Vinerea asta vorbim despre cum putem crea o școală mai umană, mai relaxată și mai conectată la realitatea copiilor: de la miturile despre știința citirii până la ce face umorul (bun) în clasă și cum poate un mobilier „jucăuș” să aducă liniște și concentrare la ore. Avem și o carte care răstoarnă cuvintele și le pune la joacă, o animație japoneză despre prietenie și identitate, dar și vești bune pentru tinerele mame care vor să se întoarcă la școală. Plus, un interviu în două părți cu Mirabela și Gelu Duminică despre cum facem loc incluziunii și diversității în educație – și în viață.
Și asta nu e tot! 🙂
Noutăți din Prima Bancă
📙Smartphone-ul nu e problema. Social media, da
Deținerea unui smartphone poate avea efecte pozitive asupra stării emoționale și sociale – dar doar în absența utilizării active a rețelelor sociale, arată un studiu realizat de University of South Florida pe aproximativ 1.500 de copii americani între 11 și 13 ani. Copiii cu telefoane declară că petrec mai mult timp fizic cu prietenii și prezintă simptome mai reduse de anxietate și depresie decât cei fără telefon. În schimb, cei care postează frecvent pe platforme precum Instagram sau TikTok sunt de două ori mai predispuși la tulburări de somn și probleme emoționale. Autorii subliniază că nu este vorba despre cauzalitate directă, dar diferența între folosirea telefonului pentru comunicare și prezența constantă pe social media este esențială.
📙Biblioteca digitală EduLib a fost lansată oficial
Ministerul Educației și Cercetării a lansat platforma EduLib, o bibliotecă digitală cu peste 3.700 de lecții interactive pentru gimnaziu, concepută atât pentru predare, cât și pentru învățare individuală. Conținutul poate fi integrat ușor în activitatea de la clasă, astfel că e-biblioteca devine un sprijin concret pentru profesori în pregătirea lecțiilor. Platforma este accesibilă gratuit și pentru școlile românești din afara granițelor, ca parte a unui demers de promovare a educației în limba română în diaspora.
📙Ușa școlii nu se mai închide pentru elevele care devin mame
Începând cu anul școlar viitor (2025-2026), elevele care au întrerupt studiile din cauza sarcinii sau pentru îngrijirea copilului vor putea fi reînmatriculate în orice moment al anului. Măsura face parte din noile norme metodologice aprobate de Ministerul Educației și presupune adaptarea orarului, a termenelor de predare și a modului de evaluare, în funcție de nevoile acestor eleve. Absențele justificate medical vor fi motivate, iar examenele pot fi amânate. Este un pas concret spre o școală mai incluzivă, care oferă tinerelor mame șansa de a-și continua parcursul educațional.
📙Cum pot e-mailurile bine gândite să îmbunătățească performanța la matematică
Mesajele personalizate trimise profesorilor, cu date concrete despre progresul elevilor lor, pot sprijini în mod real învățarea matematicii – arată un studiu de amploare realizat de Universitatea din Pennsylvania, în colaborare cu platforma Zearn Math. Cercetarea a implicat peste 140.000 de profesori și aproape 3 milioane de elevi din ciclul primar și a testat 15 tipuri de e-mailuri. Cele mai eficiente au fost cele care ofereau informații punctuale despre clasa profesorului – de exemplu, câți elevi au terminat o lecție sau unde întâmpină dificultăți. Aceste intervenții aparent minore au dus la o creștere medie de 2,26% în progresul elevilor, cu efecte vizibile chiar și la două luni după încetarea campaniei. Studiul arată că o comunicare atent formulată, bazată pe date reale și trimisă la momentul potrivit, poate avea un impact real și susținut asupra învățării – chiar și în absența unor intervenții costisitoare.
Cutia cu Idei
📙Ce este și ce nu este știința citirii?
Termenul „știința citirii” a început să apară tot mai des în discursul educațional, dar nu toți știu ce înseamnă cu adevărat. O echipă de experți de la Harvard a sintetizat cele mai frecvente neînțelegeri și a explicat, simplu, ce presupune acest cadru teoretic care reunește peste 50 de ani de cercetare din domenii precum psihologie, lingvistică, neuroștiință sau educație. Informațiile sunt utile mai ales pentru cei care gândesc sau aplică strategii de predare a citirii în școli.
Așadar, ce NU este știința citirii… Și ce este, de fapt?
- Nu este un program sau o metodă unică, ci un set de principii bazate pe cercetări solide, care pot ghida modul în care predăm cititul.
- Nu înseamnă predare exclusiv izolată, ci combină exerciții punctuale (cum ar fi lucrul pe silabe) cu aplicații mai largi, care susțin gândirea critică și înțelegerea textului.
- Nu e vorba doar despre fonetică. Instruirea fonologică este importantă în clasele mici, dar trebuie completată cu activități care dezvoltă limbajul, vocabularul și înțelegerea.
- Nu este incompatibilă cu predarea adaptată cultural. Dimpotrivă, cele două abordări se completează, iar rezultatele sunt mai bune atunci când elevii învață într-un mediu incluziv, cu așteptări clare și sprijin constant.
Știința citirii pune accent pe dezvoltarea a șase competențe-cheie: recunoașterea cuvintelor; decodarea fonetică; fluența în citire; dezvoltarea vocabularului; înțelegerea textului și extinderea cunoștințelor de bază despre lume. Acestea se pot integra firesc în predare și pot aduce un plus real în formarea cititorilor competenți.
Materialele sunt disponibile pe site-ul Departamentului Educației din New York și pot fi adaptate cu ușurință în activitățile de formare sau lucru metodic. Informațiile sunt utile mai ales pentru profesorii din învățământul primar, în special pentru clasele I–IV, când se formează abilitățile fundamentale de citire. Dar principiile pot ghida și intervențiile pentru elevii mai mari care întâmpină dificultăți de literație.
📙Lecții rapide despre siguranță și sănătate, disponibile gratuit pentru școli
Un nou program educațional lansat de platforma Teleskop și Departamentul de Sănătate Publică al Universității „Babeș-Bolyai” oferă școlilor gimnaziale și liceelor din România și Republica Moldova lecții gata de folosit despre subiecte esențiale precum siguranța în trafic sau reacția rapidă în caz de accident vascular cerebral. Fiecare lecție include un slide informativ și un chestionar preinstalat pe platforma Teleskop, fiind concepută pentru a fi parcursă într-o oră de dirigenție, fără pregătire suplimentară. Programul este gratuit, flexibil și adaptabil la contextul fiecărei școli – fie că are 150 sau 1.500 de elevi – și poate fi integrat în Consiliere și orientare sau Școala Altfel. Înscrierile sunt deschise până la 31 martie și se fac de către directori.
📙La început a fost cuvântul? Poate, dar unul pe față, două pe dos
Știu ce ușor scade atenția copiilor când afară e soare și totul e înflorit. Așa că mă gândesc să îți vin în ajutor cu Aventurile Lunei în lumea cuvintelor sucite, de Diana Popescu – o carte care transformă limbajul într-un teren de joacă. Luna, personajul principal, este o fetiță care inventează cuvinte și sensuri noi – nu spune „te iubesc”, ci „te zmeurățesc”, uitările se repară cu un „uitoscop”, iar dormitorul poate fi un animal somnoros. Prin aceste reinterpretări amuzante, cartea deschide poarta spre o relație creativă cu limbajul și încurajează copiii să gândească liber, fără teama de greșeală. Ilustrațiile viu colorate ale Alexandrei Radu susțin tonul jucăuș, iar lectura poate deveni un punct de plecare excelent pentru exerciții de imaginație în familie sau la clasă. Merge la fix pentru grupele de vârstă 6-12 ani.
📙Flori, fete și băieți. Plus o trupă și multe culori
Dacă aveți pe-acasă fani anime care au împlinit opt ani, puteți începe weekendul cu cel mai nou film al regizoarei Naoko Yamada (A Silent Voice). The Colors Within/Culorile sufletului spune povestea a trei adolescenți japonezi care – surpriză! 🙂– nu se regăsesc nicăieri și formează o trupă. Tonsuko vede culorile emoțiilor oamenilor, Kimi e o tipă care a fugit de la școală și lucrează într-o librărie, iar Rui e un tocilar timid, împins de familie spre medicină, fără să i se ceară părerea. Filmul explorează delicat prietenia, presiunea așteptărilor și nevoia de exprimare autentică. Fără să idealizeze adolescența, dar nici să o dramatizeze gratuit, oferă un motiv bun de reflecție pentru oricine însoțește un copil sau un adolescent în procesul lui de formare. Trailer-ul poate fi urmărit aici. Din 28 martie, în cinematografe. Potrivit pentru 8+.
Știai că?
📙Poveștile educaționale precum seria animată Autobuzul magic pot face învățarea mai ușoară și mai funny. Profesorul Matthew Wisnioski de la Universitatea Virginia Tech cercetează impactul educațional al seriei Autobuzul magic asupra învățământului științific din SUA. Studiul analizează cum pot fi combinate educația cu divertismentul cu scopul de a ajuta copiii să înțeleagă ușor concepte științifice complexe. Cu sprijinul National Science Foundation, cercetarea explorează arhivele seriei, interviuri cu creatorii și impactul asupra educației moderne, și poate fi un exemplu util și pentru profesorii din România. Iată principalele concluzii ale studiului:
- Combinarea educației cu divertismentul – Știința poate fi predată prin povești captivante, ajutând copiii să înțeleagă concepte complicate.
- Familiarizarea copiilor cu știința – Poveștile învață elevii să aprecieze și să înțeleagă știința într-un mod mai accesibil.
- Efecte pe termen lung – Seria a avut un impact durabil asupra modului în care copiii percep știința, ceea ce ar putea inspira și metode de predare în școlile din România.
- Importanța colaborării între educatori și creatori – Colaborarea între profesori și creatorii de conținut educațional poate duce la materiale educative mai de impact în rândul elevilor.
📙Umorul face mai ușoară comunicarea la clasă. Folosit cu responsabilitate, umorul poate face comunicarea științifică mai eficientă și ajută la creșterea încrederii în informațiile științifice, arată un studiu recent publicat în Journal of Science Communication. Este o lecție valoroasă și pentru profesori, care pot folosi glume bine ticluite pentru a accesibiliza concepte științifice și pentru a stimula curiozitatea elevilor, într-un mod prietenos și atractiv.
Profesorul Patrick Kelley, expert în educație, cu un master în curriculum și instruire de la California State University San Bernardino, listează cele mai importante beneficii ale umorului în clasă:
- Reduce stresul. O glumă bine plasată poate detensiona atmosfera și deschide calea către cooperare.
- Stimulează creativitatea. Invită-ți elevii să transforme citate celebre în variante moderne – se vor amuza și vor gândi creativ în același timp.
- Oprește plângerile. După un zâmbet, e greu să mai continui să te plângi. Sau să-ți pârăști colegul.
- Face lecțiile memorabile. Umorul captează atenția și ajută la fixarea ideilor.
- Crește productivitatea. O doză de haz deschide apetitul pentru muncă. E ca un hook pe social media.
- Îmbunătățește comportamentul. E mai greu să creezi conflicte când râzi.
- Activează participarea. Când elevii se simt în largul lor, vorbesc și se implică mai mult.
- Întărește relația cu părinții. Părinții colaborează mai ușor cu profesorii când aud că elevii vin cu drag la ore.
- Construiește încredere și echipă. Râsul unește. Elevii și profesorii devin o comunitate.
- Face ora mai plăcută. O oră cu umor e mai veselă pentru toată lumea – inclusiv pentru profesor.
📙Mobilierul flexibil poate calma o clasă agitată. Ai o clasă plină de energie și nu știi cum s-o mai ții pe scaun? Colleen Metzler, învățătoare la clasa a IV-a într-o școală din Vermont, are o idee simpatică pentru elevii ei supervioi: mobilier flexibil. În locul băncilor clasice, cei mici au de ales între mingi de fitness, balansore sau scaune rulante, birouri joase pentru lucrul pe podea sau benzi elastice pe care pot lovi cu picioarele când simt nevoia să se miște. Sună haotic? Inițial, chiar a fost. Dar Colleen și-a dat seama repede că distracția are nevoie de reguli. Așa că, la început de an, îi lasă intenționat să exagereze cu balansul și să vadă cât de tare pot face gălăgie. Și funcționează: copiii învață singuri unde e limita și cum să se autoregleze. Așadar, poți avea o clasă plină de mișcare și totuși liniștită – cu un pic de antrenament și niște scaune mai „jucăușe”. Vezi aici cum funcționează.
Mentorul săptămânii
Mirabela Amarandei-Duminică & Gelu Duminică/ Foto: Arhiva personală
Mirabela Amarandei-Duminică & Gelu Duminică: „Avem nevoie de o școală incluzivă, care nu doar tolerează diversitatea, ci o acceptă și o valorifică” Partea I (partea a II-a va fi publicată în newsletterul de săptămâna viitoare).
Mirabela Amarandei-Duminică este consilier onorific al Ministrului Educației pe problematica incluziunii și cercetător doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Este director al Direcției de Orientare Strategică, Evaluare, Monitorizare și Politici Publice din cadrul Universității din București, unde a fost și purtător de cuvânt până în aprilie 2023. Anterior, a ocupat funcția de consilier și purtător de cuvânt al miniștrilor Educației Adrian Curaj și Mircea Dumitru.
Gelu Duminică este sociolog, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială (Universitatea din București) și director executiv al Agenției de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, organizație dedicată egalității de șanse. De asemenea, este gazda podcastului Împreună și membru al Consiliului Economic și Social.
Mirabela și Gelu formează un cuplu și sunt părinții Mariei, de doi ani. Am vorbit cu Mirabela și Gelu despre provocările profesorilor și părinților în dorința lor de a forma o societate incluzivă, în care diversitatea să fie percepută ca un imens avantaj de a învăța unii de la alții, de a ne completa și de a deveni, astfel, mai puternici împreună.
– Trăim vremuri în care discursurile despre „noi” și „ceilalți” sunt din ce în ce mai agresive și mai evidente. Cum îi ajutăm pe copii să nu crească cu frică și dispreț față de ceilalți?
Mirabela: În primul rând, prin forța exemplului personal. Încă de la cele mai fragede vârste, copiii imită comportamentele, atitudinile și valorile pe care le văd în familie, apoi în cercurile din jurul lor – fie că vorbim despre grădiniță, prieteni sau alte medii sociale. Dacă vrem să le transmitem bunătate, înțelegere și respect, trebuie să le oferim noi înșine acestor valori o expresie autentică în viața de zi cu zi.
Pe de altă parte, este esențială și conștientizarea răului din jurul nostru. Adulții trebuie să fie primii care recunosc și înțeleg problemele din societate, pentru ca apoi să le explice copiilor și tinerilor ce se întâmplă. Trebuie să le oferim instrumentele necesare pentru a înțelege realitatea, astfel încât, atunci când vor lua propriile decizii, să o facă având o bază solidă de valori și principii.
– Sunt mulți părinți care încearcă să-și țină copiii departe de realitatea lumii, iar atunci când aceștia ajung să o confrunte, șocul poate fi foarte mare.
Gelu: Cred că, în marea majoritate a cazurilor, niciun părinte nu dorește răul copilului. Însă fiecare dintre noi este influențat de modul în care a fost crescut și de valorile în care s-a format.
Dacă eu am fost obișnuit cu ideea că „dacă nu ești atent, te fură țiganii”, că „oamenii dintr-o anumită categorie sunt inferiori”, iar în gașca mea de prieteni predominau atitudini homofobe, misogine sau rasiste, atunci este foarte probabil ca, odată ajuns la facultate, să-mi aleg un cerc de prieteni care împărtășește aceleași valori. Astfel, aceste convingeri sunt întărite și, fără să-mi dau seama, le voi transmite mai departe copilului meu.
De exemplu, dacă îi spun copilului să nu se joace cu un coleg cu dizabilități, justificându-mi alegerea prin idei precum „boala se ia”, „copilul meu va fi traumatizat” sau alte prejudecăți, nu fac decât să perpetuez un model de excludere socială. Asta nu înseamnă neapărat că părintele are o superioritate bolnăvicioasă asupra celorlalți, ci mai degrabă că nu cunoaște realitatea și se teme de ceea ce nu înțelege.
– Cum să dezvoltăm o societate cu adevărat deschisă și diversă, când noi nu am fost expuși unor perspective diferite?
Gelu: Noi încă nu avem o educație solidă despre comunism, spre exemplu. Dacă vrem să ducem copiii la un muzeu al comunismului în București, unde putem merge? Există doar inițiative private, câteva expoziții restrânse.
Despre Holocaust? Avem foarte puține resurse educaționale dedicate. Despre feminism? Nu există un muzeu sau un spațiu care să documenteze istoria drepturilor femeilor în România. Despre minorități? La fel, aproape nimic. Toate aceste lipsuri sunt rezultatul unui mod de gândire care s-a perpetuat și care, la rândul său, a fost întărit de sistemul educațional.
Ajungem astfel la rolul școlii. În teorie, școala ar trebui să fie un factor de socializare secundară – să completeze educația oferită de familie sau, dacă este cazul, să o contrabalanseze. Dar ce facem când profesorii au aceleași prejudecăți ca părinții? Din păcate, acest lucru se întâmplă des.
– Fetița voastră crește într-o familie în care diversitatea nu este doar o teorie. Ce lecții despre lume vreți să-i oferiți pe măsură ce crește? Credeți că va trăi într-o lume mai incluzivă? S-au schimbat lucrurile în bine sau nu?
Gelu: De multe ori, noi, ca părinți, avem tendința de a ne impune autoritatea absolută asupra copiilor. Pentru că sunt mici, considerăm că este mai ușor să ne impunem în fața lor. Dar, în realitate, privilegiul nostru, și este un privilegiu, e de a avea copii în jurul nostru și de a-i ghida, nu de a-i controla. Noi, ca părinți și ca educatori, trebuie să sprijinim copiii să ajungă la cea mai bună variantă a lor, nu la cea pe care noi o considerăm corectă, ci la cea autentică pentru ei. Iar datoria noastră este să-i încurajăm, mai ales atunci când greșesc. Greșeala nu este un capăt de drum, ci un mecanism de învățare.
Mirabela: Marea noastră provocare, ca părinți, este să o echipăm pe Maria cu încredere în ea însăși, astfel încât să poată face față situațiilor dificile – discriminare, bullying, nedreptăți – lucruri pe care orice copil le poate întâmpina. Dar, în cazul ei, aceste provocări s-ar putea amplifica, pentru că este o fetiță multietnică și, mai târziu, va fi o femeie multietnică. Sunt lucruri pe care orice părinte și le dorește pentru copilul său. Dincolo de încrederea în sine, ceea ce încercăm să facem pentru Maria este să-i cultivăm iubirea de oameni.
Citește integral prima parte a interviului aici.
Autor : Adriana Moscu
Managing-editor: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!