Săptămâna asta aflăm ce a cenzurat noul ministru al Educației, înțelegem cum a devenit comunismul atractiv în rândul tinerilor, câte ore petrece online un copil din România și de ce mama nu ar trebuie să fie singura învinuită pentru eșecurile școlare sau emoționale. Descoperim o resursă gratuită cu 6.000 de cărți vechi digitalizate pentru copii și aflăm de ce ajung adolescenții să renunțe singuri la social media. La final, două experte în educație ne spun părerea lor despre reformele anunțate, cu bune și cu rele, la peste șase luni de când ministrul Daniel David a preluat mandatul.
Noutăți din Prima Bancă
📙Ministrul Educației a cenzurat o analiză despre impactul Legii Bolojan în școli
Daniel David a blocat publicarea unui raport realizat de cercetătorii Institutului de Științe ale Educației (IȘE), care analiza măsurile din pachetul fiscal-bugetar al Guvernului Bolojan. Documentul, cerut de Edupedu, arăta că norma didactică din România nu este sub media UE, că plata cu ora e mai mică decât în Germania sau Franța și că timpul total de muncă al profesorilor este comparabil cu cel european. Răspunsul transmis presei în numele IȘE a fost redactat de Minister și conține doar fragmente editate, fără acordul autorilor. Ministrul a justificat tăierea a 80% din conținut prin lipsa unui peer-review.
Pe de altă parte, ministrul afirmă că analiza realizată de IȘE cuprinde mai multe greșeli, inclusiv o citare din raportul Eurydice 2021. “În draftul trimis ministerului, citarea Eurydice 2021 este greșită, în raportul Eurydice vorbindu-se explicit de valoare medie a normei de predare în Uniunea Europeană (On average, full-time teachers in the EU report teaching almost 20 hours per week)”, se arată în comunicatul transmis către presă.
📙Aproape jumătate dintre tinerii români cred că în comunism a fost mai bine
Un sondaj INSCOP realizat în iulie 2025 arată că 48% dintre tinerii între 18 și 29 de ani, dintr-un eșantion de 1.505 respondenți, consideră comunismul mai degrabă o perioadă cu rele decât cu bune. În același timp, aproape la fel de mulți (45%) se raportează la el ca la o perioadă pozitivă. Cu toate astea, doar 7% dintre cei chestionați spun că au învățat despre comunism la școală, în timp ce 14% au aflat despre el de la rude. Remus Ștefureac, directorul INSCOP avertizează că imaginea regimului comunist este tot mai distorsionată de conținutul online, unde Ceaușescu a devenit un „star” pe TikTok și Facebook, cu înregistrările montate profesionist, dar fals, sau chiar cu ajutorul inteligenței artificiale. Tinerii sunt bombardați cu nostalgie digitală, iar lipsa unei educații solide despre trecut lasă loc miturilor.
📙 Unul din doi copii petrece zilnic peste două ore online
Aproape jumătate dintre copiii din România petrec 2-3 ore online în timpul săptămânii, iar în weekend și mai multe, arată un studiu Zenith Media. Telefonul mobil, calculatorul și consola sunt folosite frecvent, iar serviciile de streaming precum Netflix sau Disney+ sunt parte din programul lor obișnuit. Televizorul rămâne important, în special în weekend. Sportul este activitatea preferată la școală și în timpul liber pentru 1 din 3 copii, în timp ce doar 1 din 5 declară că preferă să fie online. Printre materiile favorite se numără matematica, limbile străine, artele și științele. Fetele se descriu mai des ca fiind creative și sensibile, iar băieții se consideră sociabili și încrezători. Vacanțele sunt petrecute în familie, de obicei la mare sau la munte, iar copiii de gimnaziu aspiră la călătorii în orașe europene sau destinații exotice. Valorile declarate includ prietenia, respectul, libertatea și nevoia de siguranță emoțională.
Analiza a inclus un eșantion de 500 de respondenți: părinții copiilor între 4 și 10 ani (care au răspuns în numele lor) și copiii cu vârste între 11 și 14 ani (care au completat chestionarele singuri, cu sprijinul părinților dacă a fost necesar).
📙Majoritatea adolescenților care vapează spun că simt nevoia să o facă zilnic
Vapatul nu este doar un gest ocazional, ci poate duce rapid la dependență, arată un studiu realizat de organizația britanică Action on Smoking and Health (ASH) pe un eșantion de 3.000 de tineri cu vârste între 11 și 18 ani. Pentru 60% dintre cei care nu au fumat țigări clasice anterior, vapatul a început „din curiozitate”. Alți tineri au invocat influența grupului (11%), atracția aromelor (11%) sau stresul (6%). Totuși, majoritatea celor care folosesc vape-uri sunt deja fumători sau foști fumători, ceea ce sugerează că în rândul adolescenților nu este o metodă de renunțare la fumat, ci o formă alternativă de consum. Deși este interzisă vânzarea către minori, aproape jumătate dintre adolescenții de 11-17 ani spun că au cumpărat vape-uri direct din magazine. Alte surse includ prieteni (76%), surse informale (25%) sau platforme online precum TikTok, Instagram sau site-uri de e-commerce (10%).
Publicitatea are un rol important. Peste jumătate dintre adolescenți declară că au văzut reclame la vape-uri în magazine, iar aproape o treime au fost expuși la promovare online. Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate: 47% dintre adolescenții care vapează declară că resimt zilnic nevoia de a folosi dispozitivul, un indicator clar al dezvoltării unei dependențe.
Cutia cu Idei
📙Mama e importantă, dar nu e singura piesă din puzzle
În loc să ne întrebăm cu ce a greșit mama, ar fi mai cinstit să întrebăm: cine o ajută? Are partener care se implică în mod constant, nu ocazional? Are timp să meargă la medic? Are cu cine lăsa copilul când e epuizată sau bolnavă? Primește sprijin din partea familiei extinse, a prietenilor sau a comunității? Sau doar critici și sfaturi de pe margine? Psiholoaga Monica Mereuță a scrispe Facebook un text despre presiunea uriașă pusă pe mame și ideea greșită că ele ar fi singurele responsabile pentru tot ce devine un copil – de la anxietăți până la eșecuri școlare sau emoționale. Iată câteva idei:
– Mamele joacă un rol important, dar nu sunt singurele responsabile pentru cine devine un copil. Dezvoltarea lui ține de mulți factori: moștenirea biologică, contextul familial, școala, prietenii, mediul social;
– A da vina doar pe mamă pentru orice dificultate a copilului („de ce e nervos?”, „de ce nu doarme?”, „de ce e timid?”) duce la o presiune uriașă, inutilă și nedreaptă;
– Un copil „cuminte” nu e dovada unei mame perfecte. Supunerea nu înseamnă echilibru;
– Adolescența vine cu schimbări, conflicte, instabilitate. Nu e un semn că părinții au greșit, ci o etapă firească;
– Mama nu trebuie să fie totul: disponibilă, calmă, iubitoare, fermă, prezentă, dar invizibilă. Aceste așteptări contradictorii o epuizează;
– Tatăl și alte persoane din jurul copilului (familia extinsă, educatorii, comunitatea) contribuie și ei la cine devine copilul;
– O „mamă suficient de bună” nu înseamnă o mamă perfectă, ci una care oferă siguranță, dar care greșește uneori, obosește, lipsește.
📙Biblioteca digitală Baldwin – mii de cărți vechi pentru copii, gratuite online
Îmi amintesc cum îmi bătea inima de nerăbdare de fiecare dată când sora mea mai mare mă anunța că mergem la biblioteca de cartier. Astăzi nu mai merg la bibliotecă. Nu mai am timp – și, oricum, timpul pare să curgă altfel decât în copilărie. De altfel, am senzația că și pentru copiii de azi timpul s-a comprimat, că și lor le scapă printre degete. De aceea, m-am bucurat să aflu de la un prieten de Biblioteca digitală Baldwin, găzduită de Universitatea din Florida, unde poți accesa gratuit peste 6.000 de titluri vechi de literatură pentru copii, publicate între secolele XVII-XX. În colecție găsești, printre altele, povești ilustrate clasice (Alice în Țara Minunilor, Fabulele lui Esop, Aventurile lui Robinson Crusoe), reviste pentru copii, benzi desenate, jocuri, puzzle-uri sau manuale școlare din alte vremuri. Toate materialele sunt în limba englezăși pot fi citite online sau descărcate.
📙Cum ții mintea copilului activă în vacanță, fără să simtă că învață
Chiar dacă e vacanță, copiii pot învăța din aproape orice – dintr-o plimbare pe-afară sau o masă gătită împreună. Iată câteva mici ocazii prin care își păstrează antrenate curiozitatea și gândirea:
– Citiți o carte, o revistă sau un eBook câteva minute în fiecare zi;
– Când ieșiți din casă, citiți împreună panouri, meniuri sau pliante – toate sunt surse de lectură;
– Faceți un tabel cu ce vedeți în jur: tipuri de mașini, culori, animale sau copaci;
– Implică-l în gătit: fie că citește rețeta, măsoară gramajele sau numără timpul până când preparatul va fi gata;
– Lasă-l să planifice un traseu pe hartă sau să caute informații despre locuri de vizitat și starea vremii;
– După o masă în oraș, roagă-l să calculeze cât a costat, ce rest trebuie să primiți și cu ce bancnote s-ar putea plăti;
– Vizitați un muzeu sau o galerie și discutați despre ce vedeți;
– Pune în bagaj o revistă de jocuri logice: sudoku, cuvinte încrucișate sau labirinturi sunt distractive și utile, sprijină logica și lectura și pun mintea la treabă;
– La finalul zilei, poate scrie câteva rânduri în jurnal despre ce i-a plăcut cel mai mult.
Știai că?
📙Deconectarea, un act de rebeliune al adolescenților
Un sondaj realizat recent de GWI (o firmă londoneză de cercetare a comportamentului digital) în 18 țări arată că 4 din 10 adolescenți cu vârste între 12-15 ani își iau de bunăvoie pauze de la telefon, rețele sociale sau ecrane ca să-și protejeze sănătatea mintală (de curând, mi-am auzit propria fiică spunând că și-ar fi dorit să se nască într-o lume fără telefon mobil). Spre deosebire de anii trecuți, mulți nu mai așteaptă reguli de la părinți, ci își stabilesc singuri limite: opresc notificările, intră pe modul „do not disturb/nu deranja” sau șterg aplicații care le consumă timpul și le strică starea de bine. Cercetătorii spun că tinerii încep să înțeleagă cât de mult le afectează atenția și stima de sine platformele gândite să-i țină conectați cu orice preț. Pentru unii, să se deconecteze devine un act de rebeliune conștientă.
📙Majoritatea animalelor din cărțile pentru copii sunt de sex masculin
The Pudding este o publicație online cunoscută pentru jurnalismul vizual, care spune povești prin date și infografice interactive. Într-unul dintre studiile lor, o echipă de cercetători a examinat 300 de cărți ilustrate pentru copii, scrise în limba engleză, pentru a vedea cum sunt reprezentate animalele din punct de vedere al genului. Concluzia? Cele mai multe animale sunt „băieți” – urșii, câinii, lupii, șoarecii sau broaștele apar mult mai des ca „he”/„el” decât „she”/„ea”. Doar păsările, pisicile și rațele au o șansă mai mare să fie „fete” în povești.
Echipa a testat și percepțiile oamenilor printr-un experiment cu peste 1.300 de participanți, care au continuat spontan o frază cu animale. Și de data asta, majoritatea au presupus automat că personajul era masculin. Studiul reflectă tiparele din cultura anglofonă, dar ridică o întrebare valabilă oriunde: de ce presupunem, aproape reflex, că un animal este „el”, dacă nu ni se spune altfel? Voi ce credeți?
📙Ce scriau băieții sovietici despre școală, fete și presiunea de a fi „excepționali”
„Testele și examenele nu ar trebui să definească viața, nu-i așa?! … Dar ce este viața adevărată? Luați-i pe părinții mei: trăiesc și muncesc prin sudoarea frunții lor. Poate că aceasta este «viața»? Dacă da, Doamne ferește. Poate că «adevărata» viață este în armată, în război, pe front?”, scria Serghei Argirovskii, 19 ani, în ianuarie 1941. Universitatea Cambridge a analizat 25 de jurnale scrise de adolescenți din URSS, redactate între 1930 și 1941, care arată cum încercau băieții pe-atunci să-și definească identitatea între școală, familie și ideologia sovietică. Deși visau la cariere, iubiri și literatură, erau presați să devină „eroi model” și se simțeau deja ratați la 16 ani dacă nu performau.
Școala apare constant, dar și fetele, privite contradictoriu: ca ideal romantic, dar și ca „tovarășe de nădejde”. Erau preferate cele cu note bune și conștiință politică. În spatele frazelor solemne, jurnalele lasă să se întrevadă, totuși, nesiguranță, sensibilitate și nevoia de a înțelege ce înseamnă, de fapt, să fii om într-un sistem care cerea loialitate, dar nu oferea răgaz pentru adolescență.
Interviurile săptămânii
Foto: Daniela Vișoianu și Fabiola Hosu
Se vorbește mult în ultima perioadă despre noua reformă a educației, propusă de ministrul Daniel David. Dar cum va arăta ea pusă în practică? Am discutat despre asta cu mai mulți experți în politici și programe educaționale. Le vom publica argumentele pe parcursul următoarele săptămâni.
Daniela Vișoianu, lector asociat în cadrul Universității din București
„Am sentimente amestecate legate de prezența ministrului David la conducerea Ministerului Educației. Pe de o parte, primele sale cinci luni de mandat pot fi rezumate astfel: Am răspuns chemării serviciului public pentru că în țară este o criză a conștiinței; sper să fiu testat dacă sunt bun de candidat, dar îmi iau și timp să îmi dau seama dacă pot contribui consistent după terminarea ciclului electoral. (N. red.: citatul nu îi aparține ministrului David, este doar o parafrazare a atitudinii și declarațiilor sale publice din ultimele luni.)
Mesajele sale au fost corecte: profesorii trebuie plătiți conform rolului social, la egalitate cu medicii; deciziile din educație trebuie să se bazeze pe date, iar știința este importantă și trebuie să revină în sistem. Personal, simt recunoștință pentru aceste cinci luni: a fost semnat Ordinul de ministru de aprobare a planurilor-cadru de liceu. Desigur, reforma a ceea ce se învață și se întâmplă în liceu mai are de trecut testul programelor școlare, dar un obstacol major care a blocat schimbarea timp de șase ani a fost înlăturat.
De ministrul David va depinde dacă va reuși să accelereze transformările promise, în special cele legate de creșterea autonomiei individuale și a gradului de descentralizare. Optimismul moderat, anunțat de ministru ca o credință personală, este chemat să se manifeste pe deplin.”
Fabiola Hosu, vicepreşedintă a Coaliţiei pentru Educaţie
„Reforma curriculară reală nu «se joacă» în planuri-cadru, ci acolo unde se decide concret ce învață elevii, cum se dezvoltă competențele lor și cum sunt evaluate, cu rigoare, progresul și rezultatele.
Acesta este un proces profund tehnic. Grupurile de lucru nu ar fi bine să fie construite după criterii de reprezentativitate formală, ci după criterii de expertiză reală. Când vorbim despre programe școlare care vor influența milioane de elevi, nu putem lăsa loc negocierilor politice sau presiunilor de imagine. Avem nevoie de echipe care să îmbine experiența practică a predării cu rigoarea științifică, cu înțelegerea evaluării și cu o viziune clară asupra profilului absolventului.
Un grup de lucru ar putea avea între 10 și 15 membri, pentru a păstra echilibrul între diversitatea de perspective și eficiența procesului decizional. Structura echipei ar putea include:
– 4-6 profesori de liceu cu experiență solidă în predare și evaluare de tip bacalaureat;
– 2-4 experți universitari în disciplina respectivă și în metodologii de predare;
– 1-2 profesori de gimnaziu, pentru a garanta continuitatea curriculară;
– 1-2 consultanți în evaluare și design de examinare;
– 1 reprezentant care monitorizează procesul din perspectiva profilului absolventului;
– 1 reprezentant pentru nevoi educaționale speciale (CES);
– 1 reprezentant al minorităților;
– 1-2 experți în alfabetizare științifică;
– 1 expert internațional sau cel puțin acces la programe internaționale comparabile.
Un astfel de proces poate fi creativ, dar rămâne riguros. Nu e loc de improvizație. Sunt necesari oameni care înțeleg cum se construiesc competențele în timp, cum se articulează progresia lor în spirală și cum se creează legături între discipline, pentru ca învățarea să aibă sens și coerență. Avem nevoie de profesioniști care înțeleg că un curriculum nu este un document izolat, ci un cadru viu, în care teoria și practica se întâlnesc pentru a susține evoluția fiecărui elev.”
Citește mărturiile complete aici. Nota redacției: mărturiile au fost editate înainte de acuzațiile de cenzură la adresa ministrului Educației.
Autoare : Adriana Moscu
Editoare: Andrada Lăutaru
Social-media: Adina Zoican
Coordonatoare: Florinela Iosip
Comunitatea Vocativ
Ai idei, resurse de învățare ori întrebări pentru Comunitatea Vocativ despre cum îi poți ajuta pe cei mici? Sau poate vrei să ne trimiți o fotografie ori un scurt eseu cu gândurile tale despre tot ce ține de universul educației sau despre cum am putea îmbunătăți pentru tine experiența VOCATIV? Trimite-ne un mail la vocativ@eduforum.ro.
📝 Opinia ta ne ajută să creștem!
Te invităm să răspunzi la câteva întrebări rapide care ne vor ajuta să înțelegem mai bine ce te interesează. Sondajul durează mai puțin de 2 minute, iar opiniile tale contează enorm pentru noi!