Silvia Mușătoiu este profesoară de matematică la Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București. Este membră în comisia de elaborare a programei școlare la matematică, specializarea matematică-informatică, clasa a XI-a. La invitația VOCATIV, aceasta a scris un editorial despre cum profesorii de matematică ar trebui să folosească această programă, dar și despre reformele care trebuie făcute astfel încât să-i învățăm pe adolescenți o matematică mai ancorată în prezent și în viitor.
Până pe 12 decembrie, noile programe pentru liceu au intrat în dezbatere publică, iar discuția nu se mai oprește la conținuturi, ci la esența pe care ar trebui să o aibă un curriculum modern: competențele.
Ideile principale din editorialul Silviei Mușătoiu:
- „Programa de matematică este o invitație la calm, deschidere și explorare”
- „Nu inventăm altă matematică, ci încercăm să o ancorăm în prezent și în viitor”
- „Predarea face diferența: nu conținuturile, ci felul în care gândim matematica la clasă”
- „Exemplele de învățare sunt locul în care tradiția devine modernă, iar teoria se aplică”
- „Modelarea realității și tehnologia nu sunt simple bife, ci miza modernizării matematicii”
- „Fără manuale bune, formarea profesorilor și acces la tehnologie, orice programă rămâne o idee bună compromisă”
- „Ce rămâne statului de făcut după munca voluntară a profesorilor? Totul!”
„Invitația de a scrie despre noile programe școlare de matematică pentru liceu am primit-o ca pe un ecou al unei voci grave, recitând cu noblețe versurile lui Eminescu din Glossă:
«Nu spera și nu ai teamă/Te întreabă și socoate/Ce e rău și ce e bine/Toate-s vechi și nouă toate.»
După două decenii de la ultima schimbare a programelor școlare de matematică, după multiple ajustări ale examenelor naționale, după pandemia de COVID-19, educația nu se confruntă cu o criză, ci cu o cronicizare a unui vertij: analfabetism funcțional la cote mari, șabloane pentru croieli lipsite de substanță în evaluările naționale, lipsă de temeinicie în ceea ce învață copiii, lipsă de rigoare în ceea ce predau unii profesori, lipsă de interes a decidenților pentru migala pedagogică ce-ar trebui să crească toți copiii țării mari și învățați, deci lipsă de disciplină a muncii.
Predarea face diferența
Nu sper ca noile programe școlare să aibă exclusivitate în vindecarea maladiei amețitoare, dar nici nu am teamă de schimbări. Aceeași venerabilă matematică și-a făcut loc în educația elevilor din toate timpurile, doar metodele s-au schimbat. Noile programe nu inventează altă matematică, ci încearcă să adapteze predarea ei la prezent și, poate, revizuirea programelor școlare ar trebui să se producă mai des, cu regularitate, căci prezentul, în timp ce vorbim despre el, s-a și scurs.
Am avut privilegiul de a lucra direct în grupul de elaborare a programei de matematică pentru clasa a XI-a și de a participa la discuțiile privind toate clasele profilului real, specializarea matematică-informatică. A fost un proces destul de dinamic, cu grupuri de lucru mici pentru fiecare clasă și specializare, înghițite de grupuri mai mari pentru asigurarea continuității și coerenței, cu etape tehnice, cu criterii și cu competențe-cheie europene, cu analize comparative și cu zeci de ore de dezbatere în care ne-am întrebat și-am socotit. Pe unii dintre colegii mei prezenți la întâlniri i-am admirat de-a dreptul, cu alții nu sunt nici acum de acord.
Plecând de la planurile-cadru deja aprobate și de la competențele generale predefinite, agreând ideea că trebuie să relaxăm puțin lucrurile și că, așa cum trăim în prezent, trebuie să și studiem cu instrumentele prezentului, programa de matematică pusă astăzi în transparență decizională este o invitație la calm, la deschidere, la explorare. Ea pare o construcție seacă dacă privești doar conținuturile și așa va și rămâne fără amprenta unor profesori bine pregătiți și dispuși s-o gândească în folosul elevilor lor.
Dar, oare, ce e rău și ce e bine?
În ciuda constrângerilor orare din planurile-cadru, am reușit să cădem de acord că trebuie să existe un echilibru între introducerea intuitivă a unor concepte și rigoarea care dezvăluie frumusețea matematicii. În fond, trebuie să creăm competențe, deci nu conținuturile sunt cele importante, ci metodele prin care îndrumăm elevii spre înțelegerea și explorarea conceptelor.
La clasa a XI-a, eu și colegii mei am insistat pe integrarea inteligenței artificiale în activitățile de învățare, căci vârsta copiilor permite, iar instrumente digitale sunt din ce în ce mai multe. Ne-am centrat munca pe formarea competențelor matematice, încercând să eliminăm: memorarea unor formule, rezolvarea mecanică a unor exerciții, demonstrații formale pentru un public limitat, algoritmi fără sens, aplicarea rigidă, fără înțelegere contextuală. A rezultat o construcție curriculară care asigură continuitatea firească între clase, fără rupturi și fără suprapuneri inutile, de la clasa a IX-a la clasa a XII-a.
Valoarea stă în nuanțe
Dacă binele îl găsesc în încercarea de a plasa învățarea matematicii în sfera înțelegerii și interpretării realității, mai puțin bine intuiesc în faptul că, odată scrisă, această programă rămâne la latitudinea autorilor de manuale, uneori mânați de exces de zel, să pună acolo mult mai mult decât s-a scris în programă, sau la comoditatea unor profesori de a nu o citi și de a face în continuare matematica la clasă «așa cum știu ei mai bine». Cred cu tărie că ar trebui să avem manuale pentru profesori, separate de cele pentru elevi.
Rău ar fi să vedem în noua programă doar eliminarea unor capitole («Vectori» de la clasa a IX-a și «Inele și corpuri» de la clasa a XII-a), și glisarea altora spre alți ani de studiu («Polinoame» de la clasa a XII-a la clasa a X-a, «Grafice de funcții» de la clasa a XI-a la clasa a XII-a), fără a ne pune problema cum anume vom introduce fiecare concept pentru a atinge competențele specifice propuse.
Nu s-a vorbit, în spațiul public, deloc despre adecvarea sau inadecvarea competențelor specifice, care punctează ce ar trebui să-i învățăm pe elevi, sau despre exemplele de activități de învățare, care transpun teoria în practică, sau despre sugestiile metodologice, care indică unui profesor ce ar fi bine să facă sau să nu facă. Or, filosofia construcției programei de matematică se regăsește în întreg ansamblul, nu doar în conținuturi.
E nevoie de fonduri, dar și de oameni
Competențele specifice formulate la clasa a XI-a cer profesorilor să-i îndrume și să-i asiste pe elevi către identificarea structurilor matematice în contexte practice, către argumentare și interpretare. Modelarea situațiilor din realitate și utilizarea tehnologiilor (inclusiv AI) pentru verificări și explorări nu s-au introdus ca simple bife, ci ca scopuri de modernizare a predării-învățării.
Exemplele de activități de învățare reprezintă locul în care tradiția devine modernă, iar teoria se aplică. Așadar, toate-s vechi, căci n-am inventat nimic în noua programă școlară, dar nouă-s toate, căci multă măiestrie didactică ne trebuie pentru a-i învăța pe copii să gândească logic, atent și să construiască soluții cu instrumentele prezentului.
Noua programă de matematică, pentru matematică-informatică, este compatibilă cu standardele impuse în alte state europene, de exemplu, European Schools (S6, 5P), A-level (UK), Finlanda (advanced mathematics).
Nivelul nostru de conținut este ridicat și recunoscut ca atare, dar, să nu uităm că vorbim despre curriculum de specialitate la clasele de Matematică-Informatică, și nu despre trunchiul comun care simplifică lucrurile și le duce mai ales în zona intuitivă, vizuală, practică.
Ce rămâne statului de făcut, după munca voluntară a celor 1.500 de specialiști care au lucrat la programele școlare?
Totul: manuale de calitate, selecție mai riguroasă de profesori în viitor și pregătirea celor existenți pentru modernizarea actului didactic, asigurarea logisticii pentru acces la instrumente digitale pentru toți elevii, regândirea examenelor naționale și renunțarea la șabloane. Doar că acestea nu se pot face cu voluntari, ci cu fonduri alocate. Altfel, actuala propunere de programă școlară – la matematică – va rămâne doar o altă idee bună, compromisă de dezinteres și de sărăcie, ca veșnic blestem al educației românești.
* Interviul a fost scurtat și editat pentru acuratețe.
Editoare: Adriana Moscu; Florinela Iosip
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!