Săptămâna asta aflăm de când va introduce Ministerul Educației orele de teatru ca materie obligatorie la liceu și cum funcționează aplicația europeană care recunoaște dacă un copil e minor. Explicăm de ce filmele pentru adolescenți idealizează pubertatea și ce spun cercetările despre sănătatea emoțională a tinerilor. Mai departe, vedem cum poate fi predată arhitectura în liceu și ce activități interesante puteți face vara asta împreună cu copiii și adolescenții, de la București la Cheia sau Mândra. În plus: câteva sfaturi pentru cei care merg la festivaluri, cum recunosc copiii de patru ani știrile false, cum arată declinul vaccinării în lume și ce îi ajută pe profesori să rămână echilibrați pe parcursul întregului an școlar.
Noutăți din Prima Bancă
📙Teatrul devine materie obligatorie la liceu, din clasa a XI-a
Începând cu anul școlar viitor, elevii de clasa a XI-a vor studia Educația Teatrală, alături de Muzică și Arte Vizuale, în cadrul disciplinei obligatorii Arte. Măsura apare în noile planuri-cadru aprobate de Ministerul Educației și vizează toate profilurile liceale. Fiecare dintre cele trei componente va fi predată de profesori specializați.
Introducerea teatrului ca materie obligatorie a fost susținută activ de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București (UNATC), prin campanii publice, proiecte pilot și colaborări cu alte universități de profil. Reprezentanții instituției spun că teatrul poate ajuta elevii să înțeleagă mai bine textele literare, să își exprime ideile și să-și dezvolte gândirea critică.
📙UE testează o aplicație care verifică vârsta copiilor online
Comisia Europeană a lansat un prototip de aplicație care ajută platformele să verifice dacă un utilizator este minor sau adult, fără să-i ceară date personale precum vârsta exactă sau numele. Scopul este de a crea unui mediu digital mai sigur pentru copii, unde aceștia să poată învăța și comunica. Aplicația va fi testată în cinci țări – Danemarca, Grecia, Spania, Franța și Italia – și ar putea fi replicată la nivel european.
În paralel, Comisia a publicat un set de recomandări pentru platformele online: conturi private pentru minori, opțiuni clare de blocare, interzicerea salvării conținutului postat de copii și limite pentru funcții care încurajează dependența. Măsurile au fost dezvoltate cu ajutorul experților, ONG-urilor și părinților din mai multe țări europene.
📙 Filmele pentru adolescenți nu vorbesc despre pubertate
Cele mai cunoscute filme cu liceeni evită aproape orice semn fizic al pubertății, arată un studiu. Cercetătorii de la Universitatea Ohio State au analizat 53 de pelicule lansate între 2012 și 2021 – printre ele, Lady Bird, Sub aceeași stea și Percy Jackson: Marea Monștrilor – și au găsit doar două personaje cu coșuri sau păr corporal și patru care menționează menstruația, deși sunt experiențe obișnuite pentru această perioadă.
Actorii principali analizați aveau adesea peste 20 de ani, iar în 9 din 10 filme protagoniștii trăiau o poveste de dragoste fericită– mult peste realitatea din licee. Autorii spun că aceste scenarii ideale pot crea așteptări nerealiste: adolescenții își compară corpul și viața sentimentală cu personaje fără coșuri, fără schimbări de voce și cu relații perfecte.
Cutia cu Idei
📙De ce pare că nu ne aud copiii când vorbim cu ei?
„Parcă aș vorbi cu pereții.” De câte ori nu ți-a trecut asta prin minte când te-ai adresat unui copil? Melinda Wenner Moyer, jurnalistă specializată în știință și parenting, explică de ce ni se pare că cei mici nu ne ascultă, deși suntem chiar lângă ei. Autoarea a publicat cartea How to Raise Kids Who Aren’t Assholes (în traducere colocvială și fidelă: Cum să crești copii care nu sunt nesimțiți), despre parenting bazat pe dovezi. Iată un scurt rezumat:
– Copiii mici nu ignoră cu rea intenție, ci pur și simplu nu știu încă la ce sunete să fie atenți. Până spre adolescență, creierul nu este capabil să filtreze eficient ce sunete contează și care pot fi ignorate. Asta înseamnă că atunci când vorbești cu el, în mintea lui vocea ta are aceeași „greutate” ca zgomotul mașinii de spălat sau voci din fundal.
– Sistemul auditiv funcționează, dar filtrul mental lipsește. Copiii aud bine de la vârste foarte mici, dar creierul lor nu știe încă să proceseze și să prioritizeze informația auditivă;
– Zgomotul de fundal le poate anula capacitatea de a te auzi. Cei mici sunt extrem de sensibili la „haosul sonor” din jur: televizor, aspirator, conversații în paralel;
– Problemele de atenție nu dispar odată cu intrarea în școală. Chiar și copiii de 13-14 ani pot avea dificultăți în a distinge vocea părinților în medii zgomotoase. Acest „filtru auditiv” se formează treptat;
– Alege soluții simple. În loc să strigi dintr-o cameră în alta, e mult mai eficient să te apropii de copil, să te apleci la nivelul lui și să-l atingi ușor pe braț sau pe umăr când îi vorbești;
– Nu ignora semnele medicale. Dacă cel mic are frecvent reacții de tip „ce?” sau pare complet detașat de sunete esențiale (de ex. nu reacționează la nume, nu răspunde la instrucțiuni simple), poate fi vorba despre o pierdere temporară de auz sau despre o tulburare de procesare auditivă;
– Aud, dar nu ca noi. Chiar și în lipsa oricărei probleme medicale, copiii procesează sunetele diferit față de adulți. Le e mai greu să înțeleagă sensul complet al unui mesaj în zgomot, să identifice o voce anume în mulțime sau să se concentreze auditiv o perioadă lungă de timp.
📙Numărul tulburărilor de sănătate mintală la adolescenți a crescut
Specialiștii spun că rețelele sociale nu sunt singura cauză. Motivele posibile, mult mai complexe, includ:
– Contextul offline: problemele din familie, școală sau comunitate influențează mult mai puternic starea emoțională a tinerilor;
– Inegalitățile sociale: adolescenții care provin din medii vulnerabile sunt mai expuși riscurilor, inclusiv în mediul digital.
– Probleme preexistente: tinerii cu stări de anxietate sau depresie pot folosi rețelele sociale mai intens, ca mecanism de reglare emoțională.
– Supraveghere și sprijin redus: lipsa unor adulți atenți sau a unor contexte sănătoase de discuție despre ce se întâmplă online poate amplifica efectele negative.
În același timp, psihologul Jonathan Haidt avertizează în cartea O generație în pericol că tranziția bruscă de la copilăria bazată pe joacă la una dominată de telefoane a produs daune importante în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor. El cere o regândire urgentă a modului în care familia, școala și societatea pregătesc copiii pentru o lume digitală: e nevoie de limite și restricții sănătoase, dar mai ales o reconectare cu viața reală, fără filtre.
BONUS! Pe contul de Instagram al publicației Mindcraft Stories, jurnalista Maria David face o paralelă interesantă și pe înțelesul tinerilor între cauzalitate și corelație, când vine vorba de sănătatea mintală. PS: Apare și înghețata în discuție.
📙Arhitectura, explicată pe înțelesul liceenilor
Elevii de clasa a IX-a și a X-a pot învăța arhitectură printr-un curs practic susținut în licee, cu kituri de construire și teme reale din meseria de arhitect. Proiectul este gratuit și organizat de eematico, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România. Înscrierile sunt deschise până pe 31 iulie, aici.
📙Unde ieșim cu copiii și adolescenții vara asta? (București și alte orașe)
București:
– Biblioteca Metropolitană, prin programul BIBLIOVACANȚA, organizează ateliere creative, lecturi interactive, teatru, jocuri și vizite culturale gratuite în cele 30 de filiale ale sale, într-un parteneriat cu aplicația Mommy HAI. Activitățile sunt gratuite și potrivite pentru toate vârstele. Detalii în aplicație sau pe bibmet.ro;
– Muzeul Național Cotroceni organizează, între 22 iulie și 14 august, Cotroceni Summer School. Ateliere de artă și muzeologie dedicate copiilor de 8-15 ani. Participanții vor descoperi meserii precum ghid, curator, cercetător sau restaurator. Înscrierile se fac pe site-ul muzeului.
În țară:
– Cheia (jud. Prahova): Între 1 și 3 august, la Cheia (jud. Prahova), are loc Ruralympics – un festival apărut din dorința tinerilor din mediul rural de a avea „un eveniment de vară și la țară”. Include competiții amuzante (făcut mămăligă, curățat cartofi, cursă cu obstacole), spectacole și ateliere creative pentru copii și adolescenți. Participarea este gratuită. Detalii, la adresa de mail de aici.
– Brașov: La centrul cultural Palamaris copiii, părinții și profesorii pot participa la ateliere tematice de meșteșuguri, vizite ghidate și activități creative care păstrează viu patrimoniul tradițional. Programele sunt gândite pentru grupuri și se organizează doar pe bază de programare. Mai multe, aici.
– Iar în satul Mândra (jud. Brașov), descoperă Muzeul de Pânze și Povești, un spațiu cultural în care memoria și identitatea locală sunt păstrate, reinterpretate și transmise mai departe, prin proiecte creative dedicate comunității și noilor generații.
Festivaluri: Pentru că fenomenul celor care merg (cu sau fără părinți) la festivaluri e în creștere, ne-am gândit că nu strică să afle de G-Info Spot, o platformă de educație sexuală cu 6 lecții scurte despre corp, consimțământ, plăcere, identitate și relații sănătoase. Scopul este să ajute adolescenții și tinerii să ia decizii informate și responsabile.
Știai că?
📙La 4 ani, copiii pot recunoaște știrile false
Chiar și la vârste foarte mici, copiii pot fi sceptici față de informații neverosimile. Cu ajutorul unui joc pe tabletă, cercetători de la Universitatea din California, Berkeley, au testat capacitatea de a recunoaște informațiile false la copii între patru și șapte ani. Participanții au văzut afirmații despre animale, unele adevărate („hipopotamii înoată în apă”), altele evident false („hipopotamii înoată în spațiu”). Apoi li s-a prezentat o imagine cu 20 de extratereștri – aproape toți purtau ochelari de soare – și afirmația: „toți extratereștrii au trei ochi”. Mai puțin unul dintre ei, care avea deja ochelarii dați jos și avea trei ochi. Copiii puteau da jos ochelarii oricâtor extratereștri doreau, pentru a verifica dacă afirmația era adevărată.
Cei care fuseseră expuși anterior la informații false au verificat mai mulți extratereștri înainte de a răspunde, în timp ce ceilalți s-au mulțumit cu mai puține verificări. Cu alte cuvinte, chiar și la vârste mici, copiii își pot antrena o formă instinctivă de gândire critică. Studiul sugerează că expunerea controlată la conținut ambiguu sau fals poate ajuta la dezvoltarea unei forme de scepticism sănătos. În Finlanda, de exemplu, lecțiile despre dezinformare și gândire critică încep încă de la grădiniță.
📙Peste 14 milioane de copii nevaccinați în 2024
Un raport comun al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și al UNICEF arată că, în 2024, peste 14 milioane de copii din lume nu au primit niciun vaccin – cu patru milioane mai mulți decât ar fi fost de așteptat, potrivit obiectivelor stabilite la nivel global. Raportul arată că cele mai mari probleme sunt dezinformarea și scăderea ajutoarelor internaționale pentru vaccinare. Cel mai grav e că peste 75% din cazurile de rujeolă din Uniunea Europeană au fost înregistrate în România.
Până în 2020, vaccinarea copiilor în România era obligatorie pentru înscrierea la grădiniță și școală, pe baza Legii vaccinării – părinții trebuiau să prezinte adeverință medicală pentru schemele din Calendarul Național sau să demonstreze că își recuperează vaccinările în termen de un an. În prezent, accesul la educație nu mai depinde de vaccinare. În lipsa verificării stricte în mediul școlar, încrederea în aceste instituții a scăzut, iar copiii devin tot mai vulnerabili.
📙Vara fără rutină poate fi greu de dus. Ce funcționează pentru copii?
Pentru adulți poate fi un respiro, dar trecerea de la școală la vacanță nu e ușoară pentru toți copiii. După pandemie, mulți încă se confruntă cu dificultăți de reglare emoțională și relaționează greu. Lipsa structurii îi poate da peste cap. În perioada asta, ajută mult relațiile calme și calde din familie. Iată ce spun studiile că ați putea încerca:
– Rutină, chiar și în vacanță. Orele fixe de masă, odihnă și joacă oferă o minimă stabilitate;
– Pune în cuvinte ce simte copilul. Spune-i „pari supărat” sau „se vede că îți e greu azi” – îl ajută să-și recunoască emoțiile;
– Dă-i opțiuni simple. „Mergem acum sau după masă?”, „Vrei măr sau banană?” – astfel, simte că are un pic de control;
– Fii calm când copilul nu e. Dacă tu rămâi prezent și liniștit, copilul învață din comportamentul tău;
– Încurajează joaca liberă. Timpul fără reguli fixe – cu pături, pietre, personaje inventate – susține creativitatea și ajută la vindecarea emoțională.
Interviurile săptămânii
Ilustrație: Adobe Stock
Profesorii interacționează cu zeci de elevi în decursul unei zile de predare, așa că nu e de mirare că nu reușesc întotdeauna să se recalibreze. Iar când nu există spațiu pentru refacere, motivația poate slăbi. Am întrebat patru profesori ce îi ajută să rămână echilibrați.
Serinella Zara, profesoară de limba română la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” din Iași (de 29 de ani la catedră)
„Ce mă face să nu clachez fizic și emoțional? Scopul urmărit: ca acei copii din fața mea să aibă încredere în ei, având încredere în mine. Dacă eu pic, pică și ei. Nu abandonez niciodată, o iau de la capăt, cu încredere, știind clar un lucru: copiii au nevoie ca noi, profesori și părinți, să le fim alături și să le dăm mâna când au nevoie.
Iar, dincolo de relația cu elevii, în momentele grele vin alături familia, prietenii și colegii. Să faci o plimbare (nu singur în astfel de momente) ori să vezi un spectacol, să citești ceva înseamnă să îți muți gândul. Să dormi, să îți odihnești creierul este vital: oboseala fizică naște adesea oboseală psihică. Treptat, timpul așază lucrurile în matca lor dacă acționezi inteligent. Nimeni nu spune că e ușor, însă.”
Nicolae Iridion, învățător la Școala Gimnazială Tilișca, jud. Sibiu (de 23 de ani la catedră)
„Am învățat să mă refac prin lucruri care nu au nicio legătură cu școala sau catedra. De la pandemie, am descoperit o pasiune: în fiecare sâmbătă fac pâine de casă, iar la Sărbători, cozonaci. Simt că, mai mult ca oricând, prin gestul ăsta cinstesc amintirea bunicilor mei. Truda și respectul pe care le datorăm pâinii se simt în fiecare frământare. Am și alte mici refugii din care îmi iau energie: plimbările seara, în liniște, ascult muzică italiană, franțuzească, românească, dar veche, citesc poezie, urmăresc documentare.”
Lăcrămioara Bozieru, profesoară de Limba engleză la Colegiul Economic ,,A. D. Xenopol” din București (de 31 de ani la catedră)
„Nu m-am gândit niciodată la sănătatea mea emoțională până când am început cursurile de pedagogie digitală oferite de organizații internaționale ale profesorilor de limbă engleză în perioada pandemiei. De la colegii din străinătate am auzit de nevoia de asistență psihologică pentru cadrele didactice epuizate de efortul de reinventare în vederea adaptării la o nouă paradigmă educațională.
Spre deosebire de ei, cei din România aveam de luptat și cu demonul bulinelor. În locul fețelor elevilor noștri, priveam ore întregi pe Zoom, Skype sau Classroom la niște buline colorate, căci elevii fie nu aveau camere video, fie refuzau să și le pornească. Cam atunci mi-am dat seama că dezvoltasem un mecanism prostesc de compensare a tensiunilor acumulate zi de zi: tot ceea ce mâncam era dincolo de nivelul firesc de picant.
Pandemia a trecut, stresul, nu. Dimpotrivă, se tot accentuează pe fondul numeroaselor probleme ale educației. Oricât aș încerca, tot nu reușesc să le înlocuiesc cu meditație, yoga sau mai modernul concept de mindfulness. Cum ar spune elevii mei: Csf? Ncsf.”
Ioana-Steluța Manea, profesoară de matematică la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, Techirghiol (de 21 de ani la catedră)
„Când simt că nu mai pot, evadez din haosul înconjurător, mă-ntorc spre mine și caut acea liniște interioară care-mi dă puterea de-a continua. Uneori scriu, căci mă descarc și mă relaxez astfel, dar totodată pot să văd mai clar ceea ce se petrece, întrucât actul scrisului, fiind mai lent decât șirul galopant al gândurilor, are darul de-a ordona ideile.
Dar cel mai adesea-mi găsesc liniștea atunci când ies pe malul mării să fotografiez. Sunt acele momente-n care uit de tot și de toate, când respirația are un alt ritm, când zgomotul minții se reduce, iar eu doar sunt prezentă și mă-ncarc din frumusețea celor înconjurătoare.”
Citește aici testimonialele complete.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Social-media: Adina Zoican
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!