. Aproape jumătate cred că Ministerul Educației trebuie să conducă digitalizarea.
📙AI poate fi de ajutor, dar gândirea proprie rămâne esențială la examene
Elevii care termină liceul anul acesta sunt prima generație care a avut acces constant la ChatGPT și alte modele de inteligență artificială în anii terminali de pregătire. Specialiștiide la Universitatea Melbourne avertizează că, deși AI poate fi o resursă utilă pentru idei și organizare, riscul evident este ca elevii să-și piardă exercițiul de a gândi și de a scrie cu singuri.
Câteva sfaturi:
– De ce contează gândirea proprie. Profesorii spun că abilitatea de a analiza și de a găsi răspunsuri originale este exact ce se evaluează la examene. AI oferă răspunsuri prea simple;
– Cum să folosești AI corect. Modelele pot ajuta la brainstorming, structurarea ideilor sau găsirea unor formulări mai clare, dar elevul trebuie să le reia și să le adapteze, nu să le copieze.
– Strategii de pregătire. Ca să se verifice singuri dacă sunt pregătiți pentru examene (fără ajutor de la AI), elevii ar putea să scrie un eseu pe o temă la alegere în 5 minute, fără notițe, apoi să verifice ideile și să completeze răspunsurile. Mai pot scrie de mână fișe cu citate și expresii utile sau pot descompune întrebările complicate, în loc să memoreze eseuri gata făcute.
– Ce să rețină pentru ziua examenului. Adulții le pot spune așa: „În sală nu vei avea AI. Practică scrisul cronometrat și învață să-ți gestionezi timpul și ideile pe cont propriu”.
📙Clasele mixte pot ajuta copiii să fie mai sociabili
În România, peste 500 de școli au fost sau urmează să fie comasate în această toamnă, iar în multe comunități rurale asta înseamnă clase mixte, unde copii de vârste diferite învață împreună. Nu e o practică nouă. Unele școli primare grupează elevi din ani diferiți în aceeași clasă – de exemplu, clasa I și a II-a – fie din cauza numărului redus de copii, fie pentru a folosi mai mai bine resursele și profesorii.
Din fericire, cercetările arată că rezultatele elevilor din clase mixte pot fi la fel de bune ca cele din clasele obișnuite, iar în unele cazuri copiii spun că le place mai mult la școală și ajung să aibă mai multă încredere în ei. În clasele mixte pot interacționa cu copii mai mari sau mai mici, își dezvoltă abilitățile de colaborare și pot crea o comunitate mai unită. În plus, se pregătesc pentru viața reală, unde interacțiunile între vârste diferite sunt regula, nu excepția.
Desigur, aceste studii se aplică într-un scenariu în care profesorii ar trebui să fie pe cât de bine pregătiți, pe atât de respectați și apreciați. Unde relația dintre părinte și profesor este bazată pe înțelegere și empatie și unde există personal de sprijin care să-i asiste pe copiii cu dificultăți de învățare la clasă. Un scenariu în care toți copiii din medii dezavantajate primesc sprijin material, iar clasele sunt dotate și luminoase, unde vii de drag la școală și lista poate continua.
Cutia cu Idei
📙Suicidul la adolescenți, prevenit prin artă
Aproape jumătate dintre tineri (48,9%) spun că au avut gânduri de suicid cel puțin o dată, arată un studiu național realizat în 2020 de psihologul Mihai Copăceanu, parte din teza sa de doctorat. Cercetarea a inclus peste 10.000 de adolescenți cu vârste între 16 şi 25 ani. De altfel, rata suicidului la adolescenții sub 15 ani în România este de aproape două ori mai mare decât media europeană, se arată într-un raport UNICEF din 2020. Cu toate acestea, România are prea puține spitale în care să fie ajutați copiii cu depresie sau alte tulburări psihice.
Un mic gest de compensare și conștientizare vine prin scurt-metrajul Sunt aici, rămâi cu mine!, care a avut premiera pe 10 septembrie, de Ziua Mondială a Prevenirii Suicidului. Filmul spune povestea Clarei, o adolescentă care trece prin abuz emoțional și izolare. Este inspirat din realitate și amintește că, de cele mai multe ori, conexiunea umană poate salva vieți. Filmul este realizat de Brîndușa Maria Bălan, fondatoarea motionARThoughts (un proiect care folosește filmul și fotografia pentru a vorbi despre sănătate mintală, identitate și relații), împreună cu elevi și profesori de la Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Asachi” din Piatra Neamț, precum și cu experți și consultanți de la Asociația Telefonul Copilului* și Alianța Română de Prevenție a Suicidului*.
*Alianța Română de Prevenție a Suicidului – 0800 801 200, apelabil gratuit (vineri, sâmbătă, duminică: 19-07).
*Asociația Telefonul Copilului* – 116111, apelabil gratuit, luni-vineri: 10-20;
📙Cum te pregătești pentru elevi cu nevoi diverse
Profesorii care au în clasă copii cu cerințe educaționale speciale pot accesa un Padlet (o platformă online unde poți crea panouri virtuale pentru a aduna și partaja idei, linkuri, imagini sau documente) cu resurse utile, creat de Iulia Sfetcu-Măndășescu, profesor psihopedagog și logoped la Școala Specială Gimnazială pentru Surzi Nr. 1 din București. Găsiți acolo materiale practice și sugestii pentru o abordare empatică și adaptată nevoilor elevilor. Părinții pot accesa și poveștile de pe platformă. Printre recomandări se află și cartea Elmer, elefantul multicolor, bună pentru discuții despre diferențe și acceptare.
Aici găsești și alte fișe de lucru adaptate pentru elevii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul public.
Cartea 10 Rules for Raising Kids in a High-Tech World/10 reguli pentru creșterea copiilor într-o lume high-tech (încă netradusă la noi), scrisă de Jean Twenge, cercetătoare și profesoară de psihologie la Universitatea de Stat din San Diego și autoarea a peste 190 de publicații științifice și cărți (printre care best-seller-ul iGen/Generatia internetului), propune un set de reguli care pot reduce impactul negativ al ecranelor asupra copiilor.
📙Reguli pentru a crește copiii într-o lume high-tech
Printre ele: fără smartphone până la obținerea permisului de conducere, fără social media înainte de 16 ani și, cea mai importantă, fără telefoane în dormitor peste noapte. Twenge spune că lipsa somnului este cel mai puternic factor asociat cu depresia la adolescenți și că părinții pot schimba regulile chiar și după ce copilul a primit deja telefon. Articolul complet este disponibil în The New York Times.
- Pentru părinții și profesorii care vor să aprofundeze subiectul, psihoterapeuta Iulia Feordeanu recomandă câteva resurse utile pentru înțelegerea relației copiilor cu tehnologia și media:
– Manualul de Educație pentru Cetățenie Digitală și un ghid pentru părinți și profesori despre educație pentru cetățenie digitală, concepute de Consiliul Europei (ambele în limba engleză);
– O generație în pericol (Jonathan Haidt) – efectele rețelelor sociale asupra adolescenților;
– Liber să înveți (Peter Gray) – jocul ca educație și alternativă la ecrane;
– Generația digitală și dependența de media (Patti M. Valkenburg) – cum influențează ecranele creierul;
– Un viitor fără dependențe (Aletha Solter) – prevenirea adicțiilor la copii;
– Demența digitală (Manfred Spitzer) – impactul digitalizării asupra memoriei;
– Identitatea virtuală (Mihnea Măruță) – cine devenim online;
– Dopamina (Daniel Z. Lieberman) – mecanismele plăcerii și motivației.
Știai că?
📙Educația civică nu e predată la fel în toate școlile
„Cum funcționează statul?”; „Ce mă face un om bun?”; „Unde găsesc surse de informare de încredere?”; „Cum să nu fiu ușor de manipulat?”; „De ce trebuie să mă intereseze politica?”. Sunt doar câteva întrebări prin care adolescenții și tinerii pot înțelege ce presupune democrația și care se învață la materia numită „Educație civică”.
Educația civică a apărut în școlile din România abia în 1992, la presiunea societății civile, și era predată fără manuale. În 1997 a devenit materie obligatorie, iar după 2007 au urmat reforme odată cu intrarea în Uniunea Europeană. În 2017, a fost introdusă „Educația Socială” la gimnaziu, cu teme adaptate fiecărui an. Azi, Educația civică poate fi integrată în curriculum ca materie separată, ca principiu transversal la toate disciplinele (adică ideile despre drepturi, responsabilități și democrație sunt integrate în lecțiile tuturor materiilor, nu predate la o disciplină separată) sau doar ca parte a experienței școlare generale.
Funky Citizens, organizație care promovează implicarea civică, a lansat o serie dedicată integrării educației civice în școlile profesionale. Analiza completă, cu studii de caz din România, Croația și Germania, aici.
📙Poveștile copiilor din sistemul de protecție primesc voce
Ajungem MARI, un program socio-educațional care ajută copiii instituționalizați din România, a lansat „Muzeul Viu al Empatiei” – un proiect care vorbește despre experiențele copiilor crescuți în orfelinate. Prima etapă include o serie de povești spuse de actori cunoscuți – de la Victoria Răileanu, Ofelia Popii, Vlad Logigan și Alex Bogdan la Cătălina Mihai, Cosmin Dominte sau Florin Aioane. Aceste povești vorbesc despre frică, singurătate, furie și dorința de a fi iubit, dar și despre speranță și puterea de a merge mai departe.
Descoperă-le aici.
📙Estonia schimbă ora la care vor începe cursurile
Din septembrie 2026, școlile din Estonia vor începe cursurile la ora 9, pentru a respecta ritmul de somn și nevoile adolescenților. Noile reguli prevăd pauze de prânz de cel puțin 20 de minute, alte 20 de minute de activitate în aer liber zilnic și interzicerea orelor în săli cu temperaturi de peste 27°C. Elevii vor avea locuri sigure pentru biciclete și trotinete, iar autoritățile locale trebuie să asigure transport pentru cei care traversează drumuri aglomerate.
Mutarea orei de începere a cursurilor mai târziu aduce beneficii clare pentru sănătatea și performanța elevilor, arată mai multe studii. Adolescenții dorm mai mult, vin mai odihniți la școală, lipsesc mai puțin, au rezultate mai bune și un risc mai scăzut de depresie și accidente rutiere. Schimbarea ajută și profesorii și părinții să se odihnească mai bine.
Mentorul Săptămânii
De la stânga la dreapta: Mara, Sasha, Alexia și Victor / Foto: Daniel Manascurta/arhiva personală
Critica dintre generații nu e nouă, doar poate mai vizibilă. Patru adolescenți povestesc ce etichete primesc cel mai des și ce ar vrea să înțeleagă adulții. Mara iubește informatica și cărțile, Sasha e pasionată de știință, Alexia de actorie, iar Victor oscilează între științe politice și regie de film.
Iată câteva lucruri de ținut minte de la cei patru tineri:
Mara Surugiu, 17 ani, clasa a XI-a, Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”, București: „Dacă aș avea o baghetă magică să schimb mentalități, mi-aș dori ca fiecare adolescent să fie privit ca un întreg. Nu poți generaliza o întreagă generație – fiecare vine cu un context social diferit și cu un cod genetic propriu.
Mi-ar plăcea ca adulții să arate respect real față de noi, dar vreau să explic ce înțeleg prin asta. În primul rând, respectul nu e doar o atitudine generală, ci ceva consecvent: opiniile și experiențele noastre ar trebui ascultate cu atenție și luate în serios. Asta înseamnă să nu fim menajați de la realități doar pentru că se presupune că nu le putem înțelege. Și, mai ales, să nu ne fie respinse ideile fără explicații. Ar fi mult mai util să ni se spună ce parte din ce spunem nu funcționează, ce ne scapă sau ce informații ne lipsesc.”
Sasha-Andrei Scotnițchi, 19 ani, absolvent al Colegiul Național „I.L. Caragiale”, București: „Zicala mea preferată spune așa: «Toți ne naștem genii. Dar dacă judeci un pește după abilitatea de a se cățăra în copac, va trăi toată viața crezând că e prost». Fiecare copil vine pe lume cu o curiozitate uriașă. Fiecare copil are potențialul de a deveni un adult remarcabil, poate chiar de a schimba lumea.
Dacă unui copil îi aprinzi pasiunea pentru un domeniu, se va descurca singur mai departe. Asta e partea cea mai grea: începutul. Odată ce interesul e trezit, informația devine doar un pas firesc spre construcția unei minți autonome.
Visez la o lume în care deciziile importante sunt luate de oameni de știință, nu de politicieni. În care trăim în armonie cu natura, nu împotriva ei. Și în care succesul se măsoară prin ceea ce lași în urmă, nu prin cât de cunoscut ești azi.”
Alexia Galeș, 21 ani, absolventă SNSPA. Studentă la Trinity College Dublin (The Lir), Irlanda, unde studiază actorie: „Aud des: «Nu înţelegi, eşti prea mică» sau «prea tânără». Sunt tânără, asta e un adevăr. Dar de cele mai multe ori, fraza asta nu e rostită neutru, ci cu o agresivitate pasivă. Când mi se aruncă în faţă, mă blochez. Simt că mi se pune un perete în faţă. Un perete opac, prin care nu mai văd ce e dincolo. Nu pot să mă caţăr pe el, nu pot să-l sparg, nici să conving adulţii din jurul meu să-l «retragă». Sunt tânără – şi e «cu punct». Cum mă protejez de toate astea? Când aud fraza, îmi amintesc: da, e adevărat. Sunt tânără. Şi aleg să iau asta ca pe un fapt, nu ca pe o insultă.
E un principiu din actorie, cred că se aplică perfect și aici: în actorie, trebuie să vrei ceva și să nu vrei acel lucru, în același timp. Dorința de a obține și frica de a obține trebuie să fie la fel de reale și să se manifeste simultan. Așa e și cu relația dintre generații. Poate, dacă ambele părți ar înțelege că fiecare are dreptate – chiar dacă privesc lumi diferite – am înceta să ne luptăm pentru «premiul generației».”
Victor Zorilă, 17 ani, clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Ștefan Odobleja”, București: „Din experiența mea, școala încă oferă un mod de gândire destul de învechit. Mai mult decât să te ajute să te descoperi, te pregătește să fii «următorul candidat» pentru un singur tip de job. Îți trasează un drum foarte îngust, în loc să-ți lase spațiu să explorezi mai multe opțiuni. În plus, mulți adulți spun că «n-ai altceva mai bun de făcut la vârsta asta decât să înveți». Dar realitatea este mult mai complicată. Social media îți arată zilnic cum «ar trebui să fii», iar câteva postări mai jos îți spune că nu e bine să fii așa. Contradicțiile astea creează confuzie și frustrare. Pentru tinerii vulnerabili – și majoritatea sunt – poate fi extrem de dăunător, pentru că ajungi să nu mai știi ce e corect să alegi sau ce te reprezintă.
Aș vrea ca adulții să-și amintească cum erau și ei la vârsta noastră. Să realizeze că, deși am crescut în contexte diferite, avem aceleași frici, aceleași dorințe și aceleași întrebări. Cred că ar ajuta mult dacă am putea avea mai multe conversații reale cu ei. Terapia de familie ar fi o soluție bună, iar o altă idee ar fi ca tinerii să primească mai multă vizibilitate în spațiul media al «adulților», pentru a-și expune părerile și a arăta ce contează pentru ei. Așa ar putea apărea o punte reală între generații.”
Citește testimonialele complete aici.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!