2.3K

Săptămâna asta vorbim despre educație la început de an școlar: incertitudini, proteste și recordul trist al României la abandon școlar. Veți găsi sfaturi pentru o tranziție mai ușoară de la vacanță la programul de școală și recomandări de emisiuni educative pentru cei mici. Discutăm cu Ruxandra Gubernat, regizoarea primului documentar observațional asupra Generației Z, despre felul în care adolescenții privesc școala și viitorul. Vorbim și despre frica de școală, dar și despre cum uniforma poate limita mișcarea copiilor. La final, psihoterapeuta Iulia Feordeanu explică dilemele părinților și profesorilor legate de primul telefon, presiunea socială și riscul dependenței de social media.

Noutăți din Prima Bancă

📙Mii de profesori au cerut demisia ministrului Educației

Anul școlar 2025-2026 a început cu proteste și dispute pe măsuri contestate în educație. Zeci de mii de profesori au mărșăluit de la Piața Victoriei la Palatul Cotroceni și au cerut demisia ministrului Educației, Daniel David, și abrogarea Legii 141/2025. Profesorii contestă creșterea normei didactice de la 18 la 20 de ore pe săptămână, comasarea a peste 500 de școli, numărul mai mare de elevi în clase și reducerea burselor. Mai critică și eliminarea unor categorii de sprijin pentru elevi, dar și restrângerea plății cu ora. Specialiști în politici educaționale spun că măsurile nu au fost fundamentate prin studii de impact. Ei avertizează că schimbările vor scoate din sistem suplinitorii bine pregătiți, care nu acceptă noile condiții, și vor menține cadre mai slab calificate. Pe fondul acestor nemulțumiri, președintele Nicușor Dan s-a întâlnit în prima zi de școală cu liderii sindicali și a propus o analiză peste două luni, după primele date de impact. 

• Am scris aici și aici ce spun mai mulți experți în educație despre schimbările noului ministru. 

Ministrul Daniel David a respins cererea de demisie și a spus că măsurile sunt temporare, adoptate pentru a acoperi salariile și bursele până la finalul anului. „Nu sunt reforme, ci decizii de criză”, a explicat el. 

Trist este că, în mijlocul disputelor dintre guvern și profesori, elevii rămân cei mai expuși: ei nu au putere de decizie, dar suportă consecințele fiecărei greșeli și ale fiecărei amânări.

📙​România nu știe să-și atragă copiii la școală

România rămâne codașa Europei la educație, arată raportul anual al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), „Education at a Glance 2025”. În 2023, o treime dintre adolescenți și unul din șase copii nu erau înscriși la nicio formă de învățământ, iar un sfert dintre tinerii de 18-24 de ani nu studiau și nu munceau. Țara noastră cheltuiește cel mai puțin pe elevi și studenți din Europa, sub jumătate din media OCDE: 6.069 dolari anual, față de 12.500. 

Raportul atrage atenția și asupra timpului scurt petrecut la școală. Elevii din România au puțin peste 6.000 de ore obligatorii de la primar până la gimnaziu, cu 1.600 de ore mai puțin decât media OCDE. În plus, vacanțele sunt mai lungi decât în restul Europei. În ceea ce privește educația universitară, România are un procent ridicat de studenți care finalizează la timp studiile de licență, dar ponderea adulților cu diplomă universitară rămâne printre cele mai scăzute din Europa – doar 19% dintre cei între 25 și 64 de ani.

📙Cum reușesc profii din Curcani să evite abandonul școlar 

România riscă să piardă 200 de milioane de euro din PNRR pentru reducerea abandonului școlar, fiindcă școlile au cheltuit sub jumătate din banii deja alocați și mulți directori nu știu să gestioneze proiectele. În contrast, în comuna Curcani din județul Călărași profesorii au scris singuri proiecte în nopțile și în zilele libere, au atras peste 250.000 de euro și au redus abandonul școlar de la 40% la 10%. Cu acești bani au cumpărat table interactive, imprimante, softuri educaționale, ochelari VR, au plătit excursii, ateliere și mese calde pentru copii. Citește o investigație a publicației Snoop care arată cum a devenit o inițiativă locală un exemplu de succes, în timp ce la nivel național banii se risipesc sau rămân nefolosiți.

Abonează-te gratuit completând formularul!

Adresă de e-mail

Părinte sau Profesor? Părinte Profesor Altceva

Vârsta copiilor (acasă sau în clasă)? 0 – 3 ani 3 – 6 ani 6 – 10 ani 10 – 14 ani 14 – 18 ani Nu este cazul

Localitatea

Leave this field empty if you’re human:

Cutia cu Idei

📙Cum faci acomodarea la grădiniță și școală mai ușoară 

Prima săptămână la școală/grădiniță este, de obicei, mai grea, atât pentru copii, cât și pentru părinți și profesori. Iată câțiva pași care pot face însă diferența între dimineți cu lacrimi și intrarea într-o rutină stabilă:

Pentru părinți

– Primele zile pot fi mai scurte: dacă e posibil, lăsați copilul doar câteva ore, nu program complet;

– Stați aproape: la grădiniță, puteți rămâne în curte sau pe hol în primele zile, până când copilul prinde încredere;

– Obiect familiar: un pluș mic sau un obiect de acasă îi poate da siguranță copilului în primele zile;

– Despărțiri clare: evitați să prelungiți momentul despărțirii; un salut scurt și cald funcționează mai bine decât amânările.

Pentru profesori

– Activități de încălzire: începeți ziua cu jocuri simple, cântece sau desen liber, nu direct cu sarcini;

– Rutine vizibile: folosiți imagini sau panouri care arată clar ce urmează (ex. ora de citit, pauză, prânz);

– Timp pentru relații: acordați atenție copiilor noi sau retrași, chiar și câteva minute individuale;

– Comunicare cu părinții: oferiți feedback rapid la finalul zilei, pentru ca părintele să știe cum a decurs;

– Atmosferă calmă: tonul vocii, zâmbetul și răbdarea transmit elevilor că sunt într-un loc sigur.

Găsești aici și aici mai multe idei și resurse pentru o tranziție blândă de la vacanță la școală.

📙5 emisiuni de știință pentru copii II (partea I aici)

Potrivit specialiștilor în pediatrie și sănătate digitală, timpul petrecut în fața ecranelor trebuie gestionat cu grijă: sub doi ani e indicat să fie evitat, între 2 și 5 ani nu mai mult de o oră pe zi de conținut educativ sau de calitate, iar peste 5 ani cel mult două ore de timp recreativ, în afara activităților școlare. Timpul la ecrane trebuie dublat cu mișcare, somn și joacă în viața reală. Contează și ca adulții să urmărească împreună cu copiii, ca să poată discuta ce văd. Am ales emisiuni care le arată natura, știința și universul într-un mod plăcut, astfel încât timpul petrecut online să fie și util, și relaxant.

1. Lumi extraterestre – despre posibilitatea vieții extraterestre, combină știință și imaginație, recomandat copiilor mai mari. (Netflix, 7+)

2. Saving My Tomorrow/Salvarea viitorului – o serie mai veche, dar la fel de actuală, cu mesaje directe legate de teme de mediu (poluare, reciclare, biodiversitate). (HBO/Max, 12+)

3. Oceanele noastre – documentar nominalizat la Emmy 2025 care explorează viața marină, potrivit pentru lecții despre mediu și biodiversitate. (Netflix, 7+)

4. Eureka! – o fetiță preistorică inventează soluții ingenioase și cântă despre știință într-un mod creativ și jucăuș. (Disney+, pentru toate vârstele)

5. Planeta absurdă – serial amuzant, narat de „Mama Natură”, cu animale aiurite și explicații pe înțelesul copiilor. (Netflix, 7+)

📙Vis. Viață. Trei adolescenți, patru ani de filmare

Vis. Viață (16+) , regizat de Ruxandra Gubernat, este primul documentar observațional despre Generația Z din România, disponibil pe HBO Max. Filmul urmărește patru ani din viața a trei adolescenți și surprinde școala, prieteniile și presiunea de a pleca din țară. Am întrebat-o pe regizoare ce ar trebui să înțeleagă adulții din felul în care tinerii își privesc viitorul și despre un lucru concret care i-ar putea apropia mai mult de ei.

– Ce ți-ai dorit să transmiți prin Vis. Viață?

– Am vrut să surprind adolescența așa cum e azi: vizibilă și vulnerabilă, fragmentată și anxioasă. Tinerii trăiesc conectați permanent, dar se simt deconectați de sine și de viitor. Filmul oferă șansa de a intra, măcar pentru puțin timp, în lumea lor interioară.

– Cum vezi relația adolescenților cu adulții și autoritatea?

– Fricțiunile nu s-au schimbat: adulții cred că „știu mai bine”, iar asta creează distanță. Copiii sunt rar încurajați să își exprime opiniile. Avem nevoie de școli și case mai deschise, unde dialogul contează mai mult decât sancțiunea.

– Care sunt marile vulnerabilități ale adolescenților în România de azi?

– Sistemul de educație e subfinanțat, școlile sunt ierarhizate, discriminarea e comună, iar online-ul oferă prea puțină protecție. Adolescenții ajung expuși la mesaje extreme și contradictorii, fără sprijin real. Avem nevoie de spații unde să poată decide singuri cum se exprimă, nu doar de programe „pentru tineri”.

Citește întregul interviu aici.

Știai că?

📙Frica de școală există. La fel și remediul

Numită uneori și „didaskaleinofobie” (vine din limba greacă: „didaskaleion” – școală și „phobos” – frică), teama de a merge la școală apare mai ales la copiii mici, la  grădiniță și în primele clase, dar și adolescenții ar putea s-o simtă. Se declanșează, de obicei, după vacanțe, schimbări în familie sau experiențe stresante la școală. Copiii refuză să intre în clasă, plâng, se agață de părinți ori acuză dureri de burtă sau de cap exact înainte de ore, simptome care dispar dacă rămân acasă. 

Trece de obicei cu răbdare și pași mici, de reacomodare: rutine, discuții deschise despre emoții, colaborare cu profesorii și, când problema persistă, sprijin psihologic. Una peste alta, important nu e doar ca cel mic să ajungă la școală, ci să își regăsească liniștea și încrederea că poate face față acolo.

📙Elevii care poartă uniformă fac mai puțină mișcare

În 135 de țări și regiuni analizate, cercetătorii au observat că acolo unde uniforma școlară este regulă, copiii – mai ales fetele din ciclul primar – fac mai puțină mișcare și respectă mai rar recomandările OMS legate de activitatea fizică zilnică. Global, diferențele dintre băieți și fete nu par mari, dar în țările cu venituri ridicate inegalitățile cresc atunci când uniforma este obligatorie. Explicația ține de lipsa de confort și libertate de mișcare: hainele rigide îi pot face pe copii să nu se mai joace în pauze sau să nu mai meargă pe jos (sau în pas mai alert) la școală.

📙Fără joacă după școală

Copiii din comunități mai puțin defavorizate profită mai mult de beneficiile jocului în aer liber decât cei din zonele sărace. Din păcate, lipsa activităților în aer liber duce la copii mai puțin sănătoși, atât fizic, cât și emoțional. Soluția ține de cartiere mai sigure, spații mai verzi și accesibile și comunități care se implică mai mult. 

În Marea Britanie, de pildă, 34% dintre copiii între 7 și 12 ani nu ies la joacă în aer liber în zilele de școală, iar 20% nu o fac nici în weekend. Cercetarea realizată de Universitatea din Exeter s-a bazat pe date dintr-un program care urmărește de peste 18 ani sănătatea și dezvoltarea copiilor din orașul Bradford.

Mentorul Săptămânii

Iulia Feordeanu/ Foto: Arhiva Personală

Iulia Feordeanu este psihoterapeută de orientare jungiană, analistă certificat de Asociația Internațională de Psihologie Analitică (IAAP) și instructor pentru părinți acreditat de The Aware Parenting Institute din California, cu aproape două decenii de experiență în lucrul cu copii, adolescenți, părinți și profesori. Am vorbit cu ea despre dilemele părinților și a cadrelor didactice legate de primul telefon, presiunea socială și capcanele psihologice ale rețelelor sociale. 

Iată 5 lucruri de ținut minte de la Iulia Feordeanu:

1. Presiunea socială există, dar lipsa unui telefon nu înseamnă izolare. „De obicei, în școala primară, copiii nu folosesc telefonul pentru a suna, ci pentru jocuri, mesaje și filme. Părinții pot apela, opțional, la un ceas cu localizare și câteva numere salvate, dar nu e obligatoriu. Dacă părinții simt nevoia să-i monitorizeze sau să fie permanent în contact cu ei, ar trebui să își amintească faptul că generațiile anterioare au crescut fără telefoane, chiar și fără un telefon fix, și au avut o copilărie normală. Nevoia de telefon apare mai degrabă odată cu pubertatea, pe la 10-12 ani, când copiii petrec mai mult timp cu prietenii decât cu părinții.” 

2. Algoritmii rețelelor oferă constant conținut. „Fiecare clip declanșează în creier o doză de dopamină care face dificilă oprirea. În timp, receptorii se desensibilizează, ceea ce crește nevoia de stimulare și face absența ecranului frustrantă. Nu doar noutatea contează, ci și validarea externă prin like-uri sau vizualizări, care activează același mecanism chimic. Scroll-ul infinit menține așteptarea unui conținut surprinzător și, prin comoditate, înlocuiește activități reale precum sportul sau timpul petrecut afară.”

3. Comercianții transformă tinerii în consumatori de produse inutile. „Un risc important ține de mercantilizarea spațiului digital destinat copiilor și adolescenților. Comercianții îi bombardează cu produse inutile, promovate constant pe rețele. Vedem și la propriii copii cum apar brusc «nevoi» pentru obiecte despre care nici nu am auzit. În plus, rețelele nu înlocuiesc socializarea reală. În loc să se întâlnească într-un parc sau să facă activități împreună, copiii stau singuri în camere și mimează interacțiunea. Copiii au nevoie de prieteni, somn odihnitor și activități alese împreună cu ei – fie sport, hobby-uri, voluntariat sau proiecte comune – care le dau sens, echilibru și legături reale, nu de ecrane”

4. Educația digitală și cea sexuală sunt importante în școli. „O altă consecință gravă este expunerea timpurie la conținut sexual explicit. Un studiu Salvați Copiii arată că mai mulți adolescenți între 12 și 17 ani (n.red.: bazele de date sunt prea mici pentru a calcula procente) au primit sau li s-au solicitat fotografii și alte materiale intime. Băieții încep să acceseze pornografie chiar de la 7 ani. Deși părinții pot restricționa accesul la telefoane, întotdeauna există un coleg care are și împarte conținutul cu ceilalți. Copiii trebuie să primească informații corecte de la profesioniști, nu să creadă că pornografia reflectă realitatea.”

5. Control parental și interzicerea telefoanelor în școli. „Părinții ar trebui să folosească un sistem de control parental, cu limitarea strictă a timpului petrecut online, atât pe smartphone, cât și pe computer. Telefonul smart nu ar trebui oferit fără un contract clar, care să prevadă reguli de utilizare și consecințe atunci când acestea sunt încălcate. La școală, cea mai bună soluție este interzicerea telefoanelor, pentru că nu sunt necesare în procesul de predare și doar distrag atenția. În plus, profesorii pot introduce discuții despre cetățenia digitală, folosind resurse deja disponibile, precum materialele Consiliului Europei.”

Citește interviul complet aici.

Autoare : Adriana Moscu

Editoare: Andrada Lăutaru

Coordonatoare: Florinela Iosip

Comunitatea Vocativ

Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.